Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CEEA CE
Rezultatele 341 - 350 din aproximativ 1609 pentru CEEA CE.
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Asupra criticii
... dulci și dureroase prin care trec toți acei care simt într-înșii chemarea de a crea. El a simțit acea emoțiune, acel entuziasm care-ți cuprinde sufletul când în gându-ți se-ncheagă creațiuni sublime, desăvârșite, măiestre, și care din nenorocire zboară, pier când vrei să le ... pe hârtie, când vrei să dai acestor vedenii frumoase trup și suflet. Delavrancea de bună seamă a simțit acea dureroasă descurajare când, citind ce-a scris, a văzut cât de departe este ceea ce a visat ș-a vrut să întrupeze în scrierea sa de ceea ce a reușit să facă! De câte ori i-a venit să azvârle în foc tot ce-a scris, și cât va fi zvârlit!... Pe ce ne bizuim ca să spunem toate acestea? Pe pagina citată mai sus, precum și pe temperamentul artistic al scriitorului. Dacă scriitorul însuși nu e, nu ... absolut perfectă, ni se lămurește cum o operă de artă nu poate să placă necondiționat, să placă tuturor fără nici o rezervă. Și iată de ce ...
Grigore Alexandrescu - Tismana (Încheiere)
... stânca de care pomenirăm și care se înălță îngrozitoare la spatele zidurilor, este o mâncătură adâncă, un fel de peșteră, din care iese un izvor ce trece pe sub pământ, prin curtea mănăstirii, se aruncă din înălțime ca un torent, și, împreunându-se cu râul Tismanei, ce curge în vale, formează împreună o gârliță ce șerpuiește între 2 șiruri de munți și se pierde în depărtare. Tot în aceeași stâncă, deasupra peșterii, la o înălțime ca de 30 picioare, este ... pe urmă la legi, ei păstrează totdeauna pomenirea slobozeniei lor. În vreme când ne îndeletniceam a vizita biserica și priveam toate amănuntele, cu acel interes ce-l deșteaptă un monument istoric de care multă vreme ai auzit vorbind, văzurăm venind către noi un bătrân, de talie scurt, cu ochii cufundați în ... este fiu al împăratului Americii; ne arată câteva decorații de hârtie și ne întreabă ce face împăratul Nicolae; de a răspuns la scrisorile ce i s-au adresat de dânsul și de are de gând să declare război. Îi răspunserăm că toate merg bine și împăratul se închină cu ... ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Irinel
... Fără ei aș fi spus toate regatele, marile ducate și ducatele Germaniei, cu capitalele și cu orașele " cele mai principale ", ca pe apă, pe nerăsuflate. Ce n-aș fi dat să mă lase profesorii în pace, ca sa învârtesc degetele cele mari, unul împrejurul celuilalt, din ce în ce mai repede, din ce în ce mai încet, după cum lecția curgea mai repede sau mai pe gândite. Pedagogia a fost dușmana mea. Mi s-a părut ... tutela unchiu-meu, fratele mamei, om blând ca și mine, rușinos ca și mama. Îmi vine să râd... Nu cumva vă spun vreo minciună?... De ce v-aș spune?... Nu vă cer nimic, nu-mi cereți nimic, de ce să vă mint? Și adevărul e că nu v-am spus de ce n-am luat socotelile tutelei și de ce-am rămas în aceleași case albe ca laptele — mai ales noaptea pe lună — cu pridvor, cu trepte de stejar, cu stâlpi cu flori ... mi se pare că a arătat-o și altora... Am râs să mă prăpădesc... Și Irinel începea să râdă. Și râdea, râdea, până ce ...
