Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru (SE) UNI
Rezultatele 321 - 330 din aproximativ 612 pentru (SE) UNI.
... acolo să pogoară Cu durere mai ușoară. Alții în Capela suie, Sicreturile să-și spuie Precum să obicinuiește, Fel de fel să răcorește. Această lucrare se
George Topîrceanu - În jurul unui divorț
... toată lumea care-o cunoștea, C-a luat-o numai cu ce-a fost pe ea... El putea desigur altfel să se-nsoare, — Dar în loc să-i fie recunoscătoare, Să-l respecte-n casă și să-l menajeze, Dumneaei, din contra, ține să dicteze ! Mișu ... ea, de la-nceput Fără nici o jenă a făcut ce-a vrut. Seara, când o cauți, pleacă la cucoane, Ziua se ocupă numai cu romane, Iar bucătăreasa (c-au schimbat femeia) Are tot pe mână, până când și cheia De la magazie și de la dulap ... ma chere , ce nobil și distins băiet !..." Iar madam Stamate n-a ținut secret, Și-i destul să afle câteva persoane... Tot atunci, se vede, una din cocoane I-a făcut pesemne lui o anonimă Unde iscălise doar atât: ,,Cu stimă..." Și-i scria acolo — spun ... a fost nimic !... Damian, săracul, nu știa ce zice, — Dar găsind la urmă un moment propice, Când văzu că treaba tot mai rău se-ncurcă, A fugit... Iar soții se ...
Alexandru Macedonski - Noaptea de noiembrie
... Nevrând ca să mă-ngroape orașul de pomană. Dar iată că prin geamuri, privind din cafenele, Pe când își beau în tihnă știutele cafele, Samsarii se întreabă să afle de-a murit Vrun negustor de bursă or vrun lipscan falit?... Pe loc ce li se spune de mine, — își urmează Vorbirea ce-ntr-un singur cuvânt se însumează Câștigul!... — Epopee de-atâtea mii de ani, Divină Comedie având ca titlu: Bani! Poemă ce cuprinde amor, dureri, plăcere, Cu Raiul în urcare ... Câștigul, ce-n picioare călcând virtute, lege, Trufaș înaintează spre tronul său de rege, Și-n templul Bogăției intrând, triumfător, În hohotul monedei sub bolte se așează, Iar galben ca metalul din care se formează Apasă-asupra lumii ș-o ține sub picior. Mulțimea, fermecată de falșa maiestate, Se-nchină umilită l-această zeitate, Iar sufletul în care pătrunde — ars, — și trist, Din cerurile nalte, trăsnit e prin noroaie, Căci aripa-i ... O stea dacă lucește stingându-se pe loc, Sunt stele mai puține în cerul plin de foc? Natura-și urmărește sorțirea nencetată, Și steaua ce se stinge și frunza cea uscată, Verdeață, flori, insecte, și tot ce este viu ...
Mihai Eminescu - Antropomorfism
... rândunele, Cum din cuib scot puii capul, se cutează pe ulucuri Și apoi la miezul nopții îi aud făcând buclucuri, Sărutându-se cu ciocul, drăgostindu-se-ntre ele. Â Soarte-avem nefericită Â îi răspunse-atunci bătrâna: Nu-i găină rândunica, rândunoiul nu-i cucoș. Necredința lor știută-i; aspri, răi ... de-aurul lor grele. Când o-acopăr a lui aripi, când îl simte pe-a ei șele, Inocența-i sângerează, i se-ntunecă-mprejur. Ține mult această dulce, amoroasă nerozie. Al ei suflet se topește de-ntunericul molatec, Simte pare c-o pătrunde un piron roș de jeratec, Ce-o omoară ș-o turbează, o-ndeliră ș-o sfâșie ... poate crede un sfârșit atât de jalnic! Căci sultanul, care-o crede cum că e necredincioasă, Tânărului Cicisbeo el acum căta pricină. Cu curagi el se ridică, creasta-i roșă se-nvenină Și lugubru el îi zice: Â ,,Fugi sau mori tu, ticăloase!" Făt-Frumos gâtu-și îndoaie îndărăt și îi răspunde: Â Nu m-atinge ... Își zburli penele-n ceafă și cu furie s-aruncă. Luptă crunt, pe când deoparte stă nefericita pruncă, Urzitoarea Iliadei, ce își plânge Don Juanul. Se trântesc, ...
