Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DAR
Rezultatele 341 - 350 din aproximativ 2952 pentru DAR.
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Pravoslavnicul și slăninele
... un porc gras. Crăciun fără porc, Paște fără ouă roșii și nuntă fără lăutari nu intră în capul românului. La Ignat vru să taie porcul. Dar cu cine ? Muierea lui era cu mîinile legate. Un’ s-o lase copiii ? Copiii, ca copii mărunți, se adunaseră împrejurul ei, și cel mai mic ... părinți . Și de, bietul creștin adeseori se gîndise: „Într-una, într-una, cruci peste cruci ; cine face într-una cruci ca crucea se usucăâ€�. Dar, neavînd încotro, chemă pe bătrînul pravoslavnic ca să taie porcul. Tăiară porcul. Aprinseră un foc de paie cu cîteva găteje ; îl pîrliră, îl frecară cu ... cu nici un preț nu voi să primească, zicînd c-un glas de mucenic : -Lasă, lasă, omul lui Dumnezeu, că pentru Dumnezeu am muncit. Ei, dar cine-mi fusese omul cu crucile ! De lăcomia dracului, cînd ești lacom, nici crucile, nici viețile sfinților nu te scapă. Uite așa, îi rămăsesee pe ... îngerii Domnului se suiau și se coboraaau... Se sui în pod și puse mîna pe slănini. - Suitu-te-ai la înălțime și robitu-ai robiiiimeee ! Dar hop, ce cu gîndul n-ar fi gîndit, cînd voi să se coboare pe scară, tremurîndu-i mîinele, de frică și de frig, îi scapă ...
Cezar Bolliac - Muncitorul (Bolliac)
... cu iasma încruntată Ce-i zice Sărăcia ! El locuia cu dînsa din frageda-i junie ; Și s-a luptat, sărmanul, cu multă bărbăție ; Dar, vai ! l-a-nvins pustia ! Bătrîn de june încă, iertatul meu părinte Cătă la cer și zise : — «Oh ! Fie-ți milă ... adesea-n sine-mi : «Eu sunt voinic acuma Și, o, ce fericire ! oi să-mi hrănesc eu muma !... Ea nu va mai lucra !» Dar viața-i se scursese în vreme prea puțină... Acel care privește din cer p-ăl de suspină Chemă pe a mea maică. Zîmbind ... face tată ! Mărite Dumnezeu ! Eu mă topeam cu ziua de multă nerăbdare. Gîndeam ca ce dulcețuri să-i dau eu demîncare, Ce poate să poftească. Dar ea, mai înțeleaptă, venea pe lîngă mine Și îmi zicea să strîngem pentru acel ce vine — Spunea cum a să-l crească ... adaogă iobaciul ! s-adaogă la clacă, S-adaogă cît Omul nu poate să mai facă, Nu poate dăini : — «Noi n-avem decît brațul ; dar brațul este-al nostru ! Noi nu putem să-l spargem în veci în lucrul vostru, Să mai scădeți ceva !...» Strigară muncitorii din satele vecine ...
Cincinat Pavelescu - O epigramă
... cult, l-a făcut să-și aducă aminte de mine cu atâta bunăvoință. De altfel, primulministru avusese raporturi de prietenie cu tatăl meu... Dar să revenim la chestie... Ne-am luat cu vorba. Să presupunem acum că în adevăr aș fi fost numit director general, ce s-ar fi ... o nouă și lungă convorbire detaliată. Altceva e să vorbești despre iepure, și altceva să stai cu pușca în mână, în pădure, în fața lui. Dar fiindcă văd că insiști cu programul, îți voi spune că de la început aș fi fost decis să încep la Teatrul Național Joile literare de ... rând literatura dramatică originală, aceea care merită, bineînțeles. Aș fi căutat să realizez un repertoriu pentru public, întrucât teatrul trebuie să fie și o distracție, dar și o școală. Ridendo castigat mores!... Așa ceva nu știu dacă mă înțelegi bine nu prea se realizează la noi. Publicul, în ceea ce privește ... în momentul acesta încă n-am luat contact cu generalul ilustru care mă ocrotește cu multa sa bunăvoință și cu aprecierea sa atât de măgulitoare. Dar... mai e o chestiune care mă tulbură mult. Chestiunea inamovibilității mele de magistrat sunt doar consilier pe care aș pierde-o venind la direcțiunea teatrului ...
