Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru SĂ

 Rezultatele 341 - 350 din aproximativ 4001 pentru .

Petre Ispirescu - Zâna zânelor

... de mâhnire, și cu dogorul dragostei într-însul, umbla ca un zmeu și ca un leu paraleu, dară toate în deșert. Uneori îl bătea gândurile -și facă seama singur, se dea de râpă, ori -și sfărame capul de colții de piatră de prin munți; dară parcă îi spunea inima că odată, odată, o se sfârșească toate necazurile sale, și deodată își venea în sine, și se punea din nou pe drum, mai cu hărnicie și mai tare în ... cu stăruință trebuie găsească și gândul și-l izbândească. Rupt de oboseală și de zdruncinare, se dete nițel la umbră într-o vâlcea, se mai odihnească oleacă. Și stând el acolo, îl fură somnul. Deodată se deșteptă, auzind o gârâială de graiuri omenești, și sări drept în sus ... Te ascultăm, te ascultăm, răspunseră dracii într-o glăsuire, spune-ne cum, și vom vedea. - Vedeți voi cei trei munți ce stau în fața noastră? vă duceți fiecare în câte unul, și cine va veni mai curând, după ce vă voi face eu semn, ale lui fie toate astea. - Că bine zici d-ta! Așa vom face. Bravo! iacă ne-am găsit omul carele

 

Emil Gârleanu - Nucul lui Odobac

... Ce colivă, moșule? — Mi-ai luat măsură de sicriu? — Ce sicriu, moșule? — Mi-ai săpat groapa, sub nuc, unde ți-am zis mă îngropi? — Ce-i asta, moșule? — Nu? Hai, grăiește, nu? — Nu. — Atunci de ce știe alții înaintea mea, care ți-am fost ca tată, că vrei iei pe Ruja de nevastă? — Moșule! — Din patru sate, pe Ruja ai găsit-o? Pe Ruja tâlharului de Cazacu, pe fata celuia care ... te... Ia-l pe Mitru, dar știi că o ai cu mine de-a face. Sub papucul tău numai colbul drumului rămâie, nu și sufletul băiatului. M-auzi tu? Fata se uită și îi vorbi peste umăr: — Tu ce zici, Mitrule? Bătrânul se-ntoarse; la ... spuse la amândoi: — În calea voastră n-o mă pun eu; că ar fi degeaba; ce-i scris e scris! Am vrut numai văd cât prețuiți fiecare-n parte. Da cât m-o ajuta luminile ochilor, din ochii mei n-o ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Domnul Vucea

... neam de arap; Mircea cel Bătrân, în capul meu, se încurca în barbă; Alexandru cel Bun, ala vodă, vezi; Ștefan cel Mare de care râdeam mă prăpădesc, gândindu-mă că fusese așa de pitic că aprodul Purice se pusese piuă ca el, Ștefan cel Mare, încalece calul; Mihai Viteazul mă făcea tai cu nuiaua vârfurile de știr de urzici când îl spuneam pe dinafară; și, în sfârșit, Constantin Brâncoveanu mă făcea plâng de câte ori îl tăiau turcii pe el și pe coconii lui. Și spunea c-o mă scrie d-a dreptul în clasa a treia. Mă deșteptă. Tresării. Îmi tâcâia inima. Și-mi zise: - nu-ți fie frică. spui tare și deslușit. - Tare... da... Și nu vedeam înaintea ochilor de frică. - Și deslușit. - Și deslușit... - nu tremuri. - nu tremur... Și mie-mi clănțăneau dinții în gură. Mă îmbrăcai; mă spălai cu apă rece; mă încălțai cu niște pantofi noi; mama mă pieptănă ... în genuchi, lângă o tablă neagră; lăcrâmile le picurau în cărțile deschise și aduse la vârful nasului. Vergea, lăcrâmi, urechi roșii, Domn uscat și nalt... dusese curajul!... Dârdâiam. Și frate-meu, după ce vorbi încet cu profesorul, îmi șopti: - O

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de februarie

... sobă c-o albastră vâlvătaie Flutură, trecând pe chipul unei searbăde femei. Singură mai rămăsese dintre celelalte toate... Însă, din minut în altul, rândul o -i vie poate -- Și va trebui, atuncea, ca -și facă rândul ei. Încă-n floarea vieții sale, ea ce este mai trecută, Este însă osândită ca fie mai pierdută, se plece, mai supusă, la un semn — la un cuvânt... O țineau de milă, poate, sub acel coperământ, Și când aspra sărăcie zilnic se ... Dintr-a corpului osândă, dintr-a vorbei degradare, Și din tot ce îngrozește, și din tot ce e în stare Ca smulgă trandafirii dintr-un suflet virginal, Sau facă tresară patimile-n amorțire Dintr-un suflet peste care, ca un vânt de pustiire, A trecut desfrâul rece cu instinctu-i bestial. Însăși ... secați? Care e ș-a ta putere, tu ce-nsuflețești îndată Chiar cadavrul unei inimi într-un piept înmormântată, Și aci ne faci plângem și aci, ca zâmbim? Nu ești tu vreo voce dulce de prin ceruri exilată Dacă tu ne faci cu ele ca prin farmec ...

