Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AR��I����
Rezultatele 321 - 330 din aproximativ 1398 pentru AR��I����.
Mihai Eminescu - Romancero espa%C3%B1ol
... autor de caraghioslâcuri, moldovenește de mascarade, s-apucă-ntr-o bună dimineață sau într-o bună seară sau într-una din zile (căci două nu i-ar fi trebuit genialei Lopăți) să scrie-n românește o comedie: Viclenie și amor , în trei acte, cu boschet și cu ascunzători secrete și tainice totodată ... tumna-n Spania. Ei, drăcia dracului!  Ș-apoi neci nu spune chir Moretto c-a tradus-o de pe moldovenie pe spaniolie. I-am trimis lui Moretto o depeșăîn regiunile cerești, ca altă dată de va îndrăzni să copieze în anul... o comedie scrisă românește în anul 1870 ... o dramă spaniolă? Știi: don Manuel, perfidul, Inconstant iubește-o altă, Alta brună, dulce, pală, Ca o noapte-a primăverei. D.  Nu-i aceea ce mă doare, De ce inima mi-e-amară, Căci don Manuel ș-acuma E fidel ca totdeuna; Dar aceea ce mă doare Și ... EspaÅ„a Te adoră, o, Madona, Cum mi te-a creat Moretto. D.  Neci n-aș plânge, caro mio, De ar ...
Gheorghe Asachi - Soția de modă
... Iacă-n urmă, cătră sară, la moșie am agiuns. Casnicii ne-ntâmpinară cu timpani și alăute. Pe vătavul ea respins-au, când vru mâna să-i sărute. Stăm la scară; doamna iesă cu gaița și cu cățel, Recomând p-al nostru paroh, nici nu caută la el. Unde-i sala? Ce camară! Nu-i de prânz, nici nu-i de cină, Nu încap aicea oaspeți de părechi nici o duzină; Iar salonul de conțerte și acel de convorbit? En să mergem mai departe, unde ... fu prefăcută; Pe păreți tapete-ntinde și covoare pe parchet, Draperia la fereastră pentru planul cel cochet, Noaptea-n ziuă o preface, toată ziua parcă-i sară, Încât ziua prin tuneric eu plâng soarta cea amară! Nu-i de-agiuns, că iată cârdul de la Iași s-a adunat, Cavaleri frumoși și dame, dregători înalți de stat, Bal cu masce și ... toaste le închină, Adiutantul tot deșeartă vinul meu de la Cotnar, A șampaniei rebele dopurile-n aer sar; Iar soția mea pe tronu-i și contesele streine, Văzându-mă cum mă zbucium, își fac semn și râd de mine. Sara dau foc de-artifiție, oaspeții s-au îndesit La ...
George Coșbuc - Moartea lui Fulger
... l dau din brațe nimănui! Închideți-mă-n groapa lui Mă lași tu, Fulgere, să mor? Îți lași părinții-n plâns și dor? O, du-i cu tine, drag odor, O, du-i, o, du-i! Ah, mamă, tu! Ce slabă ești! N-ai glas de vifor, să jelești; N-ai mâini de fier, ca fier să frângi; N-ai mări ... Ca țara lui. Ce oameni! Ce sunt cei de-acum! Și toți s-au dus pe-același drum. Ei și-au plinit chemarea lor Și i-am văzut murind ușor; N-a fost nici unul plângător, Că viața-i fum. Zici fum? O, nu-i adevărat. Război e, de viteji purtat! Viața-i datorie grea Și lașii se-ngrozesc de ea Să aibă tot cei lași ar vrea Pe neluptat. De ce să-ntrebi viața ce-i? Așa se-ntreabă cei mișei. Cei buni n-au vreme de gândit La moarte și la tânguit, Căci plânsu-i de nebuni scornit Și de femei! Trăiește-ți, doamnă, viața ta! Și-a morții lege n-o căta! Sunt crai ce schimb-a ...
Mihai Eminescu - Făt-Frumos din lacrimă
... cu bătălie, dar n-am isprăvit nimica. Ca să nu-mi prăpădească toată împărăția, am fost silit să stau la-nvoială cu ea și să-i dau ca bir tot al zecelea din copiii supușilor mei. Și azi vine ca să-și ieie birul. Când sună miazănoaptea, fețele mesenilor se posomorâră ... de stâncă, pe care-o legă din toate părțile cu șapte lanțuri de fier. Înăuntru baba șuiera și se smulgea ca vântul închis, dar nu-i folosea nimica. Veni iar la ospăț; când prin bolțile ferestelor, la lumina lunii, văzură două dealuri lungi de apă. Ce era? Mama-pădurilor, neputând să ... cei mari se plecară. El se apropie de ea, c-o mână îi cuprinse mijlocul, iar cu cealaltă îi desmierdă încet fruntea și părul și-i șopti: — Ce frumoasă ești tu, ce dragă-mi ești! A cui ești tu, fata mea? — A Mamei-pădurilor, răspunse ... ești, zise el, destul că te iubesc. — Dacă mă iubești, să fugim atuncea, zise ea lipindu-se mai tare de pieptul lui; dacă te-ar găsi mama, ea te-ar ...
