Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU PREA
Rezultatele 321 - 330 din aproximativ 912 pentru NU PREA.
... glava I (Deșertarea deșertărilor și toate sunt deșarte) A lumii cântu cu jale cumplită viiața, Cu griji și primejdii cum iaste și ața: Prea supțire și-n scurtă vreme trăitoare. O, lume hicleană, lume înșelătoare! Trec zilele ca umbra, ca umbra de vară, Cele ce trec nu mai vin, nici să-ntorcu iară. Trece veacul desfrânatu, trec ani cu roată. Fug vremile ca umbra și nici o poartă A le ... nu poate. Trec toate prăvălite Lucrurile lumii, și mai mult cumplite. Și ca apa în cursul său cum nu să oprește. Așa cursul al lumii nu să contenește. Fum și umbră sântu toate, visuri și părere. Ce nu petrece lumea și în ce nu-i cădere? Spuma mării și nor suptu cer trecătoriu, Ce e în lume să nu aibă nume muritoriu? Zice David prorocul: "Viața iaste floara, Nu trăiaște, ce îndată iaste trecătoarea". "Viiarme sântu eu și nu om", tot acela strigă O, hicleană, în toate vremi cum să nu să plângă Toate câte-s, pre tine? Ce hălăduiaște Neprăvălit, nestrămutat? Ce nu ...
Titu Maiorescu - Din experiență
... orice asemenea constatare are numaidecât aplicabilitatea ei practică, adică în prima linie ne înlesnește pentru o parte oarecare cunoașterea oamenilor, cunoaștere fără de care psihologia nu are nici un folos, precum chimia nu ar avea nici unul dacă nu ne-ar da măcar cunoașterea și deosebirea elementelor fizice. Așadar, problema vieții practice în relațiile omenești, și, prin urmare, atât punctul de plecare, cât și ... în mare parte și scopul final al tuturor silințelor noastre: fericirea putincioasă a individului omenesc. Problema este foarte grea. De unde vine greutatea? Nu greutatea artificială, nu greutatea etică, cum ne vom explica mai jos, ci greutatea firească, greutatea din naștere, la a cărei ridicare trebuie mai nainte de toate ... celelalte, sutele de mii, de care dispune acest om în diferitele momente ale vieții sale, rechemându-le din memorie, stau în fiece moment dat ascunse, nu încap în prea strâmta conștiință actuală, ci rămân în afară de lumina ei; și nu numai că stau ascunse pentru observatorul străin, ci stau ascunse pentru însuși individul care le are și care se miră adeseori singur de curioasele idei ... ...
Ion Luca Caragiale - Între Stan și Bran
... pricină de ceartă cu bătaie. Judecătorul întreabă pe un martor: - Jupân Leibule, spune: cum a mers pricina dumnealor ? - Parcă pot să spun daca nu știu ? a zis martorul. - Cum să nu știi ? Trebue să știi, dacă ai fost acolo. - Și daca am fost acolo, parcă trebue să știu tot ? - Cum să știu daca am venit când ... lui Bran se poate potoli, și că el trebue să rămână deopotrivă bun prietin cu amândoi. Dar poate oricine fi chibzuit și nepărtinitor ca Leibu ? Nu ... de sigur. Te 'mpinge nu știu ce apucătură, care trece peste socoteala cuminte, și te dă partea unuia, de unde auzi tu bine că te strigă poruncitor glasul dreptății - să ... zic dumnealor). Adică noi, cei de partea lui badea Bran, nu 'nțelegem idealurile lui nenea Stan. Ba, s'avem iertare, zicem noi; le 'nțelegem și prea le înțelegem, cum le-a 'nțeles și badea Bran; că, dacă nu le 'nțelegea la vreme, ar fi dus acuma în cârcă pe nenea Stan drept acolo, sus de tot, unde vrea s'ajungă nenea d'a ... caut ? a răspuns țiganul. Ia căutam un cal, să-l bat la potcoava asta. Iată om cu idealuri, pe care paznicul, mărginit la minte, ...