Petre Ispirescu - Făt-Frumos cel rătăcit
... și ele de vederea lui. Atunci băiatul își răsfiră părul, încălecă și zbură cu bidiviul lui. Zânele se uitară cu jind la dânsul și nemaiavând ce face, se întoarseră acasă și vorbiră între ele ca să nu mai bage argat strein la curtea lor, cât or trăi ele. După ce ajunse pe moșia unui împărat mare, calul învăță pe băiat ce să facă. El ascultă și se duse de se băgă argat la grădinarul împăratului. Până a nu se învoi cu grădinarul, el își ... de culese flori și făcu trei legături, una mai mare, alta mijlocie și alta mai mică. Pe cea mai mare, care era alcătuită din flori ce începuse a se trece și abia mai mirosinde, o dete fetei împăratului cea mai mare. Legătura mijlocie cu flori ce erau tocmai în floare o dete fetei cele mijlocii; iară legătura cea mai mică ce avea flori numai boboace, cari acum se deschideau, o dete fetei celei mici. Cum dete florile, o tuli d-a fuga, și se ... prin grădină. Fetele se mirară de aceasta, și cu toatele se duseră la împăratul și-i arătară florile. Împăratul chemă pe grădinar să-i spuie ce
Ioan Slavici - Budulea Taichii
... — Uite, îmi zise el nedumerit, taica zice că dascălul zice să mă duc și eu la școală la oraș ca să mă fac dascăl: ce crezi tu, aș putea să învăț acolo cu voi? — Pentru ce nu? — Vezi că nu știu ungurește, răspunse el, privind deznădăjduit la mine. — Ai să înveți. — Dar cum să învăț, când dascălul vorbește ... vezi: vede că e ludi și iăr și zice Lă-pocoi și iăr și zice pă , adică Lăpă , dobro-az-tferi și zice dat , ceea ce face Lăpădat . Budulea ascultă cu mare băgare de seamă, deși nu înțelegea nimic. Dar, după ce s-a văzut singur, el a luat plumbul și a început să învețe a-și scrie numele ... scris o dată, l-a scris de două, de zece, cu atât mai bine înțelegea că se poate să înțeleagă și altul ceea ce scrie, pentru că de câte ori suna într-un fel, el scria aceeași slovă. El a luat apoi caietul lui Huțu și cu ...
Dimitrie Bolintineanu - La pizmă
... tu ești răsplătirea Faptelor celor mai mari! Tu stingi pacea și iubirea Și faci zilele amari. Tu faci ca să nască calomnia rea; Ăst cărbun ce arde fruntea ce atinge Dar care mânjește, după ce se stinge Însuși pe acela care îl ținea. Tu-mpletești cununa morții La maptirii renumiți, Tu tragi jos în lume sorții Regilor neodihniți. Pizmă, orișiunde ... vieții flori! Nimănui nu dai cruțare! Când se varsă-al tău fior, Regii sunt a ta suflare Și pălesc pe tronul lor. Cei ce-i înconjoară cearcă-a ta putere, Inima se umple cu al tău venin, Care o îmbată și o schimbă-n fiere, Ura-nlocuiește ... până la sclavi. Fumul tău pe toți răsfață, Pe cei slabi și pe cei bravi. Tu inspiri adesea pana care scrie, Vorba roditoare unui orator, Ce combate crâncen oarba tiranie, Și reverși mânia până în amor. Lauzi cu nerușinare Pe acei ce slabi gândești, Și pe cel ce merit are Îl ascunzi, când nu-l lovești. Cum în bătălie vulturul de pradă Urmă o armată, șade priveghind, Și când se doboară corpuri în ...
Ion Heliade Rădulescu - Odă asupra aniversării de 2 sept. 1829
... sânge, cu brațul plin de fală, Au înecat ei iazma și spaima infernală, Și tu lumii cu pacea în mâini te-ai arătat. VI Grecii, ce detunară cu jugul și robia, Pe fruntea ta-nsemnată citiră soarta lor; Românul, ce pierduse și drept, și datoria, În zâmbetul tău vede p-al său apărător; Serbia-n el cunoaște patria, Dumnezeul; Tu ai deschis Bosforul și tu ... răul... iată-i! trecând, trecură Ca visurile nopții, ca pomenirea lor. VIII Ființa ta deșteaptă a noastră tinerime Și face să s-auză acel războinic glas; Pe ea vechile steaguri destinde cu mărime Ș-ostașii cei prea tineri pășesc cu mândru pas. Hotarul ce natura ne-a pus spre apărare Și peste care sila trecu întru călcare Tu ni-l întorci și iară la loc tu îl ... său zbor, Când veacurile-ntoarse și stând în mărmurire Destinse vor răspunde l-al lor judecător Ș-orice minut atuncea va fi în cercetare, Zi ce renaști noroade, spune-mi: atunci pe care Vei arăta-mplinirea astor voinți cerești? Păstrează al lui nume-n tine cu cinstire Celui ce
Constantin Stamati - Răpitorul