George Coșbuc - Fresco-ritornele
... șorțu-n brâu, cu mâna-n șold, ea, cea șireată, Stă-n drum, anume ca s-o văd, să-mi facă-n ciudă — De-ar fi ce-ar fi, tu azi nu-mi scapi nesărutată ! 8 Îi plac poveștile, încet și la ureche, Și ce-i spui nou ! Dac-o sărut fără poveste, E veșnic nouă pentru noi povestea veche. 9 Ei, vezi cum ești ! În prag la noi te-am ... n plânsul meu ! Dar ea atâta știe ! Eu știu : Mi-e dragă, și n-aș vrea să-mi fie dragă, Dar dragă dacă nu mi-ar fi, aș vrea să-mi fie ! 15 Ieri ne-am certat! Și mi-e necaz că uit prea iute — Azi, după ce m-a ... a sărutat, mi-am dat de seamă Că ieri jurai să nu-l mai las să mă sărute ! 16 E galben soarele sub nor, și-i galben lanul Prin care treci tu, cea cu galbene cosițe — Știi tu de ce-am îngălbenit și eu sărmanul ? 17 Mai sfântă-i dragostea decât orice psaltire — Când ai drăguță, ești cu ea mai sfânt în cârciumă Decât fără de ea pe prag de mănăstire ! 18 Eu
Vasile Alecsandri - Suvenire din 1855
... aspectul mării liniștite, ei se împart în deosebite grupe, cântând, fumând, glumind și vorbind cu mare entuziasm de asaltul ce francezii au dat orașului Sevastopol. Ar crede cineva, auzindu-i, că toți au fost față și au contribuit la acel eroic fapt militar. Amicul meu și eu ne primblăm printre grupele acum reînviate și sondăm ... stomacului, se grăbesc a se pune în paturi. Ziua trece cu destulă monotonie pentru dânșii și ora prânzului sună fără a-i decide să se scoale pentru ca să reînnoiască laudele de ieri. Unii gem pe toate tonurile gamei suferinței; alții sunt furioși că nu pot să ... cât ne apropiem de Crimeea; vaporul are spasme și înaintează plecându-se, ridicându-se, culcându-se pe coaste, șovăind prin spuma valurilor ca și când ar fi cuprins de beție. Turcul mahmur, ajuns la jumătate de suflet, suspină în Allah pe care nici el însuși nu-l aude, iar vivandiera și ... și ei ne răspund cu glasul slab: Vive la France! Sărmanii! Câți dintre ei sunt destinați a nu mai revedea patria lor! Noaptea-i ...
Dimitrie Bolintineanu - Consiliul secret
... boier răspunde — ,,Dorul țării noastre sufletu-mi pătrunde. Vorbele-ți sunt mândre, dulce mă răpesc Din amare gânduri unde rătăcesc! Dar, înalte doamne! mult ar fi mai bine Să-mblânzim pe heară prin cuvinte line. Țara-i obosită ca un trist mormânt, Aur, arme, brațe, doamne, nu mai sânt. Apărarea noastră, cât de dalbă fie, Ar scorni pe țară zile lungi d-urgie. Inimile noastre zboară călduros Peste-al bărbăției zid alunecos, Dar înțelepciunea caută-a ne duce Prin ... eroul astfel a vorbit — ,,Înțeleaptă-mi pare vorba ce-ai grăit, Dar de-nțelepciunea robului ce-n fiare Tremură să piarză zilele-i amare. Poate-al țării tale nobil, sfânt amor A putut să-ți facă gând îndoitor? Este-nchisă calea pacea dulce-a cere ... ne-a-n sclavie. Frații de Moldova, dalbi, leali eroi, Gintele vecine vor veni cu noi. Dar de-am fi chiar singuri, încă-ar fi mai bine Să murim cu fală decât cu rușine!" Capul legii noastre cere-a cuvânta. Flacără divină luce-n fața sa â ... ...
