Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FI IN FRUNTE
Rezultatele 321 - 330 din aproximativ 879 pentru FI IN FRUNTE.
Mihai Eminescu - După această întâmplare minunată
... turn. Inima cavalerului făcu o pauză cumplită... Stătu mai multă vreme neclintit, apoi voi să facă câțiva pași spre cal, dar rușinea că i-ar fi frică-l reținu; onoarea și o irezistibilă dorință de-a duce aventura la un sfârșit îl readuse la poartă. Prinse inimă, se-mbărbătă ... ea. Ea veni lângă cavaler, îngenunche lângă el și-i sărută mâinile. Fetele cele tinere aduseră o cunună de laur și i-o așezară pe frunte, ea-l luă de mâini și-l duse în capul mesei, unde șezu de-a stânga lui. ― Angela! murmură el uimit. Oricât ...
... VI 7 VII 8 VIII I Ca Gyges, sardicul despot, Eu nu-s setos după renume, Nimic nu-nvidiez pe lume Și-a fi gelos defel nu pot. A mele griji și tăinuiri Sunt toate numai să port salbe Și să-mi dedic pletelor albe Ghirlandele de ... copilo, de mine? Obrajii tăi, rumeni ca tine, Aprinși par de rumeni și plini, Ca rozele vara-n grădini. De ce fugi? Am crețe pe frunte, Am plete rari și cărunte? Ca părul tău alb de ninsori, Nu-i alb nici un crin între flori. Sunt crin eu, tu roză de ...
Ion Heliade Rădulescu - Odă la pavilionul grecesc
... rău îndemânatici. Ea dă un ocol lumii, c-un ochi pătrunde toate, Nu se sperie ochiu-i d-atâți viteji creștini Care cu crucea-n frunte disprețuiesc și chinuri, Și foc, și însăși moartea, ca să surpe puterea Celui în desfrânare ticălos al ei tată. Un râs grozav pe buza-i ... cunosc legea-ți Și fă-l ca să-i cunoască toți care au călcat-o. Unește-l cu-al tău nume, și tare-i va fi dreapta, Crește-l întru dreptate și nalță-l întru slavă. Iar tu, cruce preasfântă, armă fulgerătoare, Tu ești a morții groază ș-a ...
Vasile Alecsandri - Suvenire din Italia. Buchetiera de la Florența
... în colțul capelei unde mă aflam mă făcu să-mi întorc iute capul și văzui un om îngenuncheat lângă mine, care părea a fi într-o meditație dureroasă. Curiozitatea mă împinse să fac vro două pasuri spre el; atunci tânărul își ridică capul și se uită la mine. Fața ...
Dimitrie Bolintineanu - Fecioara Daciei
... Cu rece sărutare. III Astfel este soarta verginei Daciei! Vine cununată de farmec ceresc, Dar abia cu roze grațiile pletesc, Florile juniei, Și plăpânda-i frunte se pleacă pe dor. Sufletul ei pierde cerescul tezaur Cum pierd flutureii grațiosul aur Din aripa lor. Omul cu frumoasă, nobilă gândire, Nu culege dulce ...
Ion Luca Caragiale - Literatura și artele române în a doua jumătate a secolului XIX
... vom mărgini a expune și judeca dintr-o dată complexul general. Despre critice și analize parțiale ale unei anume opere, desigur nu poate fi vorba. Planul lucrării va fi acesta: I. Poezia, romanul, novela, drama și critica literară; II. Pictura, sculptura si arhitectura; III. Muzica si teatrul. Apoi, se înțelege, Concluzie. INTRODUCȚIE Înainte de ... putem răspunde* hotărât la întrebările de mai sus — întrebări de la cari atârnă viitorui nostru intelectual, cultural, național, - astfel: acela nu este, nu poate fi un român, nu este, nu poate fi decât un străin!! Cititorul, sperâm, trebuie să fi luat seama, după șirurile de mai sus că, în vastul studiu de față, pe care totuși ne propunem a-l dezvolta, într-un ... gaudent!... și ele erau fără soț, nouă! — ni se prezintă în toată maturitatea ei complexă ca un tapet multicolor, bizar, — dacă n-ar fi rațional, — straniu - dacă n-ar fi logic, — în care milioane de fire de toate culorile, tonurile și nuanțele posibile și imposibile, imaginate și imaginabile (de la un pembe cât mai ... ...
