Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘTI CE ARE DE FĂCUT
Rezultatele 331 - 340 din aproximativ 1033 pentru ȘTI CE ARE DE FĂCUT.
... a spânzurat! Dar bietul rămase paralitic, Că l-au tăiat din ștreanguri, și-atunci ștergându-și stropii P-obraz, și-a dat de petic, fondând un ziar critic. II VIZITE Vrei tu să fii eroul saloanelor? Ascultă. Tot ce știi nou, vorbește. Sfârșind, schițează harta Laplandei, apoi spune ce regi au fost în Sparta, Ce preț are făina, pe scurt fă vorbă multă. A sta deoparte singur tăcând e o insultă. Mergi dar și-ndrugă mofturi cu Mița ... a fost În drept să zică lumea, că ești prea gol, prea rece! Încolo versuri bune, cam rari și fără rost Din unsprezece versuri de n-ai fura tu zece! Ce dracul! Furi întruna și furi așa de prost! IV DOC. X Trei zile-a stat în pește vestitul profet Iona, Și-a fost el pentru asta savant ihtiolog ... prinsese groază bona: Spunea prostii mai zdravăn decât un filolog Iar azi cu tot refrenul: așa-i, cum zic, mă rog, Nu știe domnul doctor ce-i tropicul și zona. De-a scris numai trei rânduri, sub nume el și-a pus Și diploma, subscrisa altcum de
Antim Ivireanul - Luna lui dechemvrie, 6. Cazanie la Sfântul Nicolae
... înțeles și putĂ©rea dragostii; să spuiu acum și a smereniei. Smereniia încă iaste sfârșitul, legătura și pecĂ©tea tuturor bunătăților, căci că de ar face neștine toate bunătățile lumii și smerenie să nu aibă, toate-s pierdute, toate-s stricate, toate-s de nimica și osteneala lor iaste în deșărt, pentru căci smereniia iaste maică tuturor bunătăților. Și precum maica pune multă nevoință din fireasca dragoste ce are de hrănĂ©ște pre copiii săi, ca să-i crească și-i ferĂ©ște de toate ca să nu li se întâmple vreo primejdie și-i va piiarde, așa și smereniia hrăniaște bunătățile de cresc și le ferĂ©ște de toate primejdiile, ca să nu piară. Pentru căci păcatul cel dintâi și mai mare decât toate păcatele iaste mândriia, carĂ© o au izvodit și au ... mândriia; că au făcut pre singur Dumnezeu, carele iaste făcătoriul Luceafărului și s-au plecat atâta, cât au lăsat ceriurile și toată slava și lauda ce avea de toate puterile cerești, de s-au pogorât pre pământ, și s-au făcut om și s-au smerit până la moarte, după cum zice fericitul Pavel, moarte
Ion Luca Caragiale - Sfânt-Ion
... el ne-mpingea, Tot așa și iar așa Pân-am ajuns în antrea. Aici, hop! și comisari, Ipistați, sergenți, jandari Cu niște chivere mari, Măiculiță, ce vlăjari! Nalți d-un stânjen fiștecare, De jurai că sunt călare. Noi nu vream de loc, ei: „Hai! Hai la domnu polițai, Să vă trateze cu ceai, Și cu ceai, și cu cafea, La soarea cu refenea!â€� Și ... ne-a dus Când pe jos și când pe sus, Și la secție ne-a pus Pe saltea și pernă moale, De le simț ș-acu la șale, Și de-acolea mai la vale, Unde, ce să vă mai spui? Unde-i pasă omului, Unde-i greu voinicului, La-nnodatul bumbului! Dacă văzui și văzui C-am căzut pe mâna cui ... strigat și eu și el „Hai degrabă la Purcel!â€� Ș-aci, tot la un gând iar, Am cerut câte-un pahar, Un pahar de turburiu Să ne treacă de Algiu, Ursuzu și belaliu, Nu i-aș mai vedea chipiu! Să ne dregem la stomac, Arză-l focu-amoniac! Și nu știu ce-mi vine mie „Ad-o coală ...
