Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CHEMA

 Rezultatele 331 - 340 din aproximativ 813 pentru CHEMA.

George Topîrceanu - Mi-a răsărit în suflet dorul...

George Topîrceanu - Mi-a răsărit în suflet dorul... Mi-a răsărit în suflet dorul... de George Topîrceanu Mi-a răsărit în suflet dorul Ca o plăpândă floare-albastră, Și-ntr-un amurg de seară dulce A înflorit iubirea noastră, — Dar tu te-ai îngrijit, iubito, Mai mult de floare, ca de glastră... În taina nopților tăcute, Când clipele se pierd mai greu, Eu am hrănit cu lacrimi floarea Ce-ntinerind creștea mereu, Dar azi chemând uitarea sfântă Smulg floarea sufletului

 

George Topîrceanu - Mircea Dem. Rădulescu: Nocturnă

George Topîrceanu - Mircea Dem. Rădulescu: Nocturnă Mircea Dem. Rădulescu: Nocturnă de George Topîrceanu Dormi, frumoasa mea! De-acum Noaptea luminoasă Ca o undă de parfum Năvălește-n casă. Luna clară din neant Pune pe covoare Străluciri de diamant Și mărgăritare. Ea privește ca-n extaz Bluza ta lejeră Și pantofii de atlaz Lângă etajeră. Și trecând prin buduar, Raza-i ce se rumpe Luminează un lavoar Cu flacoane scumpe... Luna toarnă pe parchet Blonde tuberoze Și-ți dezvăluie discret Sânurile roze, Când dantelele din pat Tremură-n lumină Pe culcușul tău curat De olandă fină... Dar visările ce trec, Ca să te dezmerde, ți-au aprins la cap un bec Cu lumină verde. Din oglinzi piciorul fin Pe mătasa moale Se răsfrânge ca un crin Cu nuanțe pale. Dormi! Amorul rafinat Cheamă deopotrivă Spre minciună și păcat Gura ta lascivă. Dormi, frumoasa mea! Eu stau În extaz, la poartă: Ești făptură vie, sau Operă de

 

George Topîrceanu - Plouă...

George Topîrceanu - Plouă... Plouă... de George Topîrceanu Pe-aici când plouă, plouă îndesat, Nu ține ca la noi un ceas ori două. Că ziua plouă, plouă pe-nserat, Și când se crapă iar de ziuă, — plouă. În faptul zilei, streșinile plâng. Pădurea stă plouată ca o curcă. Natura calcă cu piciorul stâng: Pe-aici când plouă, — plouă, nu se-ncurcă! Iar când s-arată soarele sărac. De după nouri, ca să-ți facă-n ciudă, N-apuci a scoate nasul din cerdac, Că până la întoarcere, — te udă. Există și răstimpuri când se moaie, Când parcă nu mai toarnă-așa, de sus, Și cerul câte-oleacă, spre apus, Se luminează puțintel — a ploaie. Atunci se cheamă că e timp frumos (Măcar că tot mai cade-un pic de bură), Dar fumul din ogeac se lasă-n jos, Și porcul umblă tot cu paiu-n

 

George Topîrceanu - Poetul (Topîrceanu)

George Topîrceanu - Poetul (Topîrceanu) Poetul de George Topîrceanu Frumos ca un erou de melodramă, El se expune-n poze studiate: Profil... trois-quarts... din față... de la spate. Și tuturor surâde ca o damă. Știu până și vardiștii cum îl cheamă, A devenit o personalitate. Cotidiana lui celebritate Ca un balon se umflă din reclamă. Și scrie... scrie... și nimic nu șterge, Având mereu impresia că "merge" Și că-ntr-o zi va cuceri Parnasul. Zadarnic, totdeauna, la intrare Cu politețe i se taie nasul, Că-i crește iar, din ce în ce mai

 