Dimitrie Anghel - Două glasuri
... o au troienele, ci numai negrele și funebrele covoare ce le întind umbrele în așteptarea nopții. O durere vie mă făcu să duc mîna la frunte și să-mi aduc aminte ce se întîmplase cu mine. În învălmășita goană a retragerii, în care abia mai puteam vedea luminoasele frînturi ... se tîrî în aerul adormit, se apropia de mine, trecu mai departe, negăsind parcă ce căuta și tăcu din nou ca și cum n-ar fi fost decît o părere. Înfiorat, mai întîi am crezut că poate-i ecoul propriului meu glas, al propriei mele chemări după ajutor ce-mi scăpase ... pieri. Și-acum cînd auzisem un glas omenesc, o durere ce era soră cu a mea, nu mai voiam să mor și aș fi vrut pe cineva la căpătîiul meu, ca să pot înfrunta agonia... Și-atunci, ca un răspuns plîngerii aceleia, ce trezise în mine dragostea de viață ...
Paul Zarifopol - Alecsandri (Zarifopol)
... românești se modifică: tineretul moldovean, cultivat în Apus, începe a critica însăși influența aceasta apuseană. Îl cuprinsese grija de a nu fi decât imitator. E preocupat de a se emancipa de Apus, cum se emancipase de Orient; și bucuros ar fi adoptat formula naționalistă din timpurile noastre: prin noi înșine! Alecu Russo, unul dintre prietenii de aproape ai lui Alecsandri și insuflător de idei al acestuia ... știe cine e autorul; celălalt text l-a publicat Alecsandri, care-l atribuie sigur lui Russo. Cele două texte române diferă. Își va fi aruncat poate și Alecsandri condeiul în redactarea pe românește. Intenția fusese de a face propagandă română în o formă care ne impresionează și ... o poezie cu totul nouă, care în o parte a ei este localizare de modele străine, însă aproape totdeauna localizarea e desăvârșită; vor fi Lamartine și Hugo la mijloc, însă cântați pe românește așa încât tiparul străin deloc nu se simte supărător în confecția românească. Cine dorește să măsoare ... cuvântul acela Goethe, care spunea că toate poeziile sale sunt fragmente ale unei mari spovedanii și în acest înțeles sunt poezii ocazionale. Alecsandri trebuie să ...
... ce-mi cutreierau somnul. Și totuși, pe urmă doream să mai văd pe sălbaticul soldat. Nu știu de ce îmi inchipuiam că n-aș mai fi tremurat pe spatele calului... Era pe la mijlocul iernii. Auzisem că și regimentul acesta trebuia să plece numaidecât. Toata ziua mă plimbam prin grădinuță, dar ... se sculă repede și se aruncă strigând: Lăsați-i dârlogii! Când se opri în fața calului, repezi mâna și-i izbi un pumn strașnic în frunte. Calul se ridică în două picioare, vroi parcă să se arunce asupra stăpânului său, dar, amețit, căzu pe spate, ca și cum s-ar fi ... într-un vaier asurzitor, acoperindu-l, înfășurându-l ca-ntrun zăbranic, și nu l-am mai zărit, ca și cum nenumăratele păsări negre l-ar fi răpit în zborul lor spre cer. De atunci nu l-am mai întâlnit niciodată. Sublocotenentul își trecu mâna peste față, vroind să gonească parcă această ... amintire. Toți tăceau. Atunci, maiorul, care nu se mișcase toată vremea cât povestise ofițerul, se rezemă cu spatele de perete și spuse, cum și-ar fi vorbit lui: — Da, așa era dânsul. Rămase o clipă cu privirile pierdute în gol, apoi adăugă: Pentru că e vorba despre un om cum ...
Mircea Demetriade - Amorul meu
... fruntea fulgerată De gestul unei patimi pe veacuri nempăcată, Un gest frumos și totuși teribil ca misterul, Un gest ce pe-a lui frunte a pus înroșit fierul. Amorul meu, un tânăr zâmbind în râs sardonic, Și totuși părând frate cu zeul cel Ionic, În mână ține ...
Constantin Negruzzi - Melodii irlandeze
... nengrijitoarea plăcere culcată pe roze râde de slavă. El era născut pentru o mai frumoasă soarte și, în alte ceasuri mai fericite, sufletul său ar fi ars de o mai sfântă flacără. Coarda care acum tânjește destinsă de lira sa, întinsă de săgeata ostașului, ar fi încujbat falnicul arc și buzele, ce nu răvarsă decât cânturi de dor, ar fi vărsat în lungi valuri nobilele însuflări inimii iubitoare de patrie! Dar, vai, sărmană patrie! Fala ta a trecut; curagiul acel ce nu trebuia ... tresărea acum sub arzătoarele sărutări a falnicului meu rival! Era o vreme, o, cea mai mincinoasă din femei! când paloșul lui Brefni ar fi căutat pintre un milion de vrăjmași pe omul care ar fi cutezat măcar în gând a se îndoi de tine! iar acum. .. O, fiică degenerată a Erinului, în cât de mult s ... întinde la picioarele tale. Tot aceea ce închipuirea ne arăta mai strălucitor, tot aceea ce dulcele acoarde a nădejdei făgăduiesc mai hrâpitor, vor fi ale noastre, de vei vrea a fi ...