... tîrziu, violează intimitățile și are o serie nesfîrșită de măști pe care le preschimbă după împrejurări. Calități mari de inteligență, ori substrat de cultură serioasă nu e nevoie să aibă. Pospaiul e de ajuns și, cînd nici nu te gîndești, din omul infim de ieri, din nevoiașul ce împărțea cu noi toți, cei nepăsători de soartă, nevoile, îl vezi deodată ajuns cine știe ... fiind dat că a ocupat diverse funcții însemnate, e purtat și el de curent înainte și pus fără voie să candideze. De vorbit nu vorbește, fiind dat că unui deputat nu i se cere absolut să vorbească, ci să fie un număr, să împlinească o majoritate. Apoi chiar dacă ar vorbi, ce-ar putea spune inertul ... gura muribunzilor. Zîmbetul acela ascunde amărăciuni și înjosiri, maschează o revoltă ce mîine sau mai tîrziu va trebui, oricum, să izbucnească. Ei zîmbesc azi, parcă nu văd lumea ce-i împresoară, parcă nu-și dau seama că înfricoșata vreme curge peste ei și că, în timpul acesta, cei șerpuitori ca argintul viu, ori cei inerți ca bietele stridii ... joc de ei. Ei zîmbesc, dar mîine zîmbetul va dispare și, nefiind capabili de a urma cele două rețete amintite mai sus, avînd
Grigore Alexandrescu - Pisica sălbatică și tigrul
... Grigore Alexandrescu - Pisica sălbatică şi tigrul Pisica sălbatică și tigrul de Grigore Alexandrescu Un cotoi sau pisică, Din două nu știu care, Nici mare, nici prea mică, Dar foarte mîncătoare, Și din soiul acela ce-n păduri locuiește Și pe copaci trăiește, Văzu un tigru mare Trecînd pe o cărare. De ... îndată La tigru ce trecea, Fără a o vedea: „Ia stăi, mă rog, puțin, jupîne de pe jos, Care te socotești Că nu știu cine ești; Mîndria ce arăți cu noi e de prisos: Știi din ce neam mă trag și că strămoșii mei Sînt fii de dumnezei ... avut Vrun merit cunoscut, Ceva dumnezeiesc, Atunci eu te căiesc, Și pentru starea ta de milă sînt pătruns, Căci d-or fi cîte spui, zău, prea rău ai ajuns.“ Deși mulți au zis-o, eu tot o mai zic: Slava strămoșească pe strămoși cinstește; În zadar nepotul cu ea ...
... ca la el acasă Și-ascultă fetele ce zic; Mai rupe-n palme câte-un spic Și răsfățat apoi își lasă Pe spate capul și nu-i pasă De fete și de câmp nimic. Și printre spice el șoptește, Vorbind aiurea și-alintat! Și, cum se plimbă-n lung și-n ... ușor. Tot mai aprins, tot mai aproape: Să te sărut, drăguțo, vrei? Ce ochi frumoși ai, viorei, Ca un întins adânc de ape. De el nu-i nici un chip să scape Și-atâta lucru-n urmă ce-i? Ea stă la pieptul lui pierdută, Dintâi cu ochii la pământ. El ... trei și-l tot ajută, Și uite-l, uite-l c-o sărută Ei, vezi tu, fetele cum sânt! El a crezut că nu se poate, Și iacă poți! Dar să te ții! E greu să dai de căpătâi Dar dacă dai, merg strună toate; Și fata mult nu ... ntr-un crâng! Ba ele-și mai desfac și sânul, Și-n sân el li se joac-acum Îl prind odată și-l sugrum, Că prea s-obrăznici românul, Auzi, dar cine-i el, păgânul, Ca să-mi sărute fete-n drum? ...
Ion Luca Caragiale - Luna de miere
... ochii. Cocoana care a tușit adineaori ajută pe un domn destul de burtos să treacă din coridor în compartiment. Domnul intră cu pasul nu prea sigur și, ținut de cocoana de-aproape, merge, clătinat de mișcarea trenului, să se așeze greoi în capătul celălalt al banchetei mele lângă fereastră, față ... apoi, de mai multe ori pe rând, scurt și des și tare... — Ați-nnebunit de tot! mormăie cocoana. — Ci, dormi odată, mamițo! — Nu e vorba de mine; mai e și om străin... Eu horcăi. — Dă-l dracului de boanghen! nu-l auzi cum mână porcii?... Mișule! dragă Mișule! Și iar sărutările... Apoi, din adâncul sufletului: — Off!... Mișule!... Mamițo!... mamițo! — Ei! ce e, soro ... mea și-i ofer galant țigarete cu carton. Ia una... — Mersi. — Keirem ... zic eu, și-i dau foc. — Care va să zică nu știți deloc, deloc românește? — Mit? întreb eu, ... românește... Eu dau din umeri cu vădit regret că nu o pot pricepe; totodată, Îi ofer, din ploscuța mea de drum, cognac. Cocoana primește bucuros, apoi: — Bravos cognac! așa zic și eu... Mersi!... Trebuie ... ...
