Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU CREDE (ÎN)
Rezultatele 311 - 320 din aproximativ 820 pentru NU CREDE (ÎN).
Nicolae Gane - Petrea dascălul
... serios al unor oameni ce merg într-o gravă întreprindere; numai Petrea Dascalul, blajin cum era și cam slobod la gură, mai schimba din când în când câte o șagă cu tovarășii săi din sat. Trei ceasuri întregi ei suiră mereu în sudoarea frunții, și nu o dată englejii se împiedicară de bolovanii de pe drumul strâmt și pietros al muntelui, nu o dată pălăriile lor, împodobite cu pene de struț, se aninară de crengile brazilor, nu o dată se văzură siliți să deie mâna lui Petrea Dascalul prin locurile unde prăpastia se prea apropia de cărare; dar nu era lucru de mirare, nefiind marii lorzi deprinși să umble prin locuri așa tari, cum zic țăranii noștri. Pe la amiazăzi Petrea Dascalul îi opri ... urs să iasă pe cealaltă parte. Dar nici cu acest mijloc nu izbuti, căci, fiind vânt, fumul, în loc să intre în vizunie, se împrăștia în toate părțile. În vremea aceasta flegmaticii engleji începură să dea semne de nerăbdare, crezând că Petrea Dascalul, în ...
Ion Luca Caragiale - Articole despre teatru
... adevăr că e o traducție minunată, de vreme ce traducătorul, anume d. Frideric DamĂ©, nu știe, nu poate să știe românește. Onor. comitet teatral are în frunte-i, ca director general, pe d. Ion Ghica, prezidentul Academiei Române, și în sânu-i, pe d. G. Sion, membru în aceeași Academie; nu mai pomenim și de mult iscusitul d. Pseudo-Ureche [7] , membru și în comitetul teatral, care se zice c-a părăsit jetul academic fiindcă, din nenorocire și din potrivă cu speranțele-i legitime, nu s-a dat premiul “Năsturelâ€� operelor d-sale spurii [8] , tipărite ad-hoc. Prin urmare, de la acest onor. comitet teatral, bucățică ... românească. Întâiul teatru românesc din țară , cârmuit de membri din Academia românească, pe a cărui scenă se vorbește o limbă ce numai românească nu-i, e cam ciudat lucru, ce-i drept. Și de aceea nici nu putem crede că onor. Direcție generală a avut ceva în știre despre traducția minunată a d-lui Fr. DamĂ©, cu care s-a deschis alaltăieri seara stagiunea teatrală. Deschiderea unei stagiuni ... limpede și răspicat, încât auzul
Titu Maiorescu - Răspunsurile "Revistei Contimporane"
... „Un no. 5 stă pus după vorba Attila în scrierea mea (pag. 2), și nu știu de ce supără pe nervosul dl Maiorescu. Oare nu este adevărată aserțiunea că lăutarii, primii cântăreți, poeți, fac istorie... pănă pe timpul lui Attila? Probeze-mi-se că nu, și va rămâne de minciună Voltaire cu opiniunea sa despre ignoranța criticilor.“ Nu am să probez că nu, și nu am să probez că da, fiindcă nu s-a vorbit nici un cuvânt despre aceasta. Singurul punct în discuție este: citarea lui Amm. Marcellinus pentru timpul lui Attila. Să relevăm deocamdată cuvântul până vârât acum de dl Ureche înaintea cuvintelor pe timpul lui ... se cânta la barbari pe timpul lui (Canitur adhuc barbaras apud gentes. Annal., II, 88)? D-sa, care știe toate, nu știe că la goți în Dacia încă se cântau la ospețe faptele strămoșilor, după cum o spune Iornandes (după Cassiodore, ministrul lui Theodosiu)?“ Nu sunt în chestie nici barzii la gali, nici Tacitus, nici goții din Dacia. În ...