 

Ion Luca Caragiale - Autoritate

... frați mai mici: aceia urmează la același gimnaziu. Poetul meu îmi spune cu oarecare ton de compătimire că aceia, ca niște mediocri ce sunt, vor termine cursul și caute a intra unul în seminar și altul în liceu ca bursieri ai statului; el nu s-ar fi înjosit niciodată se facă bursier; e prea independent pentru asta, și apoi nu se simte atras decât de literatură. Înfățișarea materială a acestui personaj nu ... nevoia lui de stabilire e destul de urgentă, pe dată m-am gândit -i fac rost de o situație solidă. Furia de poezii o -i treacă cu vremea. Am mers degrabă la un negustor prieten, un toptangiu, și am avut noroc aflu că are un loc vacant potrivit: 300 lei pe an, casă, masă și două perechi de îmbrăcăminte de sus până jos. Mi-a ... eram nu criticat, eram maltratat, bătut, zdrobit! Ba cronicarul promitea că va reveni — și iscălea Hamlet... N-am mai putut răbda și am mers caut pe Hamlet, mă apăr, -i captez bunăvoința și încerc, de nu se poate cumva ...

 

Ion Luca Caragiale - Notițe risipite

... sunt gânditori puțin mai rasăriți din mulțimea cu care a umplut Dumnezeu lumea. Ei, cu un chip mai deosebit și mai interesant, pot spună adevăruri mărunte, fărămituri de adevăruri mari, și fac astfel omenirii, incapabile priceapă de-a dreptul un geniu, serviciul de tâlmaci. În comerțul intelectual al speței, ei se-nsărcinează joace între marii cugetători și publicul cel mare rolul micilor debitanți stabili sau ambulanți, după capitălașul lor, după tarabă sau tolbă — carte, cărticică, revistă ... un om incomplet, pe câtă vreme amatorul este un om cu voință, adică întreg. - Nu înțeleg aforismele d-tale, mă întrerupse dama. - Doamnă, dacă vrei -ți spun drept, nici eu nu le-nțeleg. Dar d-ta ești de vină — îmi ceri -ți răspunz la niște întrebări din cale-afară de dificile. Ce diferență este între un amator și un artist? e greu de spus; dar desigur ... la artă, dar cari o iubesc și mai ales simt în pieptul lor bătând o inimă de român, le-am vizitat amândouă saloanele noastre. Cititorul nu s-aștepte cumva la o dare de searnă amănunțită asupra acestot exibițiuni de artă, cari, trebuie ...

 

Petre Ispirescu - Ciobănașul cel isteț sau țurloaiele blendei

... că mie îmi vorbeau, căci nu mai încetau de a tot zice: "cine m-o mânca, rămâne grea". Eu n-am mai putut mă opresc. Mă întinz peste ceilalți pomișori, iau un merișor d-alea, îl bag în gură -l mănânc, dară, când mă întorc, dau într-un ghimpe. Așa de m-a săgetat pustiul de ghimpe, încât am țipat și m-am deșteptat. - Frumos vis ... frumoasă. Împăratul și împărăteasa se uita la dânsa ca la soare. După ce mai crescu, se văzu că fata este isteață și cuminte. Îi plăcea iasă pe câmp se joace, adune floricele, alerge după fluturei și se scalde în pârâiașul ce curgea pe la spatele grădinei împărătești și care era limpede ca lacrima. Dădaca băgase de seamă că fetei, pe lângă ... îi ziseră: - Atâți fii de domni și de împărați au fost și nimeni n-au putut ghici semnele fetei împăratului, și tocmai dumneata, prietene, o te găsești mai firoscos? - Omul este dator -și cerce norocul o dată, de două, mult de trei ori, zise ciobanul, și acela care face așa este om cu minte. Cel ce însă ...

