Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AL��
Rezultatele 351 - 360 din aproximativ 2249 pentru AL��.
Vasile Alecsandri - Adio (Alecsandri)
... Dulce înger! pentru tine, Pentru tine-l voi păstra. Cea mai blândă-a mea gândire, Cea mai gingașă simțire, Cel mai falnic dor al meu Ție numai, numai ție Le închin pentru vecie Ca la însuși Dumnezeu! Tu, ființă de slăvire! C-un cuvânt, cu o zâmbire, Cu un ... A pierit de pe pământ; A pierit, s-a dus cu tine În locașul de lumine... Și eu plâng pe-al tău mormânt! Singur, singur cu-a mea jale, Rătăcit pe-a vieții cale, Ca un orb nenorocit, Viața-mi scade, jalea ... iubit! Adio! pe-aceste maluri De-ale Bosforului valuri Îngânate lin, ușor, Te las, înger de iubire! Cu a vieții-mi fericire, Cu-al
Vasile Alecsandri - Floarea oceanului
... deschide inima-n soare Și-nveselește aprigul mal. Astfel, iubită, în a mea viață, Scump suveniru-ți e neclintit; Și-n veci revarsă al lui dulceață În al meu suflet mult fericit ! Fie talazuri în astă lume ! El pe deasupra zboară voios Și se îngînă cu al tău nume Ca floarea mică cu-al
Vasile Alecsandri - Legenda rândunicăi
... 1 I 2 II 3 III 4 IV I Când se născu pe lume voioasa Rândunică, Ea nu avea făptură ș-aripi de păsărică, Fiind al cununiei rod dulce, dezmierdat, Copilă drăgălașă de mare împărat. Dar fost-a o minune frumoasă, zâmbitoare, Sosită printre oameni ca zâmbetul de soare ... Și-i zise: "De-ți e gândul să ai parte de bine, Rochița niciodată să n-o scoți de pe tine, Și cât vei fi al lumii frumos, iubit odor, Să fugi în lumea-ntreagă de-al luncii zburător, Căci el țintește ochii și dorurile sale Pe oricare ființă cu forme virginale, Pe dalbele copile, a dragostei comori, Ce-s ... se clatină pe unde. IV Cocoșu-n depărtare intonă o fanfară! Copila cu grăbire din valuri iese-afară. Ah! unde-i e rochița și unde-al ei noroc?... Ea vede zburătorul cu ochii mari de foc Ce vine ș-o cuprinde cu brațele-ntr-o clipă; Dar grabnic se aude un ...
Vasile Alecsandri - Muntele de foc
... demonii lunatici, Hoți de moarte doisprezece Stau în rond sub vântul rece Care șuieră și trece! Focul cerului s-aprinde, Urmărit de groaznic tunet, Și al munților răsunet Printre văi adânci se-ntinde. Hoții râd cu voie bună. Șeful lor, purtând cunună, Cântă astfel în furtună: Varsă-n cupa mea de ... Acest vin ce desfătează Și mă-mbată, mă turbează, Ca sângele roș pe taur. Toarnă, drege tot aice, Și când eu destul voi zice, Pe-al meu cap trăsnetul pice! Beți, voinici, până la moarte! În ceas vesel de plăcere Să uităm orice durere, Orice chin a relei soarte ... bate, cerul tună, Munții urlă, Satan râde, Iadul vesel se deschide Și cu noi cântă-mpreună. Pe când lumea se-ngrozește, Omul brav benchetuiește Ș-al lui suflet se-ntărește! Tremure-se tot în lume Cât va fierbe sânge-n mine! Facă-și cruce și se-nchine Cel ce-aude de ...
Vasile Alecsandri - Vis de poet
... a-i zice: Când privesc la tine, scumpa mea iubită, Ca o liră dulce inima-mi trezită Cântă și serbează bunurile vieții, Farmecul iubirii și al tinereții. Când privesc la tine, draga mea frumoasă, Raiul îmi deschide poarta-i radioasă, Și zăresc printr-însa plaiul nemuririi, Unde ne așteaptă îngerul iubirii ... ntre-a noastre inimi sunt legături sfinte, Că tu, înger dulce, tu, minune vie, Ai venit din ceruri ca să te dai mie! C-al tău sân fierbinte bate pentru mine, C-a ta frumusețe este al meu bine... O! atunci, iubită, sufletu-mi s-aprinde, Nobilă mândrie vine de-l cuprinde, Și simt că el numai e menit pe lume De ... poeții, Flori de altă lume pe cărarea vieții. Iar când la lumină ochii a deschis, În ceruri zburase cerescul său vis! O, vis al iubirii! zis-a el cu jale, Simțind două lacrimi pe genele sale. Scumpă nălucire! te întoarce-n rai, Mergi de înflorește pe cerescul ...