... părea cum că înveți Cum viața preț să aibă și cum moartea s-aibă preț. Și, înveninat de-o dulce și fermecătoare jale, Ai vedea în ea crăiasa lumii gîndurilor tale, Așa că, închipuindu-ți lăcrămoasele ei gene, Ți-ar părea mai mîndră decît Venus Anadyomene, Și, în chaosul uitării, oricum orele alerge, Ea, din ce în ce mai dragă, ți-ar cădea pe zi ce merge. Ce iluzii! Nu-nțelegi tu, din a ei căutătură, Că deprindere, grimasă este zîmbetul pe gură, Că întreaga-i frumusețe e în lume de prisos, Și că sufletul ți-l pierde fără de nici un folos? În zadar boltita liră, ce din șapte coarde sună, Tînguirea ta de moarte în cadențele-i adună; În zadar în ochi avea-vei umbre mîndre din povești, Precum iarna se așează flori de gheață pe ferești, Cînd in inimă e vară…; în zadar o rogi: „Consacră-mi Creștetul cu-ale lui gînduri, să-l sfințesc cu-a mele lacrămi!“ Ea nici poate ... ce-nsetează după dulcile-i lumine, C-acel demon plînge, rîde, neputind s-auză plînsu-și, Că o vrea… spre-a se-nțelege
... de lume se îngrămădea în jurul lor. Era negreșit mirele ei, căci avea un smoc mare de peteală la piept și se uita cu îndrăzneală în ochii ei. De unde a ieșit acest tânăr nalt și uscăcios pe care niciodată nu l-am văzut?... Și cum de s-a făcut această nuntă cu așa taină și așa grabă? Eu care credeam că am tot ... vorbele îmi amorțiră pe limbă. Elena atunci se uită lung la mine, parcă mi-ar fi gâcit durerea, apoi lunecând pe strălucitoarele parchete se amestecă în mulțimea ce se învârtea prin saloanele pline de lumină. Nu știu dacă în noaptea aceea am închis ochii sau nu, într-atâta îmi era capul de amețit; dar a doua zi știu că am fost cel dintăi în picioare, când a sunat cornul vânătoresc. Unul câte unul se adunară toți oaspeții cu puștile pe umăr gata de plecare, când iată că ... strigând cât îl lua gura: Mânați măi! hăi! hăi!.... Era gras și rumăn la față ca un om netrecut prin mâna judecătorilor. Mă uitai drept în ochii lui, însă el nu
Duiliu Zamfirescu - Versuri heterometre albe
... ai crezut că-n Aspasia Natura pusese răsunet Din mersul armonic al zorilor Spre calda viață a zilei; Și iar ai crezut că în Silvia Pusese poetica umbră Din geana luminii ce tremură În lungul crepuscul al serii. Dar nu era nimeni să semene Duioasei icoane din suflet. De-abia dacă floarea pustiului, Ginestra, cu galbene ramuri, Mișcând pe a clipelor aripă, Ușor ...
Ion Luca Caragiale - Notițe risipite
... păsărele: liliacul alb și vânăt și rânduricile erau subiectele de predilecțiune. La urmă, lua lecțiuni de sculptură și, după spusele profesorului, avea multă dispoziție — în câteva luni modela busturi după natură. Poezie, muzică, pictură și sculptură — patru arte, cu un egal succes, ca Michel Angelo. Nu sunt un lingușitor; n-aș fi niciodată-n stare să acord aplauze unei producțiuni de artă dacă ea nu mi le poate smulge. Aplauzele nemeritate în conștiința noastră mi s-au părut totdeuna cea mai detestabilă și mai revoltătoare minciună. Mărturisesc însă că la fiece nouă producție pe care mi-o ... de rândurici sub o strașină, în momentul când părinții, acățați de marginea cuibului, dau de mâncare puilor lacomi cu ciocurile căscate. Eram poate rău dispus, nu știu; destul că astă dată m-au izbit mai întâi părțile rele. Era și nu era un cuib de rândurici. În arta cofetăriei se produc din spumă de zahăr colorat figurine de un efect surprinzător: fructe, flori, păsări, miei șcl. Ați văzut pe ouăle roșii de ... dulce cuibul de zahar) e că rânduricile d-tale pentru un amator sunt minunate, și cunosc destui artiști de la noi cari ar câștiga mult în ...
