Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru C��L��I
Rezultatele 321 - 330 din aproximativ 894 pentru C��L��I.
Alexandru Vlahuță - Unde ni sunt visătorii%3F
... dezgustului narcotic, Ca în propria ta țară să te-arăți străin, exotic?... Cum, când ești așa de tânăr, e o glorie a spune C-ai îmbătrânit și sila de viață te răpune, Că nimic pe lumea asta să te miște nu mai poate, Că te-ai zbuciumat zadarnic și ... tu când pătrunde, Nu problemele ei vaste, încâlcite și profunde, Dar un tremurat de suflet, licărirea ta de-o clipă, Când atâtea-ți schimbă vremea c-o bătaie de aripă, În vertiginosul haos de priveliști, ce te-nșală, Sub imensa și eterna armonie generală?... Ești de-abia în pragul lumii. Ți ... dezgust molipsitor, Își zădărnicesc puterea, focul tinereții lor, Ca să legene-n silabe, pe tiparele găsite, Desperări de porunceală și dureri închipuite, Când am înțeles c-aceasta e o modă care soarbe Seva tinereții noastre, am zis gândurilor oarbe, Ce-și roteau peste morminte zborul lor de lilieci, Să s-abată ... ce-așteaptă de la tine-un ajutor, Jalea și descurajarea cântecului tău amar, Și să-ți cheltuiești puterea celui mai de seamă dar, Ca să-i faci mai răi pe oameni, și mai sceptici, și mai triști? Asta vi- ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Sultănica
... harnică, harnică, n-are cum mai fi! Unde pune mâna, Dumnezeu cu mila! Sare din vârful stogului și cade ca un fulg. În argea nu i se văd mâinile. Când toarce, mănâncă caierul. De cinstită, nu e obraz mai curat. Când Ioniță Rotarul, om chipeș și hazlâu, s-a încercat ... d-a dura petricelele din matcă și le sună ca pe niște zurgălii auzite din depărtare. Apoi culege flori și le azvârlă, până ce i se aprind obrajii și să trezește ca dintr-un somn adânc. Ochii îi sclipesc ca oțelul învârtit la soare. Joița Baciului ar fi văzut-o ... se întorcea spre casă cu căutătura-n jos, cu un nod în gât, cu gura friptă de sete. Și de întâlnea vrun izvor, bea până i se oprea răsuflarea. Apoi, făcând mâinele căldărușe, le umplea cu apă rece ca gheața și limpede ca diamantul, pe care ș-o arunca în obraji ... ea, care, de bună ce era, ș-ar fi dat și dumicatul din gură, că începeau șușuitul și ponoasele. Câte-n lună și-n soare-i scorneau. - Sultănica, frumoasă? Aida-de! Mai bine își pune gâtul pe tăietor Ilinca, ciupita de vărsat. - E o fudulă, o luată din Iele, n-are ...
... DRAGOMIR: Asculți! ( din ce în ce mai aspru. ) Nu-ncepi iar să bocești pe răposatul? Că iar am vorbit de el... 'Aide de! Începe... jelește-l!... ( Anca trece binișor și iese în stânga ; - cătră Gheorghe. ) Eu zic că nebunul nu era vinovat; degeaba l-a băgat douăzeci de ani la ocnă! GHEORGHE: Știi c-ar fi ciudat - că s-a mai întâmplat așa lucru... să te pomenești că prinde vreun tâlhar și ala spune: tot eu am ... ani la necaz? DRAGOMIR: Dumnezeu... ( pauză. ) Mă, Gheorghe, tu cam știi legile... GHEORGHE: Așa ș-așa... ( Anca intră și se oprește în ușe. ) DRAGOMIR: Nu-i așa că un om care a făcut o faptă... un omor... nu-i așa că dacă vine singur peste zece ani și se mărturisește, nu mai are nici o pedeapsă?... GHEORGHE: Cât e nu știu sigur, dar știu ... să mă iei? GHEORGHE: Ți-am spus... ANCA: Să mă desparț eu acum de Dragomir?... Nu se poate. GHEORGHE: Zici că ți-e greu să-l vezi. ANCA: Da... da' mie Dumnezeu mi l ...