 

Nicolae Gane - Ion Urdilă

... din lulea, apoi începu astfel pe un ton melancolic: — O -mi zici: Ce-i pasă lumii de tinerețele tale!... Așa-i!... dar ce fac, dacă, mie unuia, acolo îmi place -mi desfătez gândul, dacă numai acolo regăsesc zilele cele frumoase, pline de sănătate, de speranță și de voie bună, zile care n-au se mai întoarcă... Am ajuns și eu ca bogătașul sărăcit, căzut în slăbiciunea de-a nu mai vorbi decât de pierdutele lui averi ... Urdilă nu-i plăcea mă vadă împreună cu Ilinca. Feliurite cuvinte găsea el, care de care mai nepotrivite, spre a mă împiedica merg la moară; ba se temea nu răcesc din cauza umezelei, ba, Doamne ferește, nu mă-nec, tot vorbe fără temei, care-mi intrau pe-o ureche și-mi ieșeau pe cealaltă; iar eu, nebăgător de seamă cum eram ... și colo sus soarele care ne îmbrățișa în razele lui, mărturisesc că eram mișcat... Da, eram mișcat, și încă atât de mult, încât nu puteam deschid gura, ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Trubadurul

... și de mai mulți. Cu asemenea început de discuție, într-o zi, ajunseserăm în șoseaua care duce la Băneasa. "Scepticul" ducea la braț pe Trubadur. - cânte Trubadurul! Altfel, burduful cu paradoxe o ne amețească. - Ba nu, mai bine ne spuie câte ape de colori vede el în pielița albăstrie a cerului. - mai zică o dată legenda de alaltăieri cu Fata gândului , "de care când te-ai fi apropiat ai fi înghețat sloi". - Nu, nu, răspunse Trubadurul ... nu trebuia se îngrijească. Ne era drag peste măsură. Durerea, ca și veselia lui erau desfrânate. Nici tragedian, nici comedian n-ar fi putut -l întreacă în mișcarea feței, în privire, în mlădierea vocii și în răgușeala în care își îneca glasul când vroia -și arate dezgustul. Fiecare din noi îl întrebarăm, cu un fel de ceartă în glas: - Ce e, ce ți s-a întâmplat? - Ești ... Ba da, ba da, răspunse Trubadurul, ba țin prea mult, dar mă iubește mai mult pământul decât voi toți. Uh! și rece și greu trebuie fie! Voi nu știți nimic. Nu puteți înțelege pe deplin, bombăni el, plecându-și capul pe genuchiul meu. Ar trebui uitați tot ce ați învățat din cărți,

 

Alecu Donici - Guraleiul

... îi despart, pe alții îi împac. ZOIȚA Fugiți, cucoanelor, postelnicul ne vine; Dar ascultați-l cum vorbește el cu sine. POSTELNICUL (după scenă) Cucoana trebuie fie tot acasă; Nici vremea nu-i acum la vizite iasă, Și ceasul au sosit în care eu gândesc Cu dumneaei prea larg de toate vorbesc. CUCOANA NASTASÂICA Haidem mai repede în altă odăiță, Ca scăpăm de dânsul. ZOIȚA Cu alt chip nu-i putință. ÎNFĂȚOȘAREA III ZOIȚA ȘI POSTELNICUL GURIIANU POSTELNICUL (nevăzând pe Zoița) Da zău că-i curios ... pe toți -i ocolești Și pentru două graiuri pe nime găsești. Am fost la hatmanul și nu era acasă; Iar visternicul, atunce vrând iasă, Nici nu m-au priimit... ZOIȚA Mă rog aib iertare, Cu cine dumneta grăiești așa de tare? POSTELNICUL A, Zoițico, tu! Da ce mai faci, fetică? Eu la stăpână-ta am ... dumneaei, au tot istorisit, Încât duduca mea curat au amețit Ș-așa de răul lui s-au dus și de acasă. POSTELNICUL Apoi ascultă-mă, -ți spun eu, jupâneasă; Așa obrăznicie de-acum nu mai faci, Că te voi învăța cu gura ...

 

Antim Ivireanul - Mărturisirea credinții, carea se împarte în 12 alcătuiri

... și înălțat la ceriuri și au șăzut de-a dreapta Tatălui, precum la Marco, cap 16 zice: Iară Domnul dupre ce grăi lor luă la ceriu și șăzu de-a dreapta lui Dumnezeu. Și iarăș va vie cu slavă judece viii și morții, a căruia împărăție n-are sfârșit. Aicea ne învață crĂ©dem cum /că va vie Hristos a doa ora ca judece pre cei vii și pre cei morți și ca dea răsplătire fieștecăruia din oameni de pre faptele sale, precum însuși la Mathei, cap 25 zice: Iară [când] va veni Fiiul omenesc întru slava sa ... întru ertarea păcatelor, adecă ne botezăm noi, creștinii, întru numele Tatălui și al Fiiului și al Sfântului Duh, prin apă și prin duh ca ni iarte păcatul cel strămoșesc și alte păcate, precum însuși Hristos la Ioann, în 3 cap / zice: De nu va naște neștine din apă și din duh, nu va putea între întru împărăția lui Dumnezeu. Aștept înviiarea morților. Această alcătuire ne învață ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>