George Topîrceanu - Sfârșit de vară

George Topîrceanu - Sfârşit de vară Sfârșit de vară de George Topîrceanu Dacă liniștea pădurii adormite Nici o veste de-altădată nu-ți trimite Și pe freamăte pornite de departe Nu te-ajunge glas de dincolo de moarte, Vin’ cu mine să ne pierdem în zadar Printre galbenele rariști de stejar, Cu sfioase campanule și sulfine, Pe cărări pe unde nimeni nu mai vine. Dulce zumzet somnoros și ireal Să ne cheme spre poienile din deal. Taina liniștii înalte să ne fure Prin cotite luminișuri de pădure Și la umbră să ne-mbie mai târziu O clopotniță de aur străveziu, Legănând deasupra creștetelor noastre Licuricii înălțimilor albastre... Fără gânduri, ca-ntr-un somn abia deschis, Să trăim în clipe lungi același vis. Foi uscate-n jurul tău să cadă rar, La ureche să-ți descânte un bondar Și cum stai cu ochii-nchiși pe jumătate, Soare galben printre ramuri nemișcate Să-ți învăluie-n tăcere și-n lumină Fruntea mică de domniță bizantină. Iar la-ntoarcere, să trecem prin pășuni Și prin funduri de livadă cu aluni, Printre garduri fumurii și solitare Ce se uită-n urma noastră cu mirare... Și din treacăt, ici și colo, să culegi Sânziene cu ...

 

George Topîrceanu - Terține (Topîrceanu)

George Topîrceanu - Terţine (Topîrceanu) Terține de George Topîrceanu Și acum țin minte șoaptele-i pierdute În vuietul sălbatic de furtună: "De ce nu ești cuminte? Du-te, du-te!" E vânt, e noapte. Fulgeră și tună, Și-o ploaie — acum a început să cadă În picuri mari cât boaba de alună. Cuprinsu-i plin ca de sclipiri de spadă, Eu plec încet, ca-n vis, și nu-mi dau seamă. Un glas... dar cine-ar fi putut să creadă? Părea că-n urmă-mi rugător mă

 

Gheorghe Asachi - Învățătorul și urmașii săi

Gheorghe Asachi - Învăţătorul şi urmaşii săi Învățătorul și urmașii săi de Gheorghe Asachi Alegorie Cătră-apostolii săi zis-au dinioară Domnul lor: Cel ce vra a fi cu mine de-astăzi fie-mi următori. Calea noastră va să fie Spre cerească-mpărăție... Un stol mare, strigând, vine: Unde-i merge, noi cu tine! Cu un zâmbet Domnul pasă Înainte prin pustiu, Călătorii se îndeasă Să s-adăpe la vreun riu. Vântul cald, focosul soare A lor frunte a umplut De arine, de sudoare, Deși nu prea le-au plăcut, Pănă-n seară a suferit. Umbra când i-a răcorit, Doar aicea vom mânea, Între dânșii toți șoptea. Însă Domnul urma-n cale Preste râpi și preste vale, Pe loc unde rareori A pășit cu călători. Următorii suspinau, De spini unii s-aninau, Zicând: Pasă cel ce-a vre Pe această cale gre! Altul șede peste-o piatră Cugetând la a sa vatră, Unul pe iarbă s-întinde, Altul gustă a lui merinde, Din drum alții se abat, Însă Domnu-i neschimbat; În tunericul pământ Nici le zice vrun cuvânt Apoi când ...

 

Gheorghe Asachi - Țăranul și fiii lui

Gheorghe Asachi - Ţăranul şi fiii lui Țăranul și fiii lui de Gheorghe Asachi Sârguința ș-osteneală Pre om nu dau de sminteală. Un sătean înavuțit, Având zile-amu puține, Au chemat pre fii la sine Și așa li au vorbit: Vă păziți vodinioare A nu vinde-acele ogoare Ce părinții ni-au lăsat, C-un odor e îngropat. Nu cunosc locul chiar unde Acel aur se ascunde, Dar să știți că prin răbdare N-a fi în zadar lucrare. Săpați câmpul de cu vară, De la zori și pănă-n sară, Ogorul de-o palmă lat Nu rămâie nescurmat! Moare-apoi a lor părinte, Fiii zisa având în minte, Pre odorul să nu scape Câmpul tot încep să-l sape, Încât lucrul timpurie Le aduce secerie. N-află auru nicăire, Dar în loc de moștenire Sfatul fu mântuitor: Că ostineala-i chiar