Ion Heliade Rădulescu - Anatolida sau Omul și forțele
... preștiintă În sânu-eternității, de angeli nevăzut, Etern era și Fiul, cu Pater d-o ființă, Ca dânsul fără margini și fără început. Când pater al puterii, voind să-l glorifice Ca un moștean al gloriei, ca Verb și creator, Puteri, virtuți într-însul să se identifice Și-ntr-însul să cunoască p-al lor începător, Cerești, eterii trombe în spațiuri răsună, Puteri, tării de angeli svol repezi, lin se pun; În juru-Omnipotenței miniștrii toți s-adună, Atenți ... însul, prin tragerea centrală, Celebră imeneul, arzând ca mii de sori, Ființe mii într-una în nuntă-universală, O flacără din flăcări, volvoare din volvori. Al păcii spirt e una cu-al dragostei, blândeții, Al dragostei ș-al păcii într-una se unesc Cu al inteligenței ș-al naltei frumuseții, Și toate iar în Domnul și cresc, și viețuiesc. Tot este viu în ceruri și totul e viață, Ș-o sfântă armonie ș ... la soare și până la pământ, D-aci până la ceruri e mare depărtare! Unimi d-astă măsură nenumărate sânt. Sau cât este din centrul al centrelor tăriei Și până peste polul și cel mai depărtat, De șapte ori atâta principiul fericirii A-mpins răul din ceruri damnării rezervat ...
Alecu Russo - Contra latinizanților ardeleni
... de puterile amenințătoare de atuncea. Ce au a face cu chestiile aceste de căpetenie micile umbre de mici dăscălași?... Ori din ce ungher al României ar veni un dăscălaș, chemat ori nechemat, prețuim ostenelile și meritul, dacă își dă osteneala și are merit. Dar ceea ce nu se prețuiește ... osândi oare milionașul de moldoveni, care de optzeci de ani trăiește de ideile filozofice ale lumii civilizate, a se pune sub jugul scolastic al coteriilor pedantice, ori sub ce nume român se înfățișează?... Mândria că a conlucrat vrodată Ardealul la educația Principaturilor trebuie să fie ștearsă din ... Jurnaliștii și criticii au zis: "Vă rătăciți, și rătăciți inimile și mințile românilor cu cimilituri fără noimă; ne faceți din nou Trisotinii și Vadiușii veacului al XIX--lea". Și d-voastră răspundeți cu o chestie păcătoasă de persoane și de dăscălași, o chestie de negoț. D-voastră ați dat drumul pe ... et abutendi . Cu aceasta nu credem a fi români răi, nici care cearcă neunirea. Naționalitatea și patriotismul nu stau în numele unora și al altora, nu se slăbesc cu critici literare și nu se întăresc cu feticismul persoanelor. Norocire că în Moldova se găsesc critici, adică oameni care se
... fază a civilizației unui neam ce se trezește la lumina vieții, iar când acest neam cade din vechea sa civilizație, poezia poporală devine paladium al limbii și al obiceiurilor strămoșești. Pentru noi ea este și o fază și un paladium. De vom deschide pe Virgil și pe Ovid, ne vom găsi, pot zice ... în păuni, în dafini, dobitoace care grăiesc, păsări măiestre etc., etc. Pe lângă acești doi creatori de poezie antică s-a adăugit un al treilea poet, păstorul câmpiilor și al munților noștri, care a produs cea mai frumoasă epopee păstorească din lume: Miorița . Însuși Virgil și Ovid s-ar fi mândrit, cu drept ... dragă? Un cal bun de călărie Și arme de Veneție. Nici Miron, nici Neculce, nici Ureche în cronicile lor nu pomenesc de comerțul venețianilor și al genovezilor cu țările noastre; însă cântecul poporal îndeplinește acea lacună cu două cuvinte. El asemenea arată dragostea nemărginită a românului pentru frumusețile naturii ... nvelit, Și-n caic ședea lungit Tăietorul frâncilor, Măcelarul turcilor!... etc. Poezia poporală se mai deosebește și prin o cunoștință psihologică, care denotă spiritul observator al ...
