Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DIN TRECUT
Rezultatele 321 - 330 din aproximativ 1603 pentru DIN TRECUT.
George Coșbuc - Puntea lui Rumi
... Toată cumințenia lumii — Și-ntr-o zi regele Gupta Cheamă la palat pe Rumi. î ș„Mâine-i Anul nou, știi bine. Și-obicei din vremuri este Ca-ntr-această zi să fie Sărbătoare de neveste. Și-aș dori vrun lucru mare ! Tu ești sfânt, așa se spune, Faci minuni ... a plecat. Făcuse dânsul Mari minuni de alădată, Dar acum avea prilejul Pentru cea mal minunată. II P-un șes larg sunt adunate Gințile din Himalaia, Oșteni negri-n coifuri albe, Priricipi, preoți, sclavi și raia. Toți bărbații stau d'oparte, Iar la mijloc stau fecioare Și neveste-n largă ... nimeni nu cunoaște Ce-i in sufletul femeii, Numai cei de sus ! Și iatä Și-ntr-un lemn s-arată zeii ! De va trece peste punte O femeie credincioasă, Se va-nfrumoșa femeia, Rămâind mereu frumoasă. De va trece însa una Care și-a-nșelat bărbatul, Ea se va negri ca noaptea, Astfel ispășind păcatul. Dar eu cred că nu-i nici ... a privit sinistru Spre Nipunica, nevastă Celui mai frumos ministru. „Iară, rege, zise dânsa, Nu pot suferi privirea Multor ochi! Sunt sfiicioasă; Eu aș ...
Alecu Russo - Cântarea României
... avuție și cu frumusețe... Pentru ce gemi și țipi, țară bogată?... 6 Dunărea bătrână, biruită de părinții tăi, îți sărută poala și îți aduce avuții din ținuturile de unde soarele răsare și de unde soarele apune; vulturul din văzduh caută la tine ca la pământul său de naștere; râurile cele frumoase și spumegoase, pâraiele cele repezi și sălbatice caută neîncetat lauda ta... O ... omul și pe neamul ce alunecă în calea nedreptății... Străbunii noștri au fost blestemați de Domnul pentru strâmbătățile lor, și blestemul a trecut din neam în neam până în zilele noastre... privegheați asupră-vă ca la candela ce arde, ca nu copiii voștri și copiii copiilor voștri să zică ... uliul și-l va birui... și într-adevăr, zic vouă, acea zi s-a apropiat. 18 Tot lucrul lasă sămânța sa prin care din nou se naște: din tulpina bătrână și putredă a fagului încolțesc vlăstare tinere și vioae; așa (și) din robie se naște slobozenia, din neorânduială (iese rânduială) ... jugul aduce mântuirea, precum furtuna liniștea... Ridică capul, țară bântuită de vijeliile lumii, țară legată de jugul durerii!.. 19 Furtuna mântuirii strașnică ... ...
Ștefan Octavian Iosif - La Luvru
... Luvru de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Ce de popor în templul artei sfinte !... Sub aste bolți de veacuri consacrate Mii de străini din țări îndepărtate Trec rătăciți... Dar să luăm aminte... Abia-ndrăznim să trecem înainte : Eterne forme-n marmură-nghețate, Vechi pînze rupte din eternitate Vădesc ce-nalță omeneasca minte... E-o lume-n veci de veci nepieritoare, Comori pe care Cronos nu le-nghite : Un Rafael, un Rubens ...
... Panait Cerna - Mama (Cerna) Mama de Panait Cerna I Din vârsta fericirii fără minte Icoane dragi mi-apar mereu-nainte : De lume răzlețită și sfioasă, În ramă de salcîm zăresc o casă. Și-n casă ... toți câți trec, nu-i nimeni să-l aline! Și plânge-năbușit copilul – Ș-adoarme în suspine. Dar peste noapte-o biruiește dorul – Din somnu-i sare muma, Și spre ungherul unde-i doarme-odorul Pășește-n vîrful degetelor numa. Pe somnul lui cel fin Duioasă se-nclină ; De ... ntr-un suspin, pe cînd ea-i șterge plânsul, Întinde brațele lui mici spre ea. De gâtul ei s-atârnă în neștire – Toți îngerii din ceruri îi sînt frați! Învăluiți de-a candelei lucire, Copil și mamă dorm îmbrățișați... II Tu, inimă de mamă, soarta mea, De ce ... o nădejde mă mai ține : Că n-ai să-ți uiți copilul în străini – Că în curând mă vei chema la tine, Să gust din rodul veșnicilor spini...; Că, bună, vei veni să-mi vindeci rana În clipa sfântă cînd voi adormi, Cînd sub pleoape voi strivi icoana Acestei lumi ...