Ion Creangă - Povestea lui Harap-Alb
... zice rămas bun fraților săi și apoi încalecă și pornește cu bucurie spre împărăție. Craiul însă, vrând să-l ispitească, tace molcum și, pe înserate, se îmbracă pe ascuns într-o piele de urs, apoi încalecă pe cal, iese înaintea fecioru-său pe altă cale și se bagă sub un pod. Și când să treacă fiu-său pe acolo, numai iaca la capătul podului îl și întâmpină un urs mornăind. Atunci calul ... și a da înapoi. Și fiul craiului, văzând că nu-i lucru de șagă, se lasă și el de împărăție și, cu rușinea lui, se întoarce înapoi la tată-său acasă. Craiul, cum îl vede, zice: — Ei, dragul tatei, așa-i că s-a împlinit vorba ceea ... a plânge în inima sa, lovit fiind în adâncul sufletului de apăsătoarele cuvinte ale părintelui său. Și cum sta el pe gânduri și nu se dumerea ce să facă pentru a scăpa de rușine, numai iaca se trezește dinaintea lui cu o babă gârbovită de bătrânețe, care umbla după milostenie. — Da' ce stai așa pe gânduri, luminate crăișor? zise baba; alungă ... ...
Alecu Russo - Iașii și locuitorii lui în 1840
... de la romanul de pe Tibru, de la toate hoardele nomade care-și croiseră prin vechea Dacie pierdută o cale sângerată spre a se năpusti în inima imperiului până la musulman, leah și ungur, până la grec și, în sfârșit, până la rusul de azi care se pretinde regeneratorul nostru politic, moravuri necunoscute adaptate la moravuri cunoscute, obieciuri barbare altoite pe obiceiuri antice, patriarhalismul pastoral topit în servitutea feudală, misterele creștinismului încrustate ... aceasta acuma e veche, și, afară de oarecare lustru local, toate s-au schimbat. Wolf era bun pentru vremea în care scria; astăzi însă, când se judecă și se privesc lucrurile dintr-un alt punct de vedere, ar duce în rătăcire, făr voie, pe cititorul care n-ar putea să-l puie față în ... adâncul întuneric, din care nu l-a putut scoate nici moartea lui Potiomkin. Tradițiile populare, fragmentele informe și risipite ale câtorva cronici vechi se contrazic fără încetare, și se contrazic mai ales cu un rest de inscripție găsită, nu de mult, pe o marmură ciuntită, în săpăturile vechiului fort roman Caput Bovis , la Galați ... ca și atâtea alte târguri,
... de-a mai vrea altă hrană, I-oi da trei baltagi pomană." III Puse Vidra a cânta, Codrii a se deștepta, Apele-a se tulbura, Brazii a se scutura, Munții a se clătina, Văile-a se răsuna. Și deodată s-arăta Păunașul codrilor, Voinicul voinicilor: ,,Hei! Stoiene, bărbărie, Ce te-ai lăsat de popie Și de sfânta liturghie De te-ai ... l ia tu, fătul meu, De ți-e sufletu-ndrăzneț, Cât ți-e graiul de sumeț!" IV Ei de brâie s-apucară Și la luptă se luară Zi de vară pân-în seară. Când în loc mi se-nvârteau, Când la vale s-aduceau, Nici unul nu dovedea! Dar Stoian mereu slăbea, Brâul lui se descingea. [3] ,,Vidro, puiculița mea! Vin' de-mi strânge brâul meu, Apăra-te-ar Dumnezeu, Că-mi slăbesc puterile, Mi se duc averile!" Iară Vidra mi-i privea, Ochișorii-i strălucea, Inimioara-i se bătea Și gurița-i răspundea: ,,Ba, nu, nu, bădiță frate, Că vă-i lupta pe dreptate, Și oricare-a birui, Eu cu dânsul ... că mi-l izbea, Cât pământul despica, Pân-în brâu că mi-l băga. [4] Baltagu-apoi ridica, Capul lui Păun zbura; Trupul pe brânci ...
