Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru LUA (DREPT)

 Rezultatele 341 - 350 din aproximativ 740 pentru LUA (DREPT).

Nicolae Gane - Duduca Bălașa

... de munți. Elena văzu cel întâi brad cu frunzișul verde-închis, tăiat în formă de piramidă, cu crucea pe vârf, cu rășina pe coajă, stând drept și mândru ca un păzitor la poarta munților, ea simți atâta bucurie, încât fără voie sări din trăsură și începu să salte împrejurul lui întocmai ...

 

Ion Luca Caragiale - O blană rară

Ion Luca Caragiale - O blană rară O blană rară de Ion Luca Caragiale E ger și ceață... ceață-nghețată... o vreme, să nu scoți un câine afară. Lumina fanarelor, roșie, e îmbrobodită într-o stranie aureolă irizată. În gangul palatului d-lui Psaridi, mare proprietar, arde, clipind arare, o mare lampă electrică cu arc, e ca un vis albastru și rece de poet dezgustat. Pe ferestrele mari, mate de abureală, ale palatului — ce cald trebuie să fie înăuntru! — ies, rupând pâcla groasă în bande largi și drepte, lumină și sunete armonioase și alegre. E un bal sus! Un ceas despre ziuă, și încă intră trăsuri închise pe gang. Aha! iată doamna Cuțopolu! iată cea mai splendidă, cea mai infatigabilă dintre elegantele bucureștene! E o arătare ca din povești... O rochie de catifea vânetă-deschis ca opalul... Pe cap, pe umeri, pe gât, pe brațe, în degete, în urechi, o avere, o avere întreagă în pietre scumpe! De unde vine această scânteietoare apariție? De la Capșa... A fost la Teatrul Național. A luat apoi la patisierul Ă  la mode, en petite chambrĂ©, un pahar de șampanie... și acum vine la amica sa madam Psaridi ...

 

Ion Luca Caragiale - O lacună

Ion Luca Caragiale - O lacună O lacună de Ion Luca Caragiale Lache Diaconescu și Mache Preotescu sunt impiegați în aceeași mare administrație și totodată sunt foarte buni prieteni. Pe lângă acestea, Mache s-a logodit zilele trecute cu sora d-nei Diaconescu, d-ra Cecilia Pavugadi, care-și termină la vară cursul de piano la conservator. Colegi, prieteni și cumnați... În această întreită calitate, cei doi camarazi ies de la cancelaria lor la șase ore seara și, sub aceeași umbrelă, pornesc pe Calea Victoriei la vale, să se abată pe la o băcănie; trebuie să târguiască niște mezeluri pentru masă — Mache va prânzi la Diaconescu împreună cu d-ra Cecilia. În treacăt, Mache ia, de la o cofetărie, bomboane și prăjituri, și dintr-o florărie două buchete. Pentru cine?... Ghiciți... Se-nțelege că dintre cei doi camarazi cel mai grăbit nu este Lache. De aceea Mache îi zice, de câte ori Lache vrea să se oprească la vreo vitrină: — Lasă, monșer; ai mai repede, ca e târziu; să nu ne aștepte damele! La care, Lache răspunde: — Lasă, monșer; știu eu; nu o să ne punem la masă de acum. Dar Mache replică: — Da, ...

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Micuța

... din copilărie prin slăbiciunea constituțiunii; sau pentru că curtasem pe d-na Benedeck, frumoasă spițereasă văduvă, de la care mi-au rămas până acum, ah! drept suvenire, treizeci și șapte flacoane, mari și mici, colorate și necolorate. Rosen s-a pus înaintea mea într-o poză foarte eroică, cu ...

 

Antim Ivireanul - Luna lui iunie, 29 de zile. Cazanie la sfinții apostoli Petru și Pavel

... întunecate, povățuind la credința cea adevărată oile cĂ©le rătăcite și adăogând mulțime de credincioș în besĂ©rica lui Hristos. Și pentru ca să biruesc, drept acĂ©ia, nepriceperea minții mĂ©le îl voiu asemâna cu cei doi luminători mari, adecă cu soarele și cu luna și așa apropiindu-mă puțintel ... inimii sale, pentru care lucru în față l-au înfruntat zicând: Că întru amărăciunea fierii și întru legătura nedreptății te văz că ești; pocăiaște-te, drept acĂ©ia, de răutatea aceasta și te roagă lui Dumnezeu, ca doară ți s-ar erta ție cugetul inimii tale. S-au aflat întinăciuni la ...

