Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru SEAMĂ
Rezultatele 341 - 350 din aproximativ 650 pentru SEAMĂ.
Alexei Mateevici - Colindele Crăciunului
... din sat, dar colinda fără stea este mult mai obișnuită și mai în duhul norodului, pe când cei ce umblă cu steaua cântă mai cu seamă cântece bisericești sau în duhul bisericii. Am spus pân-acuma toate obiceiurile care se petrec de cei ce umblă cu colinda. Acum este de trebuință ...
Alexei Mateevici - Sfântul Vasile - Anul Nou în obiceiurile moldovenilor basarabeni
... strâns din claie-n claie, Din odobaie-n odobaie, Ș-a făcut o fățărușă de alamă -- Numai unul domnul S-o știe de seamă. Ș-a adus nouă iepe Cu copitele crăpate, Cu tei legate; Cu coada felezuiau, Cu urechile vânt trăgeau, Cu botul în sac puneau ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VI
... binefăcător Pre cela de la care vrun bine n-ai văzut. Cu cușma-n mână iarna să umbli după dânsul Să faci că nu bagi seamă a slugilor ocară. Pe lâng-aceste-ți trebui să poți a depărta Zavistia și ura ce împotrivă-ți stau. Aceste trude ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Lene
... cu femeile, în sfârșit, cu toate abuzurile cari se prezintă închipuirilor naive într-un chip fermecător de către cei șireți și răi. Am băgat de seamă însă că cei cu viții, dacă au și ceva bun în ei, acest bun îl ascund cu îngrijire, de teamă d-a nu ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Odinioară
Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Odinioară Odinioară de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Lui George Radu Golescu Anii trec așa de repede, că nu-ți dai seama când și cum cutare flăcău, rotar ori grânar, s-a schimbat în moș cutare, de unde și până unde un bujor de fată, să o fi sorbit într-o lingură cu apă de dragă ce-ți era, să te pomenești cu ea zbârcită, cărunțită, apoi albă-colilie. Așa curge vremea, și pe noi nu ne lasă în urmă, ci ne târăște cu ea până la hotarul vieții. Ne așează frumușel pe două scânduri, ne întinde pe deasupra o pânză albă cu cruce în mijloc, ne stropește cu vin și cu untdelemn. Bulgării și țărâna cad și astupă. Și tot vremea din mușuroi face neteziș, surpă crucea de la cap, bătătorește locul și acoperă cu bălării cel din urmă locaș al nostru. Ei, câte se duc cu zilele și ce triste minuni ni se arată de ieri până azi! Câte ne mai așteaptă de azi până mâine! În curtea bisericilor vechi, cruci de piatră și de lemn, uneori câte două-trei în același cuib, umbrite de vișini și de pruni. Rămâi pe gânduri. Parc-ai ...
Cezar Bolliac - O dimineață pe Caraiman
... în mal, P-aicea umbla umbra lui Zamolx ce s-aude, P-aici încura calul viteazul Decebal. Dar unde e poetul ce poate da o seamă De toată majestatea clădirii în eter? Cine-ar putea să spuie această panoramă? Prin vorbe cine poate s-arate-acest mister? Eshil le-ar zice ...
Constantin Cantacuzino - Istoria Țării Rumânești de când au descălecat pravoslavnicii creștini
... și eparhii cu hotară, care câtu va birui, și-i învăță pentru cum vor purta grija și vor paște oile care le sunt date în seamă, ca să să îndreptĂ©ze toată țara aceia de acei 3 arhierei. Iar domnului îi zise: "Ție, doamne, ți să cade să îndreptezi pre cei ...
Constantin Negruzzi - Melancolie (Negruzzi)
... a ei jalnică cântare! Gânditor și dat cu totul s-aud dulcele ei glas, Sub copaciul acest mândru în uimire am rămas, Nu bag seamă că deasupră-mi vijelie se stârnește, Sau că soarele apune, ori că tunetul vuiește, Și c-a zilei luminare de pe cer acum ...
Dimitrie Anghel - Aducerile-aminte...
Dimitrie Anghel - Aducerile-aminte... Aducerile-aminte... de Dimitrie Anghel Publicată în Tribuna [Arad], XIV, 231, 28 oct. [10 nov.] 1910, p. 1—2 Eram doi călători în pustiul larg al lumei, și întîmplările ne aruncase ca pe doi naufragiați pe coasta unei furtunoase mări. Averi nu pierdusem în acest naufragiu nici unul, nici celalt; pentru bunul cuvînt că eram săraci amîndoi și că tot avutul nostru nu era făcut decît din luciu de lună, din rime rare și versuri sonore. Eu aveam un palat ca locuință, ca un senior fabulos, cu fereștile deschise pe orizontul mării. Sub terasa de piatră, valurile își cîntau concertul lor milenar, și în afară de corăbiile ce treceau însemnîndu-și dunga lor de fum pe cer, alți oaspeți n-aveam decît doar pe fantasticii delfini ce-și ridicau cozile lor din valuri ca niște ancore. Era un murmur etern, o sfadă de valuri, o convorbire, ecouri. Pescarii albi, iubitori de furtună, cu zborul lor grațios, se jucau de-a pururi arătîndu-și piepturile lor mai albe decît spuma, se înălțau ca ridicați de un fir nevăzut, se alungau o clipă prin spațiu, apoi cădeau săgeată, pășind parcă pe apă, și se înălțau ...
... de pe casă reîncepu iar, strecurîndu-se de-a lungul hornului și mai clar pînă la mine. Cineva trebuia să moară, de bună seamă, în noaptea asta, un lucru ce nu se putea înlătura trebuia să se întîmple după credințele în cari eram crescut, și deci unul din cele ...
... i-o dea domniței lui. Și cum visa așa, îngrijind florile, într-o zi, altoind niște trandafiri, se împunse la un deget, din nebăgare de seamă, și o lacrimă roșie de sînge căzu în inima unei flori albe, ca un răspuns visului ce-l urmărea de atîta vreme. Un zîmbet de ...