Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ATUNCI CÂND
Rezultatele 351 - 360 din aproximativ 1085 pentru ATUNCI CÂND.
Garabet Ibrăileanu - Influențe străine și realități naționale
... literaturii române. Acest capitol este unul din cele mai importante din istoria literaturii noastre, căci această istorie, de la 1800 până la 1880, adică de atunci de când începe literatura propriu-zisă -- cea beletristică -- și până la definitiva ei închegare (și în parte chiar și după aceea) este, dintr-un punct de vedere ... și spiritualismul lui Lamartine. Răceala și criticismul au făcut pe moldoveni să cultive cu predilecție proza, și anume genul epic (dezgroparea trecutului trebuia să fie atunci la ordinea zilei!) și, în versuri, mai mult poezia obiectivă -- și iată de ce Moldova s-a influențat mai mult de poetul mai ... binefăcătoare, adică fructuoa se, pentru că au fost potrivite cu spiritul vremii. Imaginațivă ce caricatură, ce literatură "nouă", ce "modernism" deșănțat s-ar fi produs atunci, dacă niște scriitori, în disperare de cauză (așa cum ne-a zugrăvit dl Davidescu îmbrățișarea simbolismului de către Macedonski), și spre a ... populară, care învigorează spiritul specific național și-l face să asimileze influența străină. Și cum curentul acesta poporan există numai în Moldova, scriitorii moldoveni de atunci ...
Mihai Eminescu - Locul aripelor
... mă sumut. Ochii tăi, înșelătorii! A ghici nu-i pot vreodată, Căci cu două înțelesuri mă atrag și mă resping  Mă atrag când stau ca gheața cu privirea desperată, Mă resping când plin de flăcări eu de sânul tău m-ating. O, atunci mâna ta-i tare și respinge cu putere Mâna mea, care profană ar intra în santuar Să se-ascundă-n sânii-ți tineri, pe când ... mână pe-ai tăi umeri de ninsoare: Locul aripelor albe le-aș căta-n delirul meu! Locul ciunt unde aripa se-nalță albă c-argintul Când tu înger încă-n ceruri pluteai dulce, fericit, Locul de-unde-apoi căzură când
George Coșbuc - Cântecul fusului
... aș fi vrut să-l fac. Dar fusul e de vină Că se-nvârtea mereu, Și ce-mi cânta nainte Cântam pe urmă eu. De-atunci îl cânt întruna Că-mi vine-așa nevrând; De-aș face orice-aș face, Nu pot să-l scot din gând. Îl cânt torcând la ... Și-am mers pe lunci, dar jalnic, D-a lungul peste lunci, Cum plâng și cântă toate! Și-n crâng m-am dus atunci Nu-i loc mai bun pe lume De plâns decât în crâng! Ah, toate plâng, și satul Se miră că eu plâng! Dar fusul e ...
Vasile Alecsandri - Istoria unui galben
... Suspinând ): Unde-i, unde-i frumosul și nobilul olandez cu care m-am iubit atât de fierbinte la anul 1820 în buzunarul căpitanului Costiță, pe când acest vestit corăbier călătorea pe Marea Neagră!... Unde-i acum să te facă una cu cutia în care ne găsim și să mă răzbune de ... noi care suntem meniți prin însăși firea noastră a fi jertfa lăcomiei oamenilor! GALBENUL: Îți aduci aminte, scumpa mea, de-acea epocă fericită când ne-am întâlnit în buzunarul căpitanului Costiță?... Sufletele noastre erau făcute unul pentru altul, c[...]ndată ce ne-am zărit ne-am și simțit cuprinși ... sticlea și strălucea ca o tabla de dulceți. Cu câtă grație se îndoia talia ta gingașă și subțire! Ce glas dulce și armonios aveai tu atunci! PARAUA: Atunci?... Dar atunci și tu erai tânăr, frumos, voinic; atunci erai luciu și plin de farmec; atunci aveai pe-mprejur o coroană cu zimți din care ieșeau scântei amoroase ce-mi pătrundeau inima. Atunci eram amândoi în vrâsta dragostei, ne iubeam și ne dezmierdam toată ziua și toată noaptea, încât mi s-a ros jumătate de față ... ...