... răscolit de spaimă, cu nervii uniți într-o singură tremurare. Apoi colonelul mă luă jos, puse piciorul în scară și se șterse ca o vedenie din fața mea. Am căzut din nou bolnav de moarte, în prada celei mai puternice spaime. Am zăcut întreaga primăvară, fără ca mătușile mele să știe pentru ce m-a ... porecla. Prin ce împrejurare, nu-mi aduc aminte, căpătasem încrederea acestui om, de care se fereau cu toții. Așa se face că aveam dese însărcinări din partea lui. Într-o seară, cu vreo două zile înainte de plecarea noastră spre câmpul de război, mă întorsesem dintr-un sat îndepărtat, unde fusesem ... celorlalți doi. Repede am băgat de seamă că nu luasem șoseaua și că tăiem câmpul de-a dreptul. M-am uitat înapoi: luminile din bivuac rămăseseră în urmă tare, înspre stânga. Trecusem și pe lângă păduricea pe care o cunoșteam, apoi ne pierdurăm cu totul în întunericul adânc. Eram ... găsit pe nimeni să dau scrisoarea și m-am uitat pe geam, să văd pe cineva. Ce făceau? Stăteau la masă. Colonelul tăcu, apoi întrebă din ...
Vasile Alecsandri - Românii și poezia lor
... sânul lor. Aprinși amândoi de o nobilă exaltare, deși poate cam părtinitoare, am declarat într-o unire că patria noastră e cea mai drăgălașă țară din lume, și neamul românesc unul din neamurile cele mai înzestrate cu daruri sufletești! Ce puternice simțiri se deșteptaseră atunci în noi, la dulcele și sfânt nume de patrie! Ce entuziasm măreț ... în pământ? Care nu a fost îngrozit cu numele de strigoi, de tricolici, de stahii, de rusalii, de babe-cloanțe, care ies noaptea din morminte și din pivnițe pentru spaima copiilor nesupuși? Care nu a râs și nu râde încă ascultând întâmplările țiganilor ce și-au mâncat biserica sau a ... Urât tată a avut. De un om prost? El socoate că câte păsări zboară, toate se mănâncă. De un isteț? Scoate pe dracul din pământ. De o femeie frumoasă? E ruptă din soare. De un întrebuințat mic? Om cu trei parale în pungă și cu piept de o mie de lei. De un lăudăros? Intră în doi ... alergând pe un șes întins o poștă românească cu opt cai? Caii aleargă cât le apucă piciorul; postașii chiuiesc cât îi ține gura, pocnind necontenit din ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira IV
... n timp de vară. De-i vrea să-mi arăți însă c-acei vestiți satirici — Pers, Juvenal, Orațiu, francezul Boalo -- Nu numai nu avură din scrieri neplăceri, Ci câștigară încă nemuritoare slavă; Ș-asemene pre mine ce calc pe a lor urmă M-așteapt-aceeași soartă, ți-oi ... greu; A scri ce nu simțește, nu poate nicidecum! Iar când năravuri rele găsesc spre înfruntare, Îndată te faci alta, te istețești la minte, Din pană versul curge mai iute, mai ușor, Eu însumi întru sine că sunt poet mă simt, Și nu fac cititorii atât de mult să caște ... și-a-ngropat, Aleargă să nu scape ospățul pregătit. Cântările-amoroase sunt numai pentru-aceia, Ce au o minte crudă și trupul slab din fire. Când văd pe rumeni buze un suflet scânteind, Când sânul alb îmi cere un dulce dezmierdat, Și ochii cu văpaie privirea mea așteaptă, Nu ... unde, Atâta îmi ajunge, și uit cele trecute, Ș-așa cum viitorul nu pot a-mi hotărî, Puțină îngrijire eu pentru dânsul am. Din mâna preaînaltă a priimi sunt gata Oricare-mi va fi soarta ș-a anilor meu număr. Viețuind cu cinste și fără ...