Paul Zarifopol - Alecsandri (Zarifopol)
... de a nu fi decât imitator. E preocupat de a se emancipa de Apus, cum se emancipase de Orient; și bucuros ar fi adoptat formula naționalistă din timpurile noastre: prin noi înșine! Alecu Russo, unul dintre prietenii de aproape ai lui Alecsandri și insuflător de idei al ... a trăit Moldova decât în cele de pe urmă două veacuri. Întâmplările lumii de primprejur mureau la granița țării; vălmășagul veacului îi găsea și-i lăsa liniștiți. Ei au deschis ochii într-un leagăn moale de obiceiuri orientale; noi am răsărit în larma ideilor nouă ochii și gândul părinților se ... fruntea ți se-nalță când lumea se înclină Și imnul omenirii, un imn de adorare Ajunge pânla tine în slabă suspinare... Chiar soarele fierbinte de-ar vrea cu fericire Să-și schimbe nemurirea pe-o viață de iubire, Ar stinge-a sale raze pe inima-ți de gheață. Nici o mândrie mare nu-ntrece-a ta mândrire, Nici spada nu ... veste grăbiții noștri poeți de pe atunci că infinitivele substantivate furnizează rime ușor, la infinit. Tot astfel, pentru niște versuri ca cele ce urmează, s- ...
Cincinat Pavelescu - O epigramă
... a-nceput nuvela Dunăreanu, Era la cârmă încă Brătianu, Când a sfârșit nuvela... Dunărescu... Venise generalul Averescu... Probabil că epigrama asta, care-i plăcuse mult ilustrului general pentru care eu am un adevărat cult, l-a făcut să-și aducă aminte de mine cu atâta bunăvoință ... meu... Dar să revenim la chestie... Ne-am luat cu vorba. Să presupunem acum că în adevăr aș fi fost numit director general, ce s-ar fi întâmplat? Mărturisesc sincer că emoția mea ar fi fost enormă. Să revăd pe toți marii noștri artiști pe care i-am admirat ani îndelungați sub unghiul autorității active ce mi-ar acorda o demnitate de director... Sunt convins, însă, că vechile mele raporturi de amiciție cu Nottara, Gusty, Demetriad, Soreanu, Brezeanu mi-ar fi înlesnit mult dificultățile debutului și realizarea programului. Nu ți-aș putea vorbi scuză-mă, te rog, de programul prezumtivei mele direcțiuni. Lasă-mă să ...
Dimitrie Anghel - O amintire despre Verdi
... pentru potolirea tumultului trecură peste mulțime, dar neastîmpărata gloată își urma murmurul, fiecare trăindu-și dinainte clipa fericită cînd vor vedea pe bătrînul mag, ce i-a învățat într-adevăr să cînte și le-a pus de atîtea ori lacrimi de duioșie în ochi și atîta miere ... flori, adăpostit sub pălăria lui uriașă, cu o bastistă de mătase legat la gît, cu cele două puncte negre neclintite, ca două note pline ce i-ar fi adormit în ochi, privea la rîul tulbur stropit de lumini fără să-l vadă parcă, privea mai departe, dincolo de lume, ca și cum ... să înalțe un bust de marmoră și celui ce nu devenise o glorie postumă și al cărui cap nu cunoscuse încă mîna sacrilege care să-i fi aplicat inevitabila mască de plastilină. Tot ce era oficial îndolia de astă dată luminele, rozetele și decorațiile iluștrilor rivalizau cu sclipirile florilor și ale ...
Barbu Paris Mumuleanu - Cei mari
... ei fapte bărbătești, Toți au minți copilărești Toți de mititei iubesc Lucruri care nu cinstesc. Toți, de cînd sînt băieței, Înclinează lîngă ei Oameni care-i lingușesc, Care-i laud' și-i slăvesc. Totdeauna cei mari vor Să aibă-n casele lor Prefăcuți ce le vorbesc Tot cele ce ei voiesc. Vor de mulți fi-ncungiurați, Să ... cei mari cîte fac Pentru fală că le plac, Nu fac pentru ajutor, Sau gîndind la viitor, Fac s-auză că-i slăvesc Băsnașii ce-i lingușesc. La curte cînd plec și vin Vor să vază cum să-nchin Oameni mulți care-i aștept Cu mîinile strînși la piept. Ei gîndesc că nu-s născuți, Ci din cer de sus căzuți, De a fi poruncitori, Celor ... la cer, Ori la cîte ei le cer. Le dau loc, îi pun de șed Și cei mici sîrmanii cred, Alerg, să primejduiesc, La cîte-i îndatoresc. Cred țirmoniile lor, Și-i supun la cîte vor. Apoi dacă-și săvîrșesc Acea treabă ce-o voiesc, Nu că cu ei nu mai șăd, Dar trece și nici nu ... ...