Mihail Kogălniceanu - Dezrobirea țiganilor, ștergerea privilegiilor boierești, emanciparea țăranilor
... astăzi proprietăți ale principelui Dimitrie Sturdza, fiul fostului domn al Moldovei. Domnița Maria Calimach vorbea numai grecește; ea mă iubea mult de mic copil și, când mă lua în brațe, ea îmi exprima dragostea într-a mă dezmierda cu bătaie de pălmițe, până când leșinam de plâns, și întovărășite aceste cu toate numirile dezmierdătoare grecești ce se întrebuințează la copii. La săvârșirea ei din viață, domnița Marghioala mă recomandă ... marelui nostru protector, împăratului Nicolai I, prea revoluționară; furăm dară luați din LunĂ©ville și conduși la Berlin, la sfârșitul anului 1835. Berlinul de pe atunci își dobândise numele de Atena Germaniei; și, prin patriotismul, inteligența și marea mișcare națională ce domnea în toate clasele nobile și burgheze ale capitalei Prusiei ... lor de regele Ludovic XIV și de bătrâna de Maintenon, prigoniri care au silit pe părinții lor de a-și părăsi patria. Tot atunci, și cu pahare pline, ei, cu inimile ardente, realță nesfârșite toaste în memoria marelui elector, care le-a dat un generos refugiu, libertatea ... am fost prezentat și lui Alexandru Humboldt (1769 — 1859), care îmi arăta în general un deosebit interes pentru țările române, atât de necunoscute pe ...
Alexei Mateevici - Cina cea de taină (IKP)
... Adâncă scârbă-L săgeta... Și mila pentru vânzător, Și pentru groaznica Lui soartă. A blândului Mântuitor Priviri de foc făcea să ardă... Era atunci frumos nespus Mântuitorul Iisus, Când fruntea Sa în jos plecând, A zis încet, c-un tainic gând El proroceștile cuvinte: ,,De-aicea unul Mă va vinde." Din răsăritul ... șterge Acum și Fiul Omenirii La chinul patimilor merge, La suferința răstignirii. Vândut va fi El, dar amar Acelui om ce îl va vinde!" Privind atunci, ca un tâlhar, Trăsnit de-a Domnului cuvinte, Și-ntr-ale inimii adâncuri Neliniștit, Iuda-ntreabă, Cu frica inimii lui roabă Pe Învățător ...
Ion Luca Caragiale - Smărăndița
... tocmai de un sfert de poște boierească, tocmai de pe dealul de dincolo de moara lui moș Tănase Cârnul, bătrânul care are nasul tăiat de când veneau turcii puhoi peste biata țară, că și spune bătrânul: — Hei! hei! Ce era pe vremea mea, voi n-ați apucat! Să fi văzut ... bătrâne de vârstă, dar trainice și tinere-n ziduri. Și se vedeau... se vedeau bine ori de unde din sat. Dacă ieșeai dimineața în zori, când mugesc vitele spre pășune, ori la nămiez când e soarele-n puterea lui, de fuge vaca de muscă și stă la adăpost de umbră, și rumegă, ostenită, gâfâind de zăduf, răsuflând tacticoasă și ... când în jos, tot de ele dai cu ochii; tot pe ele le vezi fudulindu-se tot acolo în vârful dealului și seara după soareapune, când ... i dat prin sită de mătase, măcinat boierește, cum numai la moara lui moș Tănase se poate măcina. Că are patru pietre și te întreabă, când vii cu sacul încărcat cu porumb de plesnește: — Cum vrei să ți-l macin? mocănește, țărănește, negustorește ori boierește? Și dacă zici boierește, apoi ... ...