Constantin Alexandru Rosetti - Fracul meu
... de Constantin Alexandru Rosetti Informații despre această ediție 1843 Așa de gol în toate cum m-am născut în lume Trăiesc și pînă astăzi ; muncesc, dar n-am putut Să-mi fac trăsură, haine, parale și un nume ; Dar îns-am pus eu minte și-un frac azi mi-am făcut ! Și azi ca-n toată vremea datornicii veniră, Obraznici cît se poate ; boieri ... am perdut ; La un boier prea mare mă duc acum îndată Și mîine și poimîine, și-un frac azi mi-am făcut. Plecai să merg, dar însă împins de îngînfare, Pe la a mea Elenă, să trec puțin am vrut ; Dar ea-mi zise : „Dragă și tu în astă stare, Și tu cu haina curții și tu frac ți-ai făcut ?â€� Ca vis, ca ...
Constantin Stamati - Închisul către un fluture ce intrase în castelul său
... îngropat, În tine văd acum lumea ce l-au urgisit, Tu speranță ai adus închisului osândit, Și-nchisoarea, sosind noaptea, mi-ai luminat. Spune-mi dar, spune, te rog, efirului iubit prunc, Tot așa este frumos seninul acel ceresc? Tot așa pe munți și câmpi floricele înfloresc? Tot miroase roza, crinul ... lăcaș, nici vei putea auzi Alt răsunet, sau alt rost, decât și noapte și zi, Obezile clănțăind, ș-a-nchișilor plâns amar. Zboară dar, du-te de-aici, du-te liber în câmpii, Fugi de-acest negru noian, adânc și întunecos, Grăbind vara să-ți petreci în seninul luminos ... a lor suflet întristat! Oh, să grăiești de-ai putea cu dânșii, ce mă bocesc, Să le spui că de trăiesc, numai pentru ei trăiesc; Dar tu nu poți să grăiești, căci firea rost nu ți-au dat; Deci măcar să îngăimezi cu-a tale aripi pestriți, Pe dragii ... soarele frumos, să-mi văd țara ce doresc, Să văd munții, să văd câmpii și lăcașul strămoșesc, Și pe nevastă, copii la piept să îmbrățișez; Dar vai, ce am făcut eu! Din obezi am scuturat, Și de-a lor sunet grozav, gingașul meu fluturaș Speriat au pribegit din acest ...
Constantin Stamati - Ciuma dobitoacelor
... Eu din partea mea vă spun că mă știu puțin greșit, Căci degeaba și făr’ de vină multe oi am spârcuit! Ah, și câteodată — dar cine-i făr’ de păcat! Și pe cioban l-am mâncat. Deci eu ca un păcătos mă supun să mă jertfiți, Dar ca să știm, Cine va fi mai greșit și pe acela să-l jertfim, Mai întâi și voi ca mine dreptul să mărturisiți, Și atunci ... plăcere în cer va fi primită.â€� „O, bunule împărate, strigă vulpea-nșelătoare, Mâncând bietele oițe, Zici că ai păcătuit dintr-o bunătate mare, Dar eu mă jur pe credință Că n-au trebuit să cruți, nici milă a ți se face De-așa proaste dobitoace, Căci stăpânul ... mărturisi Păcatele câte au vrut, hotărând a se spăsi, Însă de-acelea mai crunte N-au vrut să mărturisească, Care deși erau știute, Dar nici una dintre fiare nu cuteza să crâcnească. Așadar, cele cu căngi, cu colți mari și ascuțiți, Tot așa s-au îndreptat, Nu numai că ...
Constantin Stamati - Omul și pământul
... mârșăvie; Eu ți-oi spune misterul, ca el să-ți fie armă, Ție și altor oameni ce moartea înfioară, Când n-aveți fapte bune, Ascultă dar, amice: "Acum sunt multe secoli, dar să le număr nu pot, Când Atotziditorul m-au plăsmuit din haos Și a sa sacră voie mi-au pus îndatorire, Ca eu ... am învelit tot trupul cu vlăstări și verdeață, Și tot ce este astăzi cu suflet și viață, Și ca duioasă maică îmi hrănesc toți copiii; Dar nemulțumitorii nu pot să înțeleagă Pe a lor născătoare și oameni făr’ de cuget, Mă spurcă, mă încruntă cu-a fraților ... cugetul nemustrându-i, Și mistuiesc în mine afurisite oase"... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Aici glasul cest dulce, ce îmi șoptea pământul Și-mi încânta simțirea, se curmă de suspinuri... Dar mai apoi îmi zice: "Spune bieților oameni Să-și podobească viața cu fapte onorate, Spune să se iubească frățește între dânșii, Căci pe cel de ... sine-mi ca o maică mormântul podobindu-i Cu flori mirositoare; și etern a lor suflet Ca pruncul neculpabil va locui în ceruri. Dar ...