 

Ion Luca Caragiale - 1907 din primăvară până'n toamnă

... precum se cuvine unui adevărat istoric - s'o povestească cu minte și cu inimă, limpede și frumos, la ai lui și pentru mai departe urmași. Drept un simplu document, ca oricare altul, și fără altă pretenție - așa apar rîndurile de mai la vale. BUCUREȘTI Tipografia ziarului "Adevărul" str. Sărindar, 11 1907 ... numita în dreptul penal "muncă silnică". (Constrîngerea corporală s'a desființat în 1881 prin legea modificatoare a barbarei legi anterioare. De drept nu mai există; dar de fapt se aplică înainte. Acesta este un adevăr ce nimini nu l-ar putea tăgădui, tot așa precum niciun țăran ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Movila lui Răzvan

Dimitrie Bolintineanu - Movila lui Răzvan Movila lui Răzvan de Dimitrie Bolintineanu Fiii de Moldova într-o zi s-adun Ș-ale țării rele astfel le expun — ,,Ungurii cu leșii se dispută iară Cine-a pune domnii în această țară. Fiii țării noastre încă n-au murit Ș-a lor țară, drepturi d-astăzi s-au robit. Leahul cere țara ca o moștenire; Ungurul trimite pe Răzvan c-oștire; Numai noi, moldavii, încă n-am vorbit! Dar când moldoveanul va fi înjosit Cât să nu roșască de a sa rușine, Îcă-o să-mi aleagă pe tirani mai bine! Însuși noi acuma domnul să numim Și cu arma-n mână ca bravi să murim! Astfel strigă țara suspinând sub silă Și alege-ndată domnu-i pre Movilă. Apoi către unguri domnul a solit ,,Drepturile țării ce le-ați nimicit Sunt a ei avere, viață, onoare, nume Și cu-al nostru sânge le-am păstrat în lume. Vă duceți din țară sau vă aruncați Masca creștinească ce pe frunți purtați, Căci creștini în vorbe, faptele vi-s rele... Hearele păgâne nu-s atât de grele! Ne siliți cu turcii armele ...

 

Mihai Eminescu - Moartea lui Ioan Vestimie

... stat vrodată în legătură. Avem cu toate acestea să ajungem la halul moral în care justiția pur și simplu a vederii să treacă drept spirit de observație... dar nu e vorba de asta. Vorba e d[e] Ioan al nostru, care-n toate zilele își urma regulat drumul de ... durea poate capul. Dar aceasta nu era, se vede, ideea lui. El se culcase și 'ncepu a simți o stranie amorțeală în brațul drept. Deși era hotărâtor treaz, nu-i era cu putință să miște acel braț. Apoi urmă amorțirea piciorului stâng , apoi adormi în sfârșit. Dar mult n ... încrederea, mai avea un spirit fin de observație și multă dreaptă judecată. El nu-și putea explica cine-i jucase festa ca să-l anunțe drept mort prin ziare. Ieșind pe uliță, o lună plină de toată frumusețea împânzea cu razele ei turburi - străvezii oriunde găsea loc prin întunerecul ulițelor. Ici ... tu ai știut vreo dată ce frumos ești și că te prăpădeam din ochi de drag ce-mi erai? Numai nu fi nebun, nu te lua după mine ca să te vază alții... Așa... în taina buduarului, când nimeni nu mă știe, când sunt numai eu și cu mine, singură, atunci ...

 

Ion Luca Caragiale - C.F.R.

... ocupate, pare c-ar căuta o cunoștință, și-și oprește în sfârșit privirile asupra celor doi amici. Cu pas mai mult hotărât decât sigur, vine drept la masa lor. Mușteriul cel nou îngălează silabele, pe unele prea slabe neglijându-le chiar de tot. Mușteriul: Salutare, neică. Niță și Ghiță: Salutare. M ... amici îl îmbrățișează pe rând și-l pupă cu multă căldură.) G.: Nene! ești un om fericit!... să trăiești! A.: Asta, ce-i drept, așa e... sunt fericit, slavă domnului! Nevastă frumoasă am, să-mi trăiască! slujbușoară bunicică am - de! orișicât să zici, magazioner... dacă nu curge, pică! de ...

 

Nicolae Gane - Ion Urdilă

... era bețiv; el sta la ciuruitul și datul grăunțelor la cai, el la împărțitul tainurilor în curte. Deși nu era recunoscut, nici prin leafa ce lua, nici prin hainele ce purta, ca mai mare asupra celorlalte slugi, căci din cauza sluțeniei n-ar fi avut îndestulă autoritate pentru aceasta, totuș trebile ... para focului, striga deodată în mijlocul rugăciunii, nu vezi colbul pe scrin?... Apoi sărind, ca o leoaică, în spatele slujnicei ce-i ieșea înainte, o lua de ureche și o vâra cu nasul în colb; și iar își urma închinăciunea: Precum în ceri așa și pe pământ; pânea noastră cea de ... subțire, părul cel frumos, care, despletit, i-ar fi atins genunchii, piciorușele cele mici, făcute la strug, pe care le dezmierda apa. Priveam, ce-i drept, cum apa le dezmierda, cum, geloasă parcă de privirile mele, tot mai mult le cuprindea; nu băgam de samă însă, în amețeala mea, că apa ...

 

Ion Luca Caragiale - Ion...

... palme, în ghionturi, în picioare... și trage-i, care mai de care, și tăvălește-l prin umbrar, unu-l lăsa de ostenit, ș-altu-l lua de odihnit... Au spart cu el toate borcanele și bărdacele hangiului — pe când surioara se suia în caleașcă și pornea cântând, urmată de droaia ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>