Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎL
Rezultatele 351 - 360 din aproximativ 1333 pentru ÎL.
... fost, părinte, Dar rar, când mi-am adus aminte, M-am dus și eu ca să mă-nchin. Eu am pe Dumnezeu în mine : Mereu îl simt, și-l văd mereu — Gândesc așa ! Mai știu și eu ! Dar, taică, las' că Dumnezeu Va ști mai bine. N-am dat în ... e martur Dumnezeu, părinte, C-am spus ce mi-a venit în minte Și-oi spune tot, în fața Lui! Și-acum canon... îl știu anume ! A fost așa, și n-aș cârti: Canon e că nu pot trăi! Și-ntr-altă lume n-o mai fi ...
George Topîrceanu - Scrisoare (Topîrceanu)
... ridicol ! Eu n-am scris nici un articol Întru apărarea Muzii, Despre cel care Pare Că-mi faci treizeci de aluzii... Criticul pe care-aici Îl ataci în versuri mici Nu-i, desigur, măscărici, Colibri sau licurici... Însă nici Bou sau vacă, precum zici. E profesor (onorabil), Autor (interminabil), Om politic ... lui precepte Drepte, Are cioc, dar e simpatic. Cel pe care-n adevăr L-am luat cândva-n răspăr E un tip mai fistichiu. Când îl iei în pripă, Țipă... Lasă-mă să ți-l descriu. Are-o mutră anodină De frizer cu mandolină, O privire clandestină, Nas de parafină Fină ...
Grigore Alexandrescu - Anul 1840
... după-un amar suspin. Așa zice tot omul ce-n viitor trăiește, Așa zicea odată copilăria mea; Și un an vine, trece, ș-alt an îl moștenește; Și ce nădejdi dă unul, acelălalt le ia. Puține-aș vrea, iubite, din zilele-mi pierdute, Zile ce-n veșnicie și-iau repedele zbor ... ta sosire cu lumea o slăvesc! Când se născu copilul ce s-aștepta să vie, Ca să ridice iarăși pe omul cel căzut, Un bătrân îl luă în brațe, strigând cu bucurie: "Sloboade-mă, stăpâne, fiindcă l-am văzut." Astfel drepții ar zice, de ar vedea-mplinite Câte într-al tău ...
... ușoară barcă, în dreptu-acelei stele, Căreia i-am dat nume... un nume ce slăvesc, Nume ce-n înfocarea închipuirii mele Pe strălucita-i frunte îl văz și îl citesc. Acolo te oprește, acolo priveghează, Cât raza ei asupră-ți ș-asupră-mi va zâmbi; Când va pieri cu noaptea, atunci te depărtează, Și ...
Grigore Alexandrescu - Buchetul
... Pe când altă mână de el îngrijea; Dar astăzi se stinge, zâmbirea-i e moartă Și piede colora ce ochii-ncânta. Sfârșitu-i cel jalnic îl văz cu-ntristare, Căci eu pe viața-i puneam un preț mare. O singură frunză acum mai plutește; Ea plânge atâția tovarăși de flori: Srăină ... ochiul poate S-aleagă p-acela ce e mai plăcut; Așa trei garoafe p-aceeași tulpină, Rumene și-nalte domnesc în grădină. Văzând eu aceasta, îl luai cu mine; Cu multă-ngrijire acasă l-am dus, Și limpede apa și tot ce e bine I-am dat, și silința cu dânsul ...
Grigore Alexandrescu - Cîinele și măgarul
... sfîrșit să fug, să-l părăsesc, Acum cat alt stăpîn; bun unde să-l găsesc?“ — „Numai d-atît te plîngi? măgarul îl întrebă; Stăpînul l-ai găsit, îl vezi, de față stă. Vino numaidecît la mine să te bagi: Eu îți făgăduiesc Nu rău să te hrănesc; Nimic n-o să lucrezi, nici ...
Grigore Alexandrescu - Dreptatea leului
... coadă-lungă Multe izbînzi făcură. Fieșcare tulpină era plină de sînge. Ici se vedea un taur jumătate mîncat; Lîngă el un tovarăș ce zbiară și îl plînge; Colo, un porc sălbatec fără două picioare; Și mai la vale, vulpea se tăvălește, moare, Oftînd după curcanii ce încă i-au scăpat! Iar ... Iepurile, sărmanu — crez că-l trăgea păcatul, Sau păcate mai multe De moșii lui făcute — Veni să-și dea părerea. Dar toți, cît îl zăriră, Asupră-i năvăliră. „Ia vedeți-l! strigară. Cu bună-ncredințare El este cel mai tare! S-ascundea urecheatul, și nu-i plăcea să ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă. Domnului Alexandru Donici, fabulist moldovean
... dacă cerul, precum zici, m-a înzestrat C-un talent ce mi se pare puțin, slab, neînsemnat. Dar iubesc talentu-acesta care tu îl prețuiești; Tot ce e mai sfânt, mai nobil, în duh, inimi oamenești Prin el ni se-nfățișează, și al binelui amor Se aprinde la făclia ... de l-ai tăi ai fi cercat, La atâtea dobitoace suflet oare ai fi dat? Ai fi zis cu îndrăzneală de-un vulpoi judecător Că îl vezi câteodată cu puf alb pe botișor, Că în cumpăna dreptății cașul el l-a cumpănit, Până ce prigonitorii cu nimic s-au ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. V., autorul "Primăverii amorului"
... ce-mi place mă aprinde, și-n minutul ce citesc A putea lucra întocmai deocamdată socotesc. Apoi vine cugetarea. Pe-al meu duh îl întreb: Știi Dacă tu în felu-acesta ești născut sau nu să scrii? Câte planuri astă aspră idee mi-a stânjenit! Și din ... vorbit așa curat. Însă, cum știi foarte bine, adevărul deslușit, Fără mască, între oameni lesne nu e priimit: Și sub feluri de podoabe dacă nu îl tăinuiești, Nențeleapta lui ivire poate scump să o plătești. Tu dar, care-ai zis odată cum că neamurile-ncep Prin poezie ființa și-a ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă către Voltaire
... să ne mai vorbești. Unul, iscoditor trist de termeni încornorați, Lipsiți de duh creator numește pe toți ceilalți. Se plânge că nu-nțeleg acei care îl ascult, În vreme ce însuși el nu se-nțelege mai mult. Altul, strigând furios că suntem neam latinesc, Ar vrea să nu mai avem nici ... am scris: Cât pentru noi, lucruri mari nu e să nădăjduiești; Numai acel Dumnezeu, sub mâna căruia ești, Duhul unirii de sus spre noi de îl va porni, Părerile ce se bat, el numai le va-nvoi. Altfel, decât să gândesc că noi ne-am alătura, Mai lesne-aș putea să ...
Grigore Alexandrescu - Miezul nopții
... Iar sufletu-mi e-n valuri, n-am soare seninos. Căci închinat durerii, amara mea viață De-atunci e pentru mine nisip neroditor, Ce vara îl usucă, ce iarna îl îngheață, Pe care flori nu află sărmanul călător. Lăsat străin în lume, lipsit de orice bine, Văzând că nu-mi rămâne plăcere pe pământ, Văzând ...