Ion Luca Caragiale - Situațiunea
... situațiunea, fincă așa nu poate pentru ca să meargă, ca dumneata să tragi încolo și dumnealui încoace, fiincă, niciodată nu s-a-ntâmplat în alte țări, nici pe vremea fanarioților, putem pentru ca să zicem, nici înainte de independență, în detrimentul prestigiului, care trebuie toți să lupte, dacă e vorba să aibă pretenții de oameni politici... Dumneata nu vezi, cu chestia economiilor... - Ba văz! - Apoi, dacă vezi, ce mai umbli cu mofturi? - Ba nu umblu de loc cu mofturi; e o chestie destul de grea. - Economii? Hm! Zice că face economii... mofturi! și cu bugetul încărcat cu treizeci și ... mă prinz cu dumneata pe ce poftești că nu poate pentru ca să fie o realitate... - Dacă e vorba de economii - zic eu - pentru ce nu desființăm armata, care?... - Ce vorbești, domnule? se poate să spui astfel de absurdități?... tocmai acuma să desființăm armata? - De ce nu? - Dumneata nu vezi cum se încurcă lucrurile în politică, care nu poți pentru ca să știi de azi pe mâine cum poate pentru ca să devie o complicațiune... Dumneata nu vezi ce se petrece în ...
Ion Luca Caragiale - Pastramă trufanda
... haine — nu-i greu; nici douăzeci de oca — să-l duci lui frate-meu Șumen... știi unde șade... Vrei? — De ce să nu vreau? a zis Iusuf; nu-l duc în spinare; pe corabie e destul loc; de la Iafa la Ierusalim, tot o să iau or cămilă, or catâr, cum mi-o veni mai bine ... mă duc la Șumen cu sacul gol? Frate-său, Aron, or din nebăgare de seamă, de degrabă, a luat un sac cu pastramă, în locul sacului cu haine; or că, de calic, să nu mă lăcomesc, m-a mințit. Orcum, am mâncat-o? am mâncat-o: o să i-o plătesc cinstit omului când m-oi întoarce ... să plătească până la para. În vremea asta, Aron se jelește mereu smulgându-se de barbă: — Bine, bre — zice cadiul — dacă omul nu tăgăduiește și se dă dator să-ți plătească cinstit până la para, ce mai faci gură?... ai?... — Să plătească? urlă ovreiul... să plătească?... ce ... a murit? — După! — Cum, bre? — Tată, când a murit, m-a jurat să-l trimit să-l îngroape ...
Alecu Russo - Iașii și locuitorii lui în 1840
... tot nedespărțit, cimentate de vremi și împrejurări așa fel încât clădirea s-ar dărâma dacă ai scoate o singură piatră, -- Iașii, încă o dată, până în 1830 nu era cunoscut lumii decât din buletinele armatelor imperiale rusești și, în cercurile literare, din câteva relații scurte și nu tocmai exacte ale câtorva călători, baronul Trott și alții. Un italian, de numele căruia nu-mi aduc aminte, care petrecuse în Moldova cu nădejdea vană de a strânge repede avere, în povestirile lui amestecă amărăciunea dezamăgirilor lui personale; consulul Wilkinson, afară de câteva generalități, e in exact; unul singur, un neamț cu numele Wolf ... între toate celelalte biserici. Zidurile pe dinlăuntru erau bogat zugrăvite și aurite. Pe vremea Eteriei grecești, turcii, pătrunzând cu puterea înlăuntru, îi dădură foc, socotind în neștiutoarea lor lăcomie că zidurile erau de aur masiv; dar văzând că aurul nu curge, stinseră ei singuri