Iuliu Cezar Săvescu - Cântarea lui Walmiki
... gloria-ți divină “Te-apropii, plin de îndurare, de mine, viermele cel mic. “Dar cadă ura ta asupră-mi, că-n mine nu-i recunoștință; “Eu văd cu pismă înșiși șerpii din fala ta părtași că sânt; “Din cer tu cați cu bunătate l-așa de josnică ființă, “Le dai și lor tovărășie, când singur, vai! sânt pe pământ.â€� Krișna zâmbi dumnezeește, simțise el întreaga taină, Văzu ... să trăieștiâ€�. Mai zise iarăși lui Walmiki: “Îți dau eu azi un dar pe lume Ce seamăn n-are, a ta cântare c-un nou avânt să-nsuflețeștiâ€�. Dar Floarea-Albă: “Doamne mare! nu voi să stau așa cu dânsul! “Privește-n inima-i spurcată cum negri șerpi îi mișuiesc! “Privind tu însuți n-ai fi-n stare de jale mare să-și ții plânsul! “Din lut ... și-n totul întuneric? Tu, Floare, fii lumina lui; “Zâmbește-i tu, și-n zmbet pune căldura dragostei eterne, “Atingă brațul tău grumazu-i, de vrei durerea să-i
Mihai Eminescu - Tu mă privești cu marii ochi...
... muză. În ochii tăi citeam atât eres, Atâta dulce-a patimei durere, Că-n suflet toată, toat-o am cules. Vorbirea ta mi-i lamura de miere, În ochii tăi de visuri e un caos, Și-atât amor c-auzi pân- și-n tăcere. Frumosul chip în voluptos repaos Pătruns-au trist și dulce în cântare-mi. Ființa ta gândiri-mi am adaos. Căci ... să le și sfaremi. Nu crede tu că eu sunt cuiva emul Când cântul meu se-mbracă fel de fel: Ici în terține suspinând, vedemu-l, Dincolo el oftează în gazel, Același e, deși mereu se schimbă, De tine-i plin, de tine-mi zice el... Alege forme dulci din orice limbă: Acuma-l vezi îmblând cărare dreaptă, Acum pe-a lui Firdusi cale strâmbă. Dar orișicând el alta nu așteaptă Decât ca ție, suflete, să-ți ... cu gura înțeleaptă. În mii costume astfel se îmbracă, Și ca s-atragă dulcea ta zâmbire Minuni, de vrei, sărmanul o să facă... Ș-acuma-l vezi, cu-a lor ademenire L ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de decembrie
... șchiop și searbăd, abia se târește... Și drumu-ocolește mai mult, tot mai mult, Dar mica potecă sub pomi șerpuiește, O tânără umbră de soare-l ferește, Auzu-i se umple de-un vesel tumult, Și drumu-ocolește mai mult — tot mai mult. Iar el, el emirul, de-asemenea pleacă Pustia l-așteaptă în largu-i s-o treacă... Prin prafu-i se-nșiră cămile și cai, Se mistuie-n soare Bagdadul, și piere, Mai șters decât rozul de flori efemere, Mai stins decât visul pierdutului rai ... ce-n fundul de zări o răpesc, Și albele ziduri, lucesc, — strălucesc! Ca gândul aleargă spre alba nălucă, Spre poamele de-aur din visu-i ceresc... Cămila, cât poate, grăbește să-l ducă... Dar visu-i, nu este un vis omenesc Și poamele de-aur lucesc — strălucesc Iar alba cetate rămâne nălucă. Rămâne nălucă, dar tot o zărește Cu porți ... turnuri de-argint. Rămâne nălucă în zarea pustiei Regina trufașă, regina magiei, Frumoasa lui Meka — tot visul țintit, Și vede pe-o iasmă că-i trece sub poartă... Pe când șovăiește cămila ce-l ...
Vasile Alecsandri - Înșiră-te, mărgărite
... Eu i-aș țese-n foc de soare O cămașă-n zece ițe, Cu descânteci prin altițe, Ca să-i fie de noroc Și să-l apere de foc, Și de patimi suflețești, Și de boalele trupești! Iar frumoasa copiliță Zice astfel din guriță: Eu i-aș face doi feciori, Doi de gemeni frățiori, Cu cosițele-aurite Și cu fețele-nflorite, De n-ar fi alții ca ei Drăgălași și frumușei ... crin, Și din pletele-i gingașe Le făcea lor dulce fașe, Și pe brațe-i, ca să-i culce, Le făcea un leagăn dulce. Ea-i privea și zi și noapte, Le vorbea cu blânde șoapte, Și, privindu-i, se uimea!... Ea-i trezea și-i adormea. I-adormea tot în cântări Și-i trezea în sărutări. Când era pe adormire, Le cânta cu-nduioșire: Nani, nani, copilași, Dragii mamei feciorași! Că mama v-a legăna, Cu ... Ș-a lor crengi le clătinau Pe fereastră-n sala mare... Mama doamnă viu tresare, Vine,-aleargă, stă, nu crede, Vede brazii și nu-i vede, Șterge iute ochii săi: Dragii mei, drăguții mei! Voi sunteți! inima-mi zice ...
