Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru E APA
Rezultatele 321 - 330 din aproximativ 740 pentru E APA.
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira II
... Te scoli, te-ntinzi, trei ciferturi; aștepți ca să-ți aducă Cafeaua, ciocolata, sau ceaiul chinezesc. Din așternut îndată drept la oglind-alergi; Aici apoi e grija și truda cea mai mare. Spinarea îți acoperi c-o haină femeiască, Zulufii după reguli în rânduială-i pui, Îi încrețești pe frunte, pe ... trebui înlesnire de ochi străini și minte Să poți numi tu șanțul acel de apărare Ce sapă la cetate ostașul iscusit, Să poți cunoaște unde e zidul zdruncinat De strașnica izbire a boambelor aprinse Și unde spart de mină s-a prăbușit pământul; De ce aici o ... cuvine un vrednic comandir. C-o singură ochire el trebui să străbată A dușmanului planuri și câmpul bătăliei. (Un ceas de ne-ngrijire e primejduitor!) Să-ntâmpine oricare viclene uneltiri; Ostașii lui să fie întru îndestulare, Și către el să aibă iubire iar nu frică. Pătruns de-a ... științi nalte, atâte mari virtuți A cărora nici nume n-ai auzit vrodată, Socoți că-i greu să-ncapă în tidvă muritoare, Precum e greu vătaful să nu fie tâlhar, Să nu mănânce bine un gros judecător. Cum să-ți încredințeze corabie, când barcă N-ai cârmit vrodată? Pe ...
... i-o poarte din nepot în strănepot? Ori voiește, dimpotrivă, să răpească vreo ghiaură. Vreo copilă, zână albă, ce simțirile îi fură? Poate nu mai e Zopira pentru el același vis? Și din nou se redeșteaptă schimbăcioasa lui natură? Dar în urmă zic tot dânșii: Orice-ar fi, așa e scris! Maynoții [1] cu sfială pe Osman îl înconjoară, Înaintea lui s-apleacă, își duc mâinile la piept; Le e teamă și o grijă nențeleasă-i înfășoară, Căci în fiecare suflet el privirea și-o coboară, Cercetare ce străbate ca săgeata-n țintă drept. Lungi ... ridică adieri de nemurire; Vremi mărețe re-nviază în refrenul monoton: El ascultă vechiul cântec al titanicelor zile, Fața lui se luminează de un zâmbet, e răpit... Vitejia îi uimește, perșii mor, e mulțumit, Leonida îi sfărâmă: Thermopile! Thermopile! Însă ei când se înalță prin al muzicii transport Și cuvântul libertate când pe buze le răsună, Cruntul agă ... cristal străvăzător Toată-ntinderea e albă până-n zarea depărtată, Și pe tot s-așterne clarul unui farmec domnitor. Dar corabia întreagă când de somn e ...
... dreptul, prea verde-fățiș. El nu mai sucește vorba, ci spune drept în față, dacă i s-a pus ceva pe inimă. Nu e bine să fie omul așa. Oamenii se prea supără când le luăm căciula din cap. Și e bine să trăim bine cu lumea. Aceasta s-a văzut și cu alde părintele Trandafir. Un om ca el nici doi ani n ... se face, să facă din nevoie drag și să stea bucuros în Sărăceni. Era un sat cel puțin de nume: nimeni nu putea zice "că e popă făr' de sat". Și într-adevăr, mai potrivit sat nici cu bobii nu s-ar fi putut găsi. Traista popii se potrivea cu pragul ... rămânea săraci și eu flămând!" Își puse dar de gând ca să facă din poporenii săi oameni harnici. Omul harnic mănâncă piatră, scoate caș din apă de baltă și seceră fir de grâu unde au crescut cucute. "Apoi, sfârși popa, când are vaca hrană, ea nu rămâne stearpă!" Așa a ... nu face bine! Orbul n-ajută pe olog; flămânzii nu-ndreaptă treaba satului; când gâștele păzesc stratul, puțin îi rămâne grădinarului. Ei, dar părintele Trandafir ...
Ion Luca Caragiale - Despre cometă - prelegere populară
... un zâmbet simpatic): Mâncă-l cu mumă-ta! (Schimbând repede tonul:) Tot la foale ți-i gândul, să le-n-dopi!... Nu-i castraveche, mâncăule!... e o elipsă, o curbă lunguiață, care are duplu țentrum; unul aici în punctul omicron, și alt țentrum togma dincoace, la ceilantă estremitache, în punctul omega ... toate gazetele... Profesorul (grav): Ugniverzul, doară și toate gazetele cvotighiene nu sunt competente în cauză; pântru așa un lucru trebuie să conzultăm publicățiunile șpețiale, cum e bunăoară Mundus oder Țodiacon, „Univerzal-transțedental-cosmologhișe-astronomișe-meteorologhișe Flighende Bleter" acea publicățiune de fală care apare o dată la lună și în care ... la termometrul lui Țelzius, reșpective țentigrad, iar acei cari știu carte, iar nu ca poporul de rând, numesc căldura plus și frigul minus. Prin urmare, e proboluit cu metoaghele moghearne cum că comeata este totdeuna în minus: despre o inflămățiune dară nu poate fi vorba. No! acum conzistenția. (Și mai volubil ... faină din toate puncturile de vedere a senzurilor noastre; mutachis mutanghis, mai faină decât o beșică de săpun, mă rog! Materia în jenăre e doar ceva, mă rog, carele nu esistă, ci e ...