... și fără drepturi, niște dobitoace, precum ar și vrea să facă tot norodul Rusiei vechii ocârmuitori ai acestei țări nenorocite, care în vremea de față, când lumina dimineții și a răsăritului se lățește de acuma peste tot locul, încă trag înapoi, gândind să aducă noaptea iarăși. Bineînțeles că zadarnice ... am fost noi și părinții noștri. Dacă în vremea de astăzi ne vom pune pe lucru cu toată sârguința noastră, cu toate puterile sufletului nostru, atunci suntem scăpați. Atunci, fără îndoială, că în dumă vor ajunge să fie aleși numai binevoitori ai moldovenilor, iar nu niște oameni străini pentru noi, ori niște vânzători de ... lui Crușevan. Iar dacă vom ședea acum degeaba și nu vom lua nici o parte la lupta ce merge înaintea alegerilor, fiind numai privitori,— atunci nici să nu ne gândim la ceva, nici să tragem vreo nădejde. Atuncea toate sunt trecute pentru noi. Știind că vremea de față este de ... și puterile. Să ne pregătim dar cât de mai grabnic și noi. Asta am zis-o de multe ori și o mai zicem iarăși acum, când
... De ce fugiți în roi? Ce fel de rău v-a făcut ea De-i faceți rău? Scuipând În urma ei, o huiduiți Când iese-n drum, și când Vă vine-n prag flămândă, voi O bateți înjurând. Îi știți povestea ei? De-o știți, Ce mult vă cred mișei. Dar nu! Atunci ați fi miloși, Cu dânsa, dragii mei, Veniți dar, vreau azi să vă spun Povestea vieții ei. Pe deal, în revărsat de zori, Un bucium ... Luptându-se cu moartea, el În pat se zvârcolea, Și biata mă-sa! Vezi-o azi Cum plânge-n hohot ea? Același plâns, pe care-atunci Sărmana îl plângea. Sărmana! și vă bateți joc De traiul ei d-acum; Dar mama voastră n-ar putea S-ajungă oarecum Nebună? V-ar ... focul stâns de mult Și nu-i porumb în pod: Trei zile, iar a patra zi Doi morți sub un prohod! Iar azi când se trezește-n ea Nelimpedele gând Al morții lor, ce râs aflați În plânsul ei? Urlând Morțește, biata, iat-o iar, De zid cu fruntea ... ...
Ion Creangă - Moș Nichifor Coțcariul
... și iuți ca focul, se sprijineau mai totdeauna de oiștea căruței; mai totdeauna, dar nu totdeauna, căci moș Nichifor era și geambaș de cai, și când îi venea la socoteală, făcea schimb, ori vindea câte-o iapă chiar în mijlocul drumului, și atunci rămânea oiștea goală pe de-o parte. Îi plăcea moșneagului să aibă tot iepe tinere și curățele; asta era slăbiciunea lui. Mă veți întreba, poate ... că nu-i bine să te pui viziteu la cai albi și slugă la femei"; el știa și aceasta, dar iepele erau ale lui, și, când le grijea, grijite erau, iar când nu, n-avea cine să-i bănuiască. Moș Nichifor fugea de cărăușie, de-și scotea ochii; el se ferea de ridicături, pentru că se temea ... bine să dea Dumnezeu, jupâne Strul! Mă bucur și eu că-i tocmai în dricul iarmarocului și poate mi-a pica ceva și când voi veni înapoi. Numai aș vrea să știu, când avem să pornim? — Și acuma, moș Nichifor, dacă ești gata. — Gata, jupâne Strul, numai s-adăp iepușoarele aceste. Du-te și d-ta ... ...
Grigore Alexandrescu - Mângâierea
... un larg cerc de morminte În care dorm frați, rude, părinți ce m-au iubit; Să vezi ce e durerea, să vezi de-aveam cuvinte, Când chiar de provedință nevrând m-am îndoit. Să vezi apoi în lume cumplita răutate Otrăvindu-mi ani, zile, chiar umbre de plăceri; Să vezi... Ah ... a veșniciei poartă, Și negura mâhnirii ades mi-a risipit. Dar tu, cărei nădejde s-arată aurită, Tu, cărei viitorul păstrează năluciri, Când nu ai nici o coardă a inimii izbită De viscolele lumii și de nenorociri, Mângâie-te, copilă, și simte mulțumirea Care o-nsuflă ... dat. Eu când te-ascult, uit toate, uit chiar nenorocirea, Mă aflu-n altă lume uimit și încântat. Sub degetele tale, în sunete-argintose Clavirul când răsună, când dulce preludezi, Deștepți în al meu suflet acorduri fioroase, A patimilor stinse cenușă înviezi. Talentul, frumusețea adesea pătimește; De soarta cea obștească și ...