Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru FRUMOASA

 Rezultatele 341 - 350 din aproximativ 1432 pentru FRUMOASA.

Mihai Eminescu - Nu mă înțelegi

Mihai Eminescu - Nu mă înţelegi Nu mă-nțelegi de Mihai Eminescu În ochii mei acuma nimic nu are preț Ca taina ce ascunde a tale frumuseți. Căci pentru care altă minune decât tine Mi-aș risipi o viață de cugetări senine Pe basme și nimicuri, cuvinte cumpănind, În vorbe pieritoare ca-n lanț să te cuprind, Și în senin de stele durerile să-mi ferec Pân- nu s-o stinge umbra iar dulce-n întunerec? Și azi când a mea minte, a farmecului roabă, Din orișice durere îți face o podoabă, Și când răsai nainte-mi ca marmura de clară Iar ochii tăi cei mândri scânteie în afară, Încât de-ale lor raze nu pot pătrunde încă Ce-adânc trecut de gânduri e-n noaptea lor adâncă; Azi ­ când a mea iubire e-atâta de curată, Ca aura de care tu ești împresurată, Ca setea ursitoare ce-o au dupăolaltă Lumina de-ntunerec și marmura de daltă, Când sufletu-mi atârnă plutind în ochii mei De un cutremur tainic al tinerei femei Și viețile-amânduror s-amestecă-n întreg, Când înțeles de tine, eu însumi mă-nțeleg. Să treacă înflorirea ...

 

Mihai Eminescu - Pajul Cupidon...

... Ca și ochii de vădană. Gât și umere frumoase, Sânuri albe și rotunde El le ține-mbrățișate Și cu mânile le-ascunde. De te rogi frumos

 

Mihai Eminescu - Palida Madonă

... arborul cel gros Și în umbra deasă La mormântul marmoros Doamna cea frumoasă, Ți se pare cum că vezi Pe o veche-iconă Îmbrăcată prea frumos

 

Mihai Eminescu - Traduceri și adaptări

... răspunse: ­ Armată mă-nfrunți temerară? Eu, pe când te-am învins, știi cum că goală eram. * ­ Cum poți s-omori un colibri, diamant frumos de aer? Nu e frumos și strălucit, n-ai milă de-a lui vaier? ­ De ce mai flutură și el sclipind o aripă luxoasă? Natura mea, amicul ...

 

Mihai Eminescu - Ursitorile

... dragi, Pe-a lor culmi având doi fragi Și rotunzi și dragi și dulci, Fruntea pe ei să ți-o culci. Adormise-așa frumos Cu-a ei mâni lăsate-n jos, Sub o candelă smerită Pare că e zugrăvită. Cum dormea cu ochiu-nchis, Ea visă un ... împreunează Și se roagă către zâne: ­ Luminatelor stăpâne, Nicăieri nu-i copilaș Așa blând și drăgălaș, Nici în lume, nici în țară, Că-i frumos din cale-afară, Drag îmi e ca o minune, N-am cuvinte a o spune, Geaba caut și gândesc, Nu știu să le ...

 

Mihai Eminescu - Viața

Mihai Eminescu - Viaţa Frumoasă nestatornicie, Viață, pentru ce-mi ești dată? Mintea-mi tace, simțul știe: Viața-i pentru viață dată. Frumoase-s toate-n lumea mare, Căci ziditoru-n ea s-ascunde, Dar prin simțiri și prin cântare Lumina feței Lui pătrunde. Pe Dânsul a-L afla-n zidire Ca-n carte voia a-i citi Aceasta-i a vieții menire: În Dumnezeu a viețui. Mai

 

Mihai Eminescu - Viața (Eminescu)