... tainic călăuz, Te cheamă, te îmbie și te duce, Fără să vrei, al florilor parfum... Poiana pare-o uriașă floare, Ce schimbă curcubeie de culori, Dar nu-i o floare, ci sunt mii de flori, Din care ies scîntei rătăcitoare Ce se aprind în aer și dispar. Ca niște temple în ... zburînd din loc în loc, Acum se-nclină-un fir de siminoc, Acum se-nalță galben-o sulcină, Și mursa-n aur se preschimbă-ncet. Dar iată că pe-un urdiniș apare Aleasa între-atîtea mii de vieți, Și trîntorii amanți de soare beți Simțind imperioasa ei chemare, Tresar prelung din ... scrie-o dungă, Un fulger de beteală în senin, Și cetele de miri cu freamăt vin, Și-n urma ei se-nșiră și s-alungă, Dar ea se-nalță-n slavă tot mai sus. Mai sus se-nalță tot mai sus, și-n goană, Se luptă mirii s-o ajungă-n ... cei fără de puteri, Și-n prăvălirea răpedei căderi, Cu jind revăd scînteia urmărită De unul singur din alaiu-ntreg. Acela unul are pe regină, Dar
Dimitrie Anghel - Omul care s-a pierdut pe sine
... se mai simțea la largul lui între oamenii adevărați și nu mai putea să înțeleagă viața în afară de teatru... Succese și aventuri avusese, bineînțeles, dar cel ce știa să se drapeze atît de bine în faldurile unei mante, să repete de-a gata ceea ce alții gîndise pentru ... florilor din răvare și îi aruncă toată mireasma primăverii în față. Îmboldit, cel ce fusese atîția amorezi și făcuse atîtea victime imaginare, schiță un gest, dar, simțind că nu-i al lui și că-l făcuse altădată în cutare rol, îl lăsă neisprăvit. Prin cuvinte vru să exprime atunci ce nu ... se regăsească. Natura îi arunca toată voluptatea primăverii, și bietului om, trăit la lumina artificială a rampei, îi era rușine de lumina soarelui. Dar, ca un răspuns batjocoritor acestor triste gînduri, un rîset clar perlă între flori și adorabila siluetă a celei de pe urmă eroine pieri ...
Dimitrie Bolintineanu - Bătălia de la Varna
... Căci creștinii popoli din vecinătate, Îndemnați de papa, turcii vor a bate. Ladislav acolo cel întâi vorbește — ,,Reușita dalbă mie îmi zâmbește, Dar doresc să-mi spuneți dacă-mpărtășiți Dulcile-mi speranțe, consilieri iubiți! Căci credința vie trebui' să domnească În orice-ntreprinde mintea omenească. Cele mai deșarte ... dați! După multe păsuri și cercare vană, Mi-este cunoscută spada musulmană. Voi duceți în luptă prea puțini ostași; La vânat sultanul duce-atâți arcași. Dar s-aveți oștire mult mai numeroasă, Iarna ce sosește nu e priincioasă. Sire, preoți, nobili! Astăzi, m-ascultați! Ar fi mult mai bine să vă ... nu se cumpănesc Între fala dalbă și-aurul turcesc. Să nu cereți fapte nobile, mărite, Limbilor ce-s date speculei josite! Inimile voastre cată generos; Dar tot ce-i din inimi poate fi frumos? Inima ce simte fără-nțelepciune, Simte dimpotriva lucrurilor bune!" Huniad se scoală, strigă contra sa. Cu focoasă ... plecare, Regelui Lehiei zice cu-ntristare — ,,Dacă soarta, sire, mintea ți-a-nvelit, Ca să te zdrobească, fie ce-ai voit! Plec; dar las cu tine ceata românească, Fiul meu să-ți serve și să te dorească. Îți mai las, o, sire, doi pagi credincioși Și doi cai ...
Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul I. Ionienele
... fragede grădini, Ce-noată în oceane de umbre și lumini. Cotind pe Cornul d-aur, ieșea în Propontide Un vas, spărgînd cu pieptul tărîmele lichide. Dar cine-i omu-acesta ce-n vas stă izolat? E trist sau este mîndru? mai mulți au întrebat. Un servitor răspunde cu oarece sfială Că ... poporu-a rădicat. Proscris din a sa țară, el fără țel se duce Oriunde îi surîde un cer senin și dulce; Dar cugetele sale se-nturnă nencetat Spre patria iubită ce-n doliu a lăsat... Credea în viitorul promis umanității, Precum și în triumful justițiii ... adorată În templul de la Sestos, locaș dezmierdător, Ascultă preoteasa pe Hero-namorată Și vin în ajutor! Această lungă noapte Leandru meu nu vine! În dar veghez în turnu-mi și farul am aprins! Sufla pe mare vîntul, și prin întunecime Ast far de vînt s-a stins! De ... ntîia oare, El îmi păru mai dulce decît frumosul soare, D-o patimă arzîndă tot sînu-mi fu coprins; Luptam a stinge focuI, dar focuI fu nestins! Rugai pe Cythereea să vie-n apărare, ...