Ion Luca Caragiale - Sfânt Ion
... el ne-mpingea, Tot așa și iar așa Pân-am ajuns în antrea. Aici, hop! și comisari, Ipistați, sergenți, jandari Cu niște chivere mari, Măiculiță, ce vlăjari! Nalți d-un stânjen fiștecare, De jurai că sunt călare. Noi nu vream de loc, ei: „Hai! Hai la domnu polițai, Să vă trateze cu ceai, Și cu ceai, și cu cafea, La soarea cu refenea!â€� Și ... ne-a dus Când pe jos și când pe sus, Și la secție ne-a pus Pe saltea și pernă moale, De le simț ș-acu la șale, Și de-acolea mai la vale, Unde, ce să vă mai spui? Unde-i pasă omului, Unde-i greu voinicului, La-nnodatul bumbului! Dacă văzui și văzui C-am căzut pe mâna cui ... strigat și eu și el „Hai degrabă la Purcel!â€� Ș-aci, tot la un gând iar, Am cerut câte-un pahar, Un pahar de turburiu Să ne treacă de Algiu, Ursuzu și belaliu, Nu i-aș mai vedea chipiu! Să ne dregem la stomac, Arză-l focu-amoniac! Și nu știu ce-mi vine mie „Ad-o coală ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Trubadurul
... mijloc, adesea fără nici o importanță. Vederile generale, dragostea sintezei ș-a sistemului erau puterea și mulțumirea lui. Puternic și violent, o discuție de mai multe ore o închidea într-o frază largă și vârtos așternută. Cât pentru neînțelegerile sociale - deosebiri de stare, de naștere, de inteligență și de trepte - erau o greutate închipuită, căci toate pe lume sunt bine și armonic; tot ce poartă pe umeri un popor e drept să poarte; formele sociale și legile, dacă nu le dărâmă, le merită. Al treilea era blând și îndurător ... toate neînțelegerile zgomotoase, din cauza limpezii sale convingeri că nimic nu e sigur. Tot e "probabil". Chiar dovezile matematice țin adesea de niște valori virtuale ce par valori reale, căci satisfac anume serii de probleme. De câte ori nu ne zicea surâzând: - Dacă argumentele voastre ar avea vro greutate reală și hotărâtoare, ar trebui ca ele, turnate în oricare creier și pe deplin înțelese, să nască aceeași convingere ca și în voi ... a se sinchisi, râzând de glumele noastre, ne răspundea: - Și de ce nu m-aș duce? Fiecare om poartă într-însul copilăria sa, micșorată, ce
Ion Creangă - Povestea poveștilor
... ești!… Ș-apoi cum s-ar face ca s-o poată cineva întrebuința, când ar vrĂ©? Nu-i vorbă, că mie una nu-mi face trebuință. Dar tare mă mier și eu de așa comĂ©die!… — Cum să se facă, cucoană! Să ierte cinstita fața dumneavoastră, ia, când vine cuiva poftă de dânsa, o șueri de câteva ori, cum șuerăm noi oile la strungă, ș-apoi atunci, ține-te la frecuș — cât ce-i putĂ©, că las’ dacă m-a da de rușine. Iară când te-i mulțumi și-i vrea să te lese de frecuș, să strigi la dânsa: ho! ho! haram nesățios! Și atunci îndată numai ce-o vezi că se trage înapoi frumos, ca șerpele la apă dulce… Și pe urmă, de câte ori ți se scoală… tot așa să faci. Și dacă nu te-i mulțămi, atunci să mă blastămi pe mine. — Bată-te pustia ... a se mai deprinde cu vorbe de masă… Ia ieși oleacă afară din odaie, ș-apoi te-oiu chema eu acuș, că am oleacă de treabă… Țăranul tace molcum și iese. Iară cucoana, drept cercare, începe a șuera nătărânga, și atunci cinstita pulă
Ion Heliade Rădulescu - Calul, vulpea, lupul
... spumează? Mustăți, gheare zărit-ai? Vrun muget auzit-ai? Vro trombă naintează? Vro coadă măciucheată, vrun cap pletos și mare, E roșu, pătat, negru, gălbui? Ce piele are?" [1] "D-istoria naturii o știi că n-am habar, Nu mă cunoști de dascăl, geambaș ori maimuțar. La ce mă-ntrebi, cumetre, nu mă pricep de loc: Îți spui că-i «ăla mare, un frunteș dobitoc»." Așa vorbea-ntre ei Meseriașii mei; Și-n sfatu-nsuflețit Nici prinseră de veste Când, iat', au și sosit La locul de poveste: Chiaburul, teleleica, acum gătea de masă. Iar calul, cât îi simte, pășunea pe loc lasă, Pe loc în vânt înalță cap falnic, fioros, Și nările-i se umflă; un ochi ... ce am citit Că viclenii își fac planuri, Dar nu-n veci au izbutit. [3] 1838 Note [1] De pe atunci se formase soțietatea rodiniană, ce în numele dreptății se arma cu calomnia, nedreptatea și despotismul cel mai crunt. [2] Aluzie la căpitanul zișilor de atunci liberali, care după ce își risipise în orgii toată starea paternă, deveni organ unei politici din afară foarte funeste și formă școala celor de ...