... n-au murit tot așa, tatăl și băiatul, unul după altul, în Leordeni? Vezi că-i blestemase biata Anița, și blestemul se prinde, că-i al necuratului. Cruce de aur în casă! Moșneagul se închină și, trăgându-și cojocul pe umăr, vroi să iasă, dar un altul, care prinsese cu urechea ... se cu toții mai în urmă, închinându-se mereu. La îngropare nu venise nici o rudă. Adică ce rudă era: un moș, frate mai mic al conului Iordache. Toată averea i se cuvenea lui acuma, dar, fie din nepăsare, căci era el bogat și fără moștenirea asta, ori de frică să ... Odăile, lucrurile care ajutaseră traiul celor doi stăpâni, cine știe, poate și parale nici pe acestea nu le căutaseră stăteau acolo, îngropate sub acoperământul rece al vremii grele de iarnă. Când a început să se împrimăvăreze, au pornit șuvoaiele; casa se dezgoli, răsări mai neagră și mai posomorâtă, cu ... ferestrele întunecate ca niște hrube; pereții se muceziră de umezeală. Și-n scurt, loboda se înălță iarăși, sălbatică, înădușind celelate buruieni, în tot cuprinsul pustiu al ogrăzii cu gardurile putrezite. Mult s-au mai mirat oamenii când, într-o bună zi, un călăreț cu o căciulă țuguiată, spătos, că te mirai ...
Emil Gârleanu - Cea dintâi durere
... avut vreo cinci-șase ani. Într-o seară mă jucam în grădinuța din față. Cum făceam grămezi de nisip, deodată clocoti strigătul grabnic și deznădăjduit al trâmbiței de foc. Și într-o clipă năvăli, în goana nebună a cailor, șirul întreg de care cu soldați, ale căror căști galbene ... obișnuia să facă la orice întâmplare ce-i redeștepta mila sau mâhnirea: Smărăndiță, Smărăndiță! Și iar se făcu tăcere. Numai de departe venea vuietul năbușit al unui zbucium. Mă cuprinsese o frică neînțeleasă. Deodată, gândul mi se opri la mama, care plecase în târg. Dar mama? întrebai îngrijat. Bâtrâna mă trase ... ai clipi. Nici n-am avut vreme să mă înspăimânt. Aproape în aceeași vreme putusem auzi, la spate, glasul mamei: Ce-i aici? Apoi acel al tatei, întrebând pe soldați: Ce e, ce faceți? Când mama se apropie și înțelese ce se petrecea, și când, întorcându-se, mă zări pe mine ... da, peste dânsul... scos de sub dărâmăturile unei bolți... Apoi o clipă de liniște, și pe urmă un suspin, un suspin lung, de ușurare, ca al unui om care se așază să se odihnească după un drum lung. Simții tremurul mamei. Tata o luă de braț: Hai, ce stai și tu ...
... n os. În turn ciocanul geme de zece ori în clopot; S-a stins de mult pe stradă chiar cel mai palid șopot Al buzelor, căci nimeni nu stă pe-aceste vremi În vânt și ger, când trupul ți-l scuturi și ți-l gemi Tot pas de pas ... străbat mai greu ca gerul În pieptul ei; ea țipă, iar el, lovindu-și fierul De pulpi, o îmbrâncește, căci aspru e străjerul Și greu al său înfrunt. Nici flăcări, nici potopul, nici mii de limbi infame Nu pot să pună stavili pornirii unei mame Când apără cu viața pe fiu ... nici regi, Cu lanț din tălpi la creștet, prin fier și aspre legi Nu pot să i-o destrame. Nebun s-aruncă dânsa din tot al ei avânt, Dar lunecă și cade de-a pluta pe pământ. Au! cum nu cad pe tine, sălbatico, păreții! Tu mergi să furi ... mă mai bine Și vezi că nu-mi dă gândul prin minte ca să fur! Și-n laturi ea s-aruncă gemând, dar brațul dur Al legii nu-i dă liber, și el cu larg înjur O târâie cu sine. De ghimpii gheții crunte picioarele-n alerg Se sfâșie, se taie ...