Ion Luca Caragiale - Lună de miere
... ochii. Cocoana care a tușit adineaori ajută pe un domn destul de burtos să treacă din coridor în compartiment. Domnul intră cu pasul nu prea sigur și, ținut de cocoana de-aproape, merge, clătinat de mișcarea trenului, să se așeze greoi în capătul celălalt al banchetei mele lângă fereastră, față ... apoi, de mai multe ori pe rând, scurt și des și tare... — Ați-nnebunit de tot! mormăie cocoana. — Ci, dormi odată, mamițo! — Nu e vorba de mine; mai e și om străin... Eu horcăi. — Dă-l dracului de boanghen! nu-l auzi cum mână porcii?... Mișule! dragă Mișule! Și iar sărutările... Apoi, din adâncul sufletului: — Off!... Mișule!... Mamițo!... mamițo!... — Ei! ce e, soro ... scot tabacherea mea și-i ofer galant țigarete cu carbon. — Mersi. — Keirem ... zic eu, și-i dau foc. — Care va să zică nu știți de loc, de loc românește? — Mit? întreb eu. — ...românește... Eu dau din umeri cu vădit regret că nu o pot pricepe; totodată, îi ofer, din ploscuța mea de drum, cognac. Cocoana primește bucuros, apoi: — Bravos cognac! așa zic și eu... Mersi!... Trebuie ... ...
... l-o îndreptat? — Păi nici el nu-i Dumnezeu, zise o femeie ce ținea un copilaș cu ochiul umflat. Bughea parcă se înfurie: — Nu l-o îndreptat, că merge în bobote: când e omul voinic, se rățoiește, că știe el că firea lui îl scapă; când e slab, ia ... Sfârși râzând: — Cică mă taie, mă împunge prin mai. Și eu n-am fost bolnav de zilele mele. Cum o să mă împungă? Popii nu-i prea plăcuse purtarea finului, numai da din cap; după ce mântui ciobanul, îi zise: — Orișicum, taică, acela-i om cu carte; dacă ți-o zis ... clătină din cap. — Dă, îi om cu carte, îi om cu învățătură, taică. Bughea rămase pe gânduri; mai stete puțin, apoi, văzând că părintelui nu-i prea plăcuse gluma lui, plecă. O luă prin sat. Se întâlni cu primarul. — Să știi că ți-o coc eu, măi Bugheo, îi zise acesta ... am jucat eu! Ciobanii lăsară din muls. Bughea urmă: — Că venise oamenii la dânsul ca la biserică. Și eu le-am zis: Mă, doftoru nu ...
Grigore Alexandrescu - Dervișul și fata
... ntr-alta vorba aduse Și în stil neted patima-și spuse, Zicând: „Ascultă, eu te iubesc, Și pentru tine mult pătimescâ€�. Stilul acesta, adevărat, Nu mi se pare prea minunat; Dar pentru-un pustnic trăit departe De ale lumii valuri deșarte, Putem să zicem că nu e prost. Fata răspunse: „Poate-aș fi fost Destul de bună ca să te crez, Dar aste haine bisericești Nici n-au a ... „Nu voi nimica, atunci ea zise; Credincios mie cum o să-mi fii, Când jurăminte în ceruri scrise Și a ta lege nu poți s-o ții?â€� Fata avea dreptate de nu
... atâta cochetărie Și necredință și viclenie, În sfârșit, Nino, simt că trăiesc. Inima-mi astăzi e izbăvită D-acea robie nesuferită; Mai mult asupră-mi nu m-amăgesc. S-a stins în mine flacăra toată: Sub o mânie neadevarată Mai mult amorul nu e ascuns. Dacă în lipsă-ți ești pomenită, Sau înainte-mi de ești slăvită, De tulburare nu sunt pătruns. Eu dorm în pace fără de tine; Când deschid ochii, când ziua vine, Nu ești dorința-mi cea mai dintâi. Nu-mi mai însufli nici o gândire; Fară plăcere, fără mâhnire Te las, te-ntâmpin, mă duc când vii. Nici ale mele lacrimi trecute, Nici suvenire ... nici crește, nici a slăbi. Crânguri stufoase, peșteri tăcute, Fără de tine îmi sunt plăcute Și iar cu tine pot a nu-mi fi. Tu-mi pari frumoasă ca ș-altădată, Dar mai mult nu ești Nina ce-odată Desăvârșită eu o vedeam. Dreapta gândire, ce târziu vine, Azi mă învață și văz în tine Greșeli ce grații atunci numeam ... cu bucurie Lanțul în care ani a zăcut. Îți arăt starea-mi fară sfială; Vorbele mele n-au îndoială, Că sunt zadarnici sa