 

Gheorghe Asachi - Cânt secular

Gheorghe Asachi - Cânt secular Cânt secular de Gheorghe Asachi Pentru aniversala 30 ianuarie 1859 Solenela sărbătoare de cânt secular să sune Celui Domn ce-au fost Moldovei de mult bine făcător; Patria, care au luminat-o, tâmplele să-i încunune Și să-ncingă al său nume ca laurul nemuritori! O, voi meseri și voi orfani, junilor și voi junele, Ce prin el aveți un azil, ce prin el v-ați luminat, Umeliți de cunoștință, sunați lauda-i păn la stele, Unde evlavia cea sântă ș-a lui fapte l-au-nălțat. Demni de-a lui faceri de bine, arătați-i mulțămire, Pășind preste acea cale care el au petrecut; În voi Patria găsească lucrători l-a ei mărire, O tărie neînvinsă și-n fortună a ei scut. Românio, spre agiunge acolo und-al tău nume Și a tale sorți te cheamă: de a fi și tu iar Stat, Nu uita că a ta Mumă au trăit atâta-n lume Cât virtutea ș-amor Patriei au plinit ș-au

 

Gheorghe Asachi - Capra, giunca și oaia, în companie cu leul

Gheorghe Asachi - Capra, giunca şi oaia, în companie cu leul Capra, giunca și oaia, în companie cu leul de Gheorghe Asachi Capra, oaia și o giuncă Cu un leu foarte cumplit, Care domnea în o luncă, Între ii s-au învoit În companie dineoare De a face-o vânătoare, Și precum li se cuvine Să se-mpartă între sine. Capra-n cursă ce-au întins Pe un cerb întăi au prins, Și a ei vânat îndată Cătră soții săi arată. Atunci leul, împărat, Pe brâncă au numărat, Zicând: De știu socoteală, Suntem patru la-mpărțală. Pre vânat apoi-mparte, Făcându-și dintăi o parte. Zis-au: Asta mie-o ieu, Pentru că mă cheamă leu, Partea a doua se cuvine, După drept, celui mai tare, Ș-asta cred c-o știți pre bine! Partea a tria o rădic Pentru că sunt mai voinic, Iar cu partea de pe urmă Socoteala ni să curmă: Pre cel ce brânc-a să-ntindă Îl zugrum și-l fac

 

Gheorghe Asachi - Castorii

Gheorghe Asachi - Castorii Castorii de Gheorghe Asachi Lângă-o curte boierească, în grădină minunată, Un castor ș-a sa familie trăia-n apa cea curată, De mănunți fii și fiice avea câte o păreche, Casa lui era de bârne, dup-a țărei modă veche. Ostenind cu ghibacie Și păzind iconomie, Spre nutreț ave-n camară Tot producturi de la țară: Frunză, scoarță, nuci și ghindă, La prânz, cină și merindă. Cu această rânduială Trăiau fără de sminteală În duratul foișor Acii soți cu fiii lor Fericiți, d-ar fi urmat Cu cest metod măsurat, Ce din neam în neam de fire Li s-au dat spre moștenire, Și-n repaos gios trăind, Mai presus n-ar fi dorind. Dar o pildă prea străină De-a lor sistemă-i dizbină; Din apoasa lor camară Ieșia adeseori, Pe răcoare, cătră sară, Cu soția-cel castor, Și primblându-se prin lac Scotea-n aer a lor cap. Lua aminte și vedea Ce la curte se dregea, Cât-armonie, lumină, Se lățea prin cea grădină, Cum prin înflorit parter, Cu-nvățatul guverner, Tineretul boierin Dialect vorbea străin. La aceste luând sama, A castorului ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>