Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘI
Rezultatele 3161 - 3170 din aproximativ 4759 pentru ȘI.
... Vasile Alecsandri - Vânătorul Vânătorul de Vasile Alecsandri Vânătorul pleacă grabnic la a ziorilor ivire, Și pe soare, falnic oaspe, îl salută cu iubire. Lumea veselă tresare, mii de glasuri sunătoare Celebrează însoțirea naturei cu mândrul soare. Valuri limpide de aer ... Trec alin pe fața lumii și din treacăt o sărută. Pe câmpia rourată pasul lasă urmă verde, Ce-n curând sub raza caldă se usucă și se perde. Vânătorul soarbe-n cale-i răcoreala dimineții, Admirând jocul luminei pe splendoarele verdeții, Admirând în umbra caldă florile de prin poiene, Și pâraie cristaline, și vultani cu mândre pene. Pe colnic, în zarea luncii, un plop mare se ridică, Cu-a lui frunză argintie făcând umbră pe vălcică ...
... Vasile Alecsandri - Voinicul Cine-i tânăr și voinic Iese noaptea la colnic Fără par, fără nimic, Fără paloș, nici pistoale, Numai cu palmele goale! Cine-i tânăr și viteaz Bujori poartă pe obraz Și la potiri se arată Pieptul gol, fața curată, Și cât scoate un cuvânt Cad neferii la pământ, Cum se scutur perele, Perele și
Vasile Alecsandri - Zburătorul (Alecsandri)
... vine Să culeagă fragi în luncă, Purtând flori la sân ca tine? Fragii el din poală-i fură Cu-a sa mână nevăzută, Și pe frunte și pe gură El o mușcă ș-o sărută. Soro, buza-ți e mușcată! Fragii, poți să le duci dorul. Spune,-n lunca-ntunecată Nu-ntâlniși ... copila mândră, albă, Ce culege viorele, Purtând pe ea scumpă salbă, Scumpă salbă de mărgele. Salba el râzând i-o strică Cu-o plăcută dezmierdare Și de fieșce mărgică Lasă-o dulce sărutare. Pe sân, dragă, ești mușcată! Salba, poți ca să-i duci dorul. Spune,-n lunca-ntunecată Nu-ntâlniși ... cu veselie Unu-o salbă-n chinguliță, Altul flori la pălărie. 1845, București Note [1] Zburătorul este un geniu nevăzut, care pândește fetele în lunci și
Veronica Micle - Șterge-ți lacrima...
... Veronica Micle - Şterge-ţi lacrima... Șterge-ți lacrima... de Veronica Micle Lui X Șterge-ți lacrima din gene, lasă-ți ochii tăi senini Și nici urmă să nu fie c-ai fi plâns sau că suspini. Zâmbetul de ironie pe-a ta față să se vadă, Preț ... nimicindu-te pe tine, Să`mblânzești oameni și soarta și s-ajungi la vre un bine; Geniul ce domnește-n lume este geniul cel rău Și
Veronica Micle - Când îmi plec
... îmi plec de Veronica Micle Convorbiri literare , XV (1881), nr. 9, 1 dec., p. 356 Când îmi plec fruntea pe mână Fuge gândul meu pribeag Și mă cred că-ți sunt stăpână Ție, vecinic mie drag. Și mai cred, ca altădată, Că tu mie te închini, Și cu inima-ntristată Greu, de dorul meu suspini. Atunci câte sunt în lună, Câte-n stele și povești Trec prin mintea mea nebună Socotind că mă iubești. Dar tresar... și
Veronica Micle - De ce-ți mai numeri anii...
... de Veronica Micle De ce-ți mai numeri anii să vezi de ești bătrân Când știi ce grea durere tu porți în al tău sân, Și pentru ce oglinda întrebi privind în ea Să-ți spună de nu-i încă zbârcită fața ta? Când știi c-a tale lucruri ... Adânci și triste urme în suflet ți-au lăsat, Și crezi c-o vecinicie amară e de când O clipă fericită avut-ai pe pământ. Și ce-ți mai folosește să știi azi cum mai ești Când simți că tu pe lume de mult nu mai trăiești; Purtând cu moartea`n ...
Veronica Micle - Lui X (Micle)
... cât de mică sunt – Astfel tu `n a cărui minte universul se răsfrânge, Al tău geniu peste veacuri rămâne-va pe pământ. Și dorești a mea iubire... prin iubire pan` la tine Să ajung și a mea soartă azi de soarta ta s-o leg, Cum să fac! Când eu micimea îmi cunosc atât de bine, Când mareața ... lume! Lasă-mă în prada sorții Și numai din depărtare când și când să te privesc, Martora măririi tale să fiu pan` la pragul morții Și
Veronica Micle - Lumea mare...
... Veronica Micle - Lumea mare... Lumea mare... de Veronica Micle Lumea mare și pustie înaintea mea se-ntinde, Nici cu ochii, nici cu mintea nu încerc a o cuprinde; Și-n ist haos fără margini, fără de-nceput și rost Mi-ai dat tu, ființă dragă, sufletului adăpost. Și de-aceea, mult iubite, când la tine mă gândesc, Ca și
Victor Hugo - Cântecul Gafiței
... suflă, iar eu nu pot să mă smulg Din negrul pământ. Ca pân’ la cer cu al meu abur, miros pe cale să-ți duc Și rămân plângând. Tu te duci tot pe departe, căci prea ți-i drag a pupa Orice floare vezi. Iar eu rămân părăsită făr ... Dar când te întorci la mine, tot lăcrimând mă găsești, Mai ales în zori... Oh! la amor mai statornic de vrei ca să te deprinzi, Și
Ștefan Octavian Iosif - Aș pune cruce sărăciei
... Iosif - Aş pune cruce sărăciei Aș pune cruce sărăciei mele De-aș fi un pictor meșter de icoane, Să zugrăvesc tablouri după toane, Împodobind biserici și castele. Potop de daruri, aur și coroane, De-aș ști clavir, vioară ca, prin ele, Să desfătez boierii-n cafenele Ori să culeg aplauze-n saloane. Nu-mi va zâmbi norocul ...
Ștefan Octavian Iosif - Aceleiași
... Ştefan Octavian Iosif - Aceleiaşi Aceleiași de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Cînd e tîrziu și-abia mai pot Clipi truditele pleoape, Te chem pe nume-ncet de tot. Și, ca în vis, te simt aproape... Și-adorm... atît de fericit, Ca un copil naiv ce-și