... a-l întreba spunea, Și sufletul își punea, Că el acea avuție nu că doar o grămădise, Dezbrăcând pe cineva fățiș, sau că o furase... Ce ca din cer îi picase, Și că el nu avea frică Cineva să-l oblicească c-au umblat cu oca mică, Adică că pe cineva ... Și să-i hrănească. Deci răpitorul începe casa și mai o gătește, Și plimbându-se printr-însa, însuși cu sine grăiește: „Iată fapta minunată ce și Domnului îi place, Care de acum cu mine trebuie să se împace De câte pozne am făcut. Iar săracii pentru mine vor conteni a ... care eu le-am luat, Și mult mai bine hrăniți, Dându-le lor de mâncat Bucate boierești, Iar nu țărănești...â€� Atunci un om oarecare, ce pe acolo trecea, L-au auzit ce zicea Și i-au răspuns: „Adevărat, mulți săraci aici să grămădești poți, Dar nu știu de vor încăpea toți Pe câți ai jăcuit Și ... a cărora avere ai zidit această casă Frumoasă, Ba încă te și fălești că le dai degeaba masăâ€�. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Și eu zic că vai de-aceia ce pe săraci miluiesc Cu banii ce
Ion Heliade Rădulescu - Visul (Heliade)
... Fruntea-mi albită toată către pământ se lasă, Brațele-mi rezemate toiagul meu apasă; Iar sufletu-mi se-ntoarce și cată înapoi... O, zile! sau ce nume vouă vi se cuvine?... Dar ați trecut! ce trece mai mult el nu mai vine. Era mai dinainte să vă întreb pe voi. II Ce noapte variată! ce groaznică vedere! Stai! Îmi aduc aminte: în vis eu mă făceam C-aș fi fost prunc, îmi pare, și fără griji, durere, În casa părintească ... Eu o vedeam un înger chiar într-adins venit, Nedezlipit tovarăș l-a mea nenorocire, Ca să aducă pacea în sufletu-mi mâhnit. Ce bunuri eu printr-însa, ce mulțumiri plăcute Și ce simțiri fierbinte, plăceri necunoscute În dragostele noastre din zi în zi vedeam! Prin ea mă făcui tată; simțirea-mi adormită Se deșteptă l-ast nume ... și gânduri mestecate Mă îndrepta-n picioare, m-oprea... și iar porneam. VI Dar visu-și schimbă fața, și iarăși lângă mine Văzui acea ființă ce-atâta o iubeam. Dar ce fel de schimb magic la ochii mei îmi vine! P-acea ființă scumpă eu n-o mai cunoșteam. Pare că era rece l-adânca mea ...
Constantin Negruzzi - Aprodul Purice (Negruzzi)
... Și Dumnezeu milostivul p-al său popol credincios Nu-l va lăsa în călcarea ungurului fioros. Deci Sfântul Duh cu-ndurare pe un român însuflând Ce de mult se afla încă printr-e unguri petrecând Și carele auzise tot planul acel cumplit Ce asupra țării sale ungurii au schimuit Deși se găsea nemernic, pribegit din țara sa Patriotică-i simțire in inimă-i tot s-afla ... Arata cum că luate de la vrun mare leah sunt. Pe a altuia frumoasă înaurită harșea Îatr-un colț se vede-un vultur ce-o cruce-n gură ținea, Nu rămâne îndoială că acel odor bogat De la domnul Vlad sau Radul, în război a fost luat. Alții cu săgeți și arce au căciule tătărești, Însă cea ... și surle semnul bătăii vestesc, Îndată cu toți în oastea ungurilor năvălesc Strigând: „Ucideți! ucideți! dați tot de tot! nu vă-ndurați! Pre vrăjmașii ce ne pradă nu miluiți! nu cruțați!“ Cu-a lor groznică năvală cai, călăreți oborând, Aduc neorânduială într-a dușmanilor ... ...
... Nu vedeți că-n proaste lucruri voi vedeți numai minuni? Nu vedeți c-acea iubire serv-o cauză din natură? Că e leagă unor viețe ce semințe sunt de ură? Nu vedeți că râsul vostru e în fiii voștri plâns, Că-i de vină cum că neamul Cain încă nu s ... de glume și povești Fără ca să le priceapă... După ele un actor Stă de vorbă cu el însuși, spune zeci de mii de ori Ce-a spus veacuri dup-olaltă, ce va spune veacuri încă, Pân' ce soarele s-o stinge în genunea cea adâncă. Ce? Când luna se strecoară printre nouri, prin pustii, Tu cu lumea ta de gânduri după ea să te ații? Să aluneci pe poleiul de pe ... pe-o marmură de Paros sau o pânză de Correggio, Când ea-i rece și cochetă? Ești ridicul, înțelege-o... Da... visam odinioară pe acea ce m-ar iubi, Când aș sta pierdut pe gânduri, peste umăr m-ar privi, Aș simți-o că-i aproape și ar ști c-o ... iregulare Vechiul cântec mai străbate cum în nopți isvorul sare. P-ici, pe colo mai străbate câte-o rază mai curată Dintr-un Carmen Saeculare ...