Vasile Alecsandri - Alecu Russo (Alecsandri)
... deci poruncim ispravnicului de Focșani ca, îndată ce numitul va sosi acolo, să-l întovărășească însuși cu paza cuviincioasă până la locul însemnat, unde, încredințându-se egumenului mănăstirii, să puie la cale de a se ține cu cea mai de aproape priveghere pe post și rugăciuni în toată vremea cât se va afla acolo. Se va regula totodată ca numitul A. Russo nu numai să fie cu desăvârșire oprit de a ieși din cuprinsul mănăstirii, dar ... de a corespondui sau de a se întâlni cu nimeni. Iar dacă se va așeza aceasta prin înțelegere cu egumenul, apoi se vor rândui doi vrednici și deștepți slujitori spre pază, poruncindu-le sub aspră răspundere de a fi cu neadormită priveghere. . .“ etc ... mănăstire!... Ferice de țara al cărei guvern luminat produce asemene deșănțate întâlniri! Adio ! încă o dată, spune amicilor că îi scutesc de a se îmbrăca în haine negre...“etc. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Russo gustă plăcerile vieții apostolice până în primăvară, însă el nu se mulțumi numai cu extasul contemplării, ci profită de timpul arestării sale pentru ca să culeagă câteva balade de la un bătrân lăutar ce ...
Mihai Eminescu - Rime alegorice
... atunci, cu caravane-sate, Dormea ca mort sub luna care bate. O caravană lângă mine trece, Naintea ei vine-o suflare rece. În șiruri lungi se strecur și se strecur: Eu număr unul, număr doisprezece. Un chip atuncea de pe cal coboară. La mine-ndreaptă-a lui privire-amară Și fața slabă ... barbă. Un râs, un chiot, o vuire multă  Cu toții strigă, nimeni nu ascultă; Ocări frenetici sunt o dezmierdare Și dezmierdarea deveni insultă. Toți se iubesc  ș-o spun în gura mare. Toți au făcut din viață sărbătoare: De măști râzânde lumea este plină, De comedianți și de femei ... acopăr moartea, ranele hidoase Cu râs, cu-amorul, cu beții, cu gluma? ,,Ba nu  răspunse-atunci Șeherezade  Nu, nu îi vezi așa precum se cade; VÄ�ața lor un vis al morții este, Azi pradă ei, iar mâni ea o să-i prade. Ce afli-n lume? mii de ... a lor cenușă Trăiește... cine?... ei! înmormântații. Moarte și viață, foaie-n două fețe: Căci moartea e izvorul de viețe, Iar viața este râul ce se
Vasile Alecsandri - Melodiile românești
... care totdeauna m-am bucurat lângă români, contribuind din partea mea prin publicarea acestei colecții care este o probă mai mult că naționalitatea acestui popor se pronunță curată și necontestabilă nu numai în limba și datinile sale, dar încă și în muzica sa, care se deosebește de oricare alta cunoscută până acum. Negreșit, aceste arii se vor părea foarte curioase la întâia vedere pentru melodia lor cu totul originală și câteodată sălbatică, pentru acompaniamentul lor, care uneori cuprinde acordurile cele mai ... ele slujesc asemene ca arii de joc. Cântecele de joc sunt melodii înadins pentru dans. Dansul cel mai obișnuit în orașe este hora. La țară se joacă hora, jocul de brâu, călușarii etc. Hora să joacă astfel: dansatorii, atât oameni, cât și femei, al căror număr nu este mărginit, se apucă de mână și formează un cerc unde fiecare poate intra și ieși după plac. Se joacă în rând, îndoind un picior, în vreme ce celălalt face un pas înainte sau îndărăt; totdeodată brațurile se clatină încet; dansatorii se apropie sau întind cercul tot cu acele mișcări, ceea ce dă horei un oarecare aer de indolență și de o lene care nu se ...
Nicolae Gane - Piatra lui Osman
... care, sub masca de comercianți, pustiiau munții și răpeau din gura locuitorilor și a copiilor lor pânea de toate zilele. Unul dintre ei se deosebea mai cu samă prin înrâurirea ce avea asupra celorlalți. El se numea Osman. Născut pe stradele Constantinopolului, fără a-și cunoaște pe tatăl și pe mama sa, crescut în mijlocul scursurilor și-a ... lung vârtej de scânteie, se oglindea în undele limpezi ale Bistriței și lumina în depărtare stâncile sămănate pe plaiuri. Acest spectacol, cel mai frumos care se poate vedea noaptea între munți, se da de locuitorii Dornei numai la ocaziuni mari de sărbători sau de veselie. Era, în adevăr, o zi de veselie pentru întreaga Dornă, logodna Irinei ... și cum n-ar fi avut destulă putere de a se ține pe picioare. Fața ei era galbănă și, la fiecare pas, ea se uita îndărăpt cu o nespusă neliniște, răzămânduse din ce în ce mai tare pe brațul lui Mihai. În ochii ei ar fi putut ceti cineva ... pe Osman turcul, viind ca o năpraznă între noi? — Ei ș-apoi? — Îndată cum l-am zărit, am și văzut pe Irina îngălbenindu- ...