Petre Ispirescu - Voinicul cel fără de tată
... și, ajungând la acele palaturi, mumă-sa îi spuse că acelea nu sunt ale tatălui ei; dară că tot cam așa sunt și ale împăraților din lume. Mai trecu ce mai trecu și mai mărindu-se și dânsul, într-una din zile, ducânduÂse iarăși la vânat, cum, cum, el se pomeni iarăși dinaintea acelui palat; cu toroipanul la spinare, el își luă inima în dinți ... să fie tare și mare în pădure. Nu era cine să-i stea împotrivă. De multe ori nu venea cu zilele p-acasă. Într-una din zile, zmeul ieși din pivniță și veni milogindu-se la muma voinicului ca să-și facă pomană cu el să-l priimească la curtea ei, căci zicea el că ... cu drag. Dară măiastra, ieșindu-i înainte, îl priimi după cum i se cuvenea, îl băgă în palat și îl omeni ca pe un oaspe. Din una, din alta, se înțeleseră la cuvinte. Vezi că, măre, aceasta era scrisa lui. El nu mai văzuse până atunci alt chip de muiere, decât p-al ... mumeÂsei mere de la mărul roșu, voi să o zbughească. Dară zâna măiastră îl opri șiÂl întrebă unde se duce. Voinicul îi spuse ...
Antim Ivireanul - Dedicație la cartea lui Ioan Cariofil, Manual despre câteva nedumeriri, tipărită l
... s-au preocupat și pentru pomenirea apărătorilor credinței ortodoxe. Nu am îndrăznit însă, preaînălțate stăpâne, s-o tipăresc fără o corectare și o ajustare, și din partea altcuiva dintre acei, care au o apreciabilă experiență în ceea ce privește dogmele juste ale bisericii, lucru pentru care am și rugat pe preaînțeleptul ... de învățătură pământeni și străini. Și luminăția-sa procedând bine și într-un mod cuvios, nu numai că a reparat multe lucruri care din greșeală și uitare fuseseră trecute cu vederea, ci și altele care păreau greu de înțeles, le-a lămurit, adăugând și câte erau folositoare ... sprijinită și încununată de Dumnezeu; a cărei măreție preacuvioasă va să fie mândrie și totodată confirmare a unei opere foarte folositoare din punct de vedere spiritual, întru faima și înălțarea ortodocșilor pe de o parte, iar pe de altă parte întru rușinea și totala compromitere a ... foarte mare. De aceea dar, primește favorabil, ilustrisime și întru Domnul slăvite stăpâne și binefăcătorule, prezentul manual spiritual extrem de folositor, privindu-l nu atât din latura cantitativă, cât mai cu seamă din ...
Ion Luca Caragiale - Oare teatrul este literatură%3F
... dată a lui, asemenea aici trebuie să treacă împrejurări și prin urmare vreme reală pentru ca să se desăvîrșească arătarea intenționată. Faptul că unul din mijloacele sale de reprezentare este și vorbirea omenească, nu trebuie să facă a se lua teatrul ca un gen de literatură; din acest punct de vedere teatrul ar avea mai multă rudenie cu arta oratoriei. Se înțelege că, la urma urmelor, izvorul comun al tutulor artelor este ... înfățișeze. Cu mult mai mult se aseamănă deci dramaturgul cu arhitectul care concepe clădirea, o plănuiește pe hîrtie, și tocmai apoi. o arată făcută gata din grămădirea întocmită a materialului voit. In acest sens gîndește și dramaturgul - nu la a gîndi ceva, ci la a ... ne arată oamenii, și fiindcă în împrejurări omenești, acțiunile, cări sunt chiar viața, sunt însoțite de vorbire, oamenii dramaturgului trebuiesc firește să vorbească și ei. Din împrejurarea însă că păpușile lui pe lîngă că trebuie să umble, să plîngă, să riză, să se mîngîie, să se bată, ori să se ucidă ... tot pe tăcute) mai trebuie să și vorbească și că poetul nu are alt material extern de comunicare a gîndirii sale decît cuvîntul - ...
... te. Unii ziceau că ar fi fără de margini. Iar alÈ›ii spuneau că È›in minte de a fi auzit din bătrâni că s-ar fi bătut odinioară împăratul cu vecinii săi, din care unii erau È™i mai mari È™i mai puternici, iară alÈ›ii mai mici È™i mai slabi decât dânsul. Despre împăratul acesta ... palma È™i două-s două! Gândi È™i făcu. O păÈ›i din nou, cum a mai păÈ›it-o. Ochiul cel din stânga lăcrăma acuma numai din când în când, iară cel din dreapta se părea a fi înjunit cu zece ani. - Dacă e treaba aÈ™a, gândi acum Petru, apoi È™tiu eu ... eu june: cine È™tie pe unde au putrezit oasele murgului meu de atuncea?! În podul grajdului îmi pare, cum că mai e o curea din frâu. Atâta am È™i mai mult nimic din cal. Petru icni supărat È™i spuse babei "cum È™i ce". - AÈ™teaptă numai - strigă baba râzând de bucurie. Dacă stă lucrul aÈ™a ... ...