... trece prin ei uraganul Dus de fulgerătorii cai în bătrâna căruță, Care scârție hodorogind, de-ai crede că lumea Stă să-și iasă din vechile-i vecinice încheieture.  Groaznic s-a îmbătat bătrânul  soarele zice; Nu-i minune  a băut jumătate d-Oceanul Pacific. Rău îi mai îmblă prin pântece-acum băutura amară. Însă-s eu de vină... c ... de stele guverne-îndărătnici, Vai! nu făcuse șosea cumsecade pe câmpii albaștri Și se răstoarnă carul și rău se-nglodează bătrânul. Mai că era să-i rămâie ciubotele-n glodul de nouri. Hei, ce-i pasă! El norii frământă jucând mocăneasca Și pe-un vânt l-apucă de cap, făcându-i morișcă. Se tăvălea peste cap și, pișcat de-un purec de fulger, Se scărpina de-un șir de păduri ca de-un gard de răchită ... Să se usuce... Chimirul descinge și varsă dintr-însul Galbeni aprinși într-un vechi căuș afumat de pe vatră, Mare cât o pivniță... -N patu-i de pâclă-nfoiată, Regele-ntinde bătrânele-i membre și horăiește. Până-n fundul pământului urlă: peștere negre Și rădăcinile munților mari se cutremură falnic De horăitul bătrânului crai. Iară-afară Vezi un ...
Mihai Eminescu - Urât și sărăcie
... dat. Dacă nobil ai fost și blând și drept, Dacă prin a ta minte ai fost un înțelept, Având darul pe care natura-l poate da, Frumsețe, minte, ajuns-ai cineva? Căci nu caută lumea aceea ce slăvește, Aceea ce o prinde  ci ceea ce-i priește. Dacă ești rău și-i vine răutatea la-ndemână, Dacă ești prost, și vasta prostie e stăpână, Sau de-un deșert atârnă în lume a ta soartă Și ... e ție C-ai avut tot ce firea ți-a dat cu dărnicie, Că ești podoabă scumpă în lume orișicui, Podoabă ce nu-i trebui în lume nimănui? Virtutea e-o poveste... când gândul ți-l ascuți, Tu vezi că slăbiciuni sunt vestitele virtuți: Noblețea-i slăbiciunea acelor ce nu pot Pe sine să se puie deasupra peste tot, Să aibă pentru toate adânc și greu dispreț, Hrănind a lui ... astă cumpănire de drept și datorie, Ce ți-a rămas la urmă? Urât și sărăcie. Iubit-ai?... Ah! un caier de cânepă nu-i moale, Nu-i
... șase ceasul, Când s-oprește-n tindă pasul: Lângă fata tinerea, Mă-sa vine; lângă ea Mă-sa vine. Și-o întreabă cu suspine: Ce-i cu tine, draga mea?! Nu-i riimic! răspunde fata, Mamă dragă, nu-i nimic! Pentru dragosti de voinic, Gata-i sapa și lopata Și făcliile stau gata, Căci o jale-ncetișor Îmi tot vine; negru dor Îmi tot vine Și gândesc cum c-ar fi bine, Mamă dragă, eu să mor! Fata zice și zâmbește, Mă-sa greu a tresărit: Vai de mine! Ce-ai grăit ... bună seamă, Că din suflet îl iubesc Și tu știi că pătimesc Pentru Sandru, dragă mamă! Cât de cu iubiri mă cheamă Sufletul, să mi-l fac steag Pentru Sandru: câte trag Pentru Sandru! El abia-i un copilandru, Vai, dar cât îmi e de drag! Când în sat pornește hora, El mă jură p-un inel, Să-mi țin ochii tot ... sora, Noi în ciuda tuturora Stăm cu glume, râzători Până-n noapte; și din zori Până-n noapte, Purtăm vorbe tot în șoapte Nu mi-l ...
Alecu Donici - Vaporul și calul
... Alecu Donici - Vaporul şi calul Vaporul și calul de Alecu Donici Locomotivul ca fiara muge, Din sânu-i scoate de tartar fum, Și ca balaur șuierând fuge Pe ferecatul cu șine drum. O coadă lungă în urmă-i poartă: Șir de vagoane cu călători; Astfel vaporul fu de la soartă Menit să poarte pe muritori. — Ce naiba duce oare atâta greutate, Și ... repegiune cât nu e de crezut? Zicea, în spaimă, calul l-al său de hamuri frate, Când trenul a văzut. — Eu! — i-a răspuns vaporul, c-un șuier de mândrie. — Tu, tu? întreabă calul; dar spune-ne ce ești? Și-a noastră datorie, Cum poți să ți-o ... lumea, pe om l-am tot purtat. Primblări de gust, vânaturi, călătorii, răzbeluri, Amoruri, fapte grele și alte multe feluri De ale lui capricii, noi i-am îngemănat... — Domnule cal, ascultă, — Vaporul întrerupse, — să-ți spun cât stau pe loc, Căci, fără vorbă multă, Tu ești în toată ...