Mihai Eminescu - Viaţa (Eminescu) Viața de Mihai Eminescu Când aud vreodată un rotund egumen, Cu foalele-ncinse și obrazul rumen, Povestind că viața e calea durerii Și că pocăința urmează plăcerii, Mă întreb: ,,Acesta poate ca să știe Cum este viața, cum cată să fie?." Noaptea scânteiază cu-a ei mii de stele, Varsă raze slabe pasurilor mele, Ulicioara-i strâmtă și, din ziduri vechi, Vorbe, râs și plânset sună în urechi; Glasuri rătăcite trec prin geamuri sparte Și prin uși închise, prin zidiri deșarte. Colo, lângă lampă, într-un mic ietac, Vezi o fată care pune ață-n ac; Fața ei e slabă de-o paloare crudă, Ochii ei sunt turburi, pleoapele asudă, Degetele repezi poartă acul fin: Ea își coase ochii într-un tort de in; Vânătă-i e buza, lipsită de sânge, Ochiul ei cel turbur nu mai poate plânge. La ce oare dânsa s-a născut pe lume, O sărmană frunză pe oceanu-n spume, O sărmană umbră, orfană și slabă, De care-n mulțime nimenea nu-ntreabă? Din zori până-n noaptea neagră și târzie O vezi printr-o albă perdea străvezie Cum mereu lucrează... ș-abia pâne ...

 

Mihai Eminescu - Zadarnic șterge vremea...

... șoptesc în gând un nume, În veci la pieptul bolnav eu brațele îmi strâng, Te caut pretutindeni și nu te aflu-n lume, Tu, chip frumos cu capul întors spre umăr stâng. Astfel în veci în minte-mi încremeniși frumoasă Și văd în veci aievea divinul tău profil. O, cum nu ...

 

Nicolae Gane - Sfântul Andrei

Nicolae Gane - Sfântul Andrei Sfântul Andrei de Nicolae Gane Făceți cruci mântuitoare, Căci e noaptea-ngrozitoare, Noaptea Sfântului Andrei. (Alecsandri) Într-una din zile îmi luai pușca din cui, pușca cea cu noroc, mi-o grijii bine, îmi așezai cele trebuitoare la torbă, apoi zisei să-mi puie șargul la sanie. Deși cam înserase, însă pănă la moșia vecinului meu Neagu, unde se pregătea o vânătoare de cerbi, era numai o fugă de cal și puteam ajunge înainte de noapte. Ion, o slugă veche, pe care o aveam moștenire de la tata, intră atunci în odaie, se scărpină în cap, tuși, își drese glasul după obicei, apoi cu un aer sfiicios îmi zise: — E cam târziu, cuconașule, de plecat; o să înnoptați pe drum. Nu-i mai bine să vă lăsați pe mâni? — Auzi vorbă!... Și de ce m-aș teme?... Vremea e liniștită, drumul bun, și șargul iute de picior. — Așa este, însă mă veți ierta să vă spun că mâni e Sfântul Andrei. — Ei și?... — Apoi, dă?... nopatea înspre Sfântul Andrei știți că umblă lupii în potaie, și Doamne ferește să-i întâlnească cineva. — Am eu cu ce să-i întâmpin. ...

 

Paul Zarifopol - Cenzurarea lui Andersen

... în frazeologia debitanților literari de așa-numita armonie socială și naționalism trandafiriu. Astăzi, piața lumii, lipsită ori săracă de multe lucruri plăcute, e cel puțin frumos încărcată cu marfă de adevăruri sociale. Foarte amară la gust, ea poate fi salutară, dacă ciocnirea violentă a acestor adevăruri nu va însemna ... S-a fabricat astfel o literatură proastă și de prisos. Poveștile populare nu sunt sentimentale. Acolo personajele se bat și se trag pe sfoară frumos, așa cum cere viața în care trăia și pe care o vedea artistic povestitorul popular. Duplicitate sentimentală nu se pomenește în poveștile populare. Fabricantul de ...

 

Paul Zarifopol - G. Ibrăileanu: Studii literare

... în spiritul domnului I. o minunată combinare de răbdare cu vioiciune. Argumentarea lui e și clară, și subtilă; concluziile sunt, nu știu cum, atât de frumos răspicate fără a fi vreodată prea simple. Maniera lui este un didactism superior rafinat; e în el o capacitate surprinzătoare de a ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>