Ion Luca Caragiale - Partea poetului
... Puiule — zice sfântul — eu știu ce ți-a făgăduit domnul, că eram de față; dar acuma, drept să-ți spun, nu e vreme potrivită să i te-n-fățișezi; e foarte supărat pe oameni, fiindcă-i vede cum se-nvrăjbesc și dușmănesc între ei și gata-gata să facă iar războaie și vărsări de sânge ... a umblat gură-cască și n-a mers și el la-mpărțeală?... Poate să mijlocim pe pământ pentru vreo slujbă... — Nu e de slujbă el, zice sfântul... e delicat... — Atunci, ceva bani... — Nu-i trebuiesc... e dezinteresat. — Vreo decorație... — Aș! se supără... e și mândru. — Ei! zice domnul; mi-am găsit beleaua cu omul ăsta... — Doamne — zice Petre — eu stiu ce i-ar trebui ... a vrut să plece Poetul, domnul zice: — Ia ascultă, mă băiete, nu mai strica atâta, fă și tu nițică iconomie... vezi ce scumpă e acuma hârtia! Iar după ce a plecat Poetul, senin, zice domnul: — Petre, bun băiat o fi ăsta; dar e ...
... bate, cât suspină O inimă de dor plină Colo-n țara cea vecină! Mândri-s ochii ca din rai, Dulci ca soarele din mai. Inima e mândră iară, Căci ea saltă ca o fiară În sân falnic de maghiară. De-ai fi pasăre sau vânt, S-alergi lumea pe pământ, Ca ...
Mihai Eminescu - Freamăt de codru
... ochii vineți, Ce luciră pentru mine Vara-ntreagă." Ce frumos era în crânguri, Când cu ea m-am prins tovarăș! O poveste încântată Care azi e
... la cap când și l-o mai scoate din paner. - Frumușel cățel aveți, zic eu cocoanii, după câteva momente de tăcere; da' rău! - Aș! nu e rău, zice cocoana; până se-nvață cu omul; dar nu știți ce cuminte și fidel este, și deștept! Ei bine! e ca un om, frate! doar ca nu vorbește... Apoi către paner, cu multă dragoste: - Unde-i Bubico?... Nu e Bubico!... Din paner se aude un miorlăit sentimental. - Să-i dea mama băiețelului zăhărel?... Bubico! Bubi!! Băiețelul scoate capul cu panglicuțe... Mamița-l degajează din ... arată Bubico, pe când eu cultiv cu stăruință această prietenie atât de scumpă mie, prin mângâieri și bonboane. - Ei vezi! cum v-ați împrietenit... Ce e, Bubico? ce e, mamă? iubești pe domnul? da? Și Bubico răspunde, gudurându-se-n brațele mele: - Ham! - Așa? ai trădat-o care va să zică pe mamițica?... craiule ... mereu. - Doamnă - zic eu - rău faceți că-l țineți așa de aproape pe Bubico și acoperit așa în căldură, poate să turbeze... Chiar așa, aici e prea cald. Și zicând acestea, mă scol cu Bubico-n brațe și m-apropiu de fereastra vagonului. Pun pe Bubico binișor jos lângă mamița lui ...
Gheorghe Asachi - Peștile și păscariul
... dai drumul, iar să-ți vie, Ar fi mare nebunie! Un crap încă foarte mic, Fiind încă chiar pitic, Păscuitu-s-au odată În o apă turburată. Când păscariul l-au văzut Au zis: Bunu-mi început, Unul mulți va să-mi câștige, Și cu ii pe tine-oi frige; Deci ... scap. Ș-apoi preț va da becierul Să mă ducă la boierul, Când acuma pănă-n sară Osteni-vei tu aici Ca să scoți din apă-afară Mizerabilii pitici! Dar păscariul flămânzit, Care zama-n gând o soarbe, Nu se-nșală d-aste vorbe Și-n acest chip i-au vorbit ... te duci l-a mea odaie, Acolo în o tigaie Când în cald unt vei pluti Mult mai bine-i sfârâi. Căci proverbia e
Alexandru Macedonski - Stuful de liliac
... Alexandru Macedonski - Stuful de liliac Stuful de liliac de Alexandru Macedonski Era o zi senină ca fruntea de fecioară Ce e neturburată de-ai patimilor nori, O zi în care șoapte de îngeri se coboară Și vin pe-o adiere să cânte printre flori. Subțiri ca ... să șeadă sub stuful oropsit. Atunci acele ramuri deodată înfloriră Ș-o ploaie azurie vărsară peste noi... O! Doamne, acele clipe ce repede pieriră... Uscat e
Alexandru Macedonski - Rimele cântă pe harpă
... freamătă, — și dimineața domnește. Ulmul, salcâmul și plopul se auresc... — Își șoptesc, — se iubesc. Rimele cântă pe harpă: limpede curge izvorul, Blondă e toată idila, blond e pe vale păstorul... O! dimineață! O! viață! Sufletul ce se avântă cântă. Sufletul ce se avântă cântă cu frunză, cu apă