Vasile Alecsandri - Visul lui Tudor Vladimirescu
... Vasile Alecsandri - Visul lui Tudor Vladimirescu „Tudor, Tudor, Tudorel, Dragul mamei voinicel! De când mama ți-ai lăsat Și olteni ți-ai adunat Pe ciocoi să-i prinzi în gheară Și s-alungi grecii din țară, Mult la ... mi cea bună, nouă Am visat-o ruptă-n două, Pușca mea cea ghintuită Am visat-o ruginită! Maică! pistoalele mele Le-am visat făr' de oțele, Apoi încă-am mai văzut Șarpe galben prefăcut Ce purta coarne de țap Și creastă roșie-n cap, El avea ochi vânzător, Avea grai lingușitor Și mă tot ruga mereu Să mă duc la cuibul său.â€� „Ba, ferească Dumnezeu, Să nu te duci, fătul meu, C ... mea, Cum să scap de cursă rea? Căci un glas prevestitor Îmi tot spune c-am să morâ€� „Dar să mori, drăguțul meu, Facă ce-a vrea Dumnezeu! Dar să știi tu de la mine Că-un român voinic ca tine Pân ce cade, pân' ce moare Calcă șerpii în picioare, Căci de-un șarpe-nveninat I se iartă un păcat.â€� [1] ↑ Cunoscut este că visul prevestitor al viteazului Tudor Vladimirescu s-a împlinit ...
... Gheorghe Asachi - Castorii Castorii de Gheorghe Asachi Lângă-o curte boierească, în grădină minunată, Un castor ș-a sa familie trăia-n apa cea curată, De mănunți fii și fiice avea câte o păreche, Casa lui era de bârne, dup-a țărei modă veche. Ostenind cu ghibacie Și păzind iconomie, Spre nutreț ave-n camară Tot producturi de la țară: Frunză, scoarță, nuci și ghindă, La prânz, cină și merindă. Cu această rânduială Trăiau fără de sminteală În duratul foișor Acii soți cu fiii lor Fericiți, d-ar fi urmat Cu cest metod măsurat, Ce din neam în neam de fire Li s-au dat spre moștenire, Și-n repaos gios trăind, Mai presus n-ar fi dorind. Dar o pildă prea străină De-a lor sistemă-i dizbină; Din apoasa lor camară Ieșia adeseori, Pe răcoare, cătră sară, Cu soția-cel castor, Și primblându-se prin ... știință: Cum să salte, să se strâmbe, Fără noime-a vorbi limbe, Capu-ascunde sub aripe, Cum să șuiere, să țipe, Cum să de din cap, din coadă, Și mii lucruri de plăcere De
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Domnul Vucea
... că sunt profesori buni... Să nu-ți fie frică... Dacă ai învăța adunarea, își dă un șoarice... la scădere îți dă doi... la fracții te face împărăteasa șoaricilor... Dacă nu te-i sili, să știi, dragă Mărtinică, că te ia de coadă, te învârtește de trei ori și-ți crapă fierea de pământ... Voiam să sperii pisica. Pisica, sfârr-sfâr, închidea pleoapele leneș și nepăsător, iar mie îmi treceau fiori reci d-a lungul spinării ... ziceam dintr-o răsuflare. Ba uneori uitam să întorc foile și tot nu făceam greșală. Frate-meu mă mai învățase cele patru socoteli și fracțiile. Ce știam mai bine era tabla lui Pitagora. Mă învățase și istoria cu șase domni vestiți: Radu Negru, de care aș fi jurat că fusese român neam de arap; Mircea cel Bătrân, în capul meu, se încurca în barbă; Alexandru cel Bun, ala vodă, vezi; Ștefan cel Mare de care râdeam să mă prăpădesc, gândindu-mă că fusese așa de pitic că aprodul Purice se pusese piuă ca el, Ștefan cel Mare, să încalece calul; Mihai Viteazul mă făcea să tai cu nuiaua vârfurile de ... Mi se opri răsuflarea. Făcui ochii mari. Nu-mi venea să crez. Aceea să fie Școala domnească? Niște case lungi, pitici și dărăpănate. Dar n-
... focul nu mult va fi stins, Curând îl vom vedea aprins. Zamfira Iubite! spune ce gândești, Sau iarăși tu acum dorești De lume mare și de târguri? Alecu Ce să doresc! tu nu poți ști, Tu nici nu-ți poți închipui A târgurilor grele juguri, Unde n-ai gustul de viață, Nici suflă ei de dimineață Ca noi un aer răcoros Cu miros de câmpii frumos. Ei a iubi se rușinează, De fire prea se depărtează, Și voia lor o târguiesc, Metalului ei se jertfesc; În aur cred, lui se închină, Și lumea lor de rău e plină. Ce să doresc, a lor mândrie? Zâmbire cu fățărnicie? A lor nebună pizmuire? A lor deșartă strălucire? Zamfira Dar acolo ... prea frumos mi-l joacă, Moșneagul daireaua bate, Toți pentru bun bacșiș se roagă; Și-așa petrec a lor viață. Într-o zi de dimineață Zamfira veselă cânta Și la Alecu se uita. Cântecul I* Arde-mă, frige-mă În foc vânat pune-mă. De m-ai frige pe cărbune, Ibovnicul nu-ți voi spune. Că el este tinerel, Drăgălaș și frumușel; Iar pe tine, bărbat rău, Eu de-acum nu te mai vreu. Și tu măcar pân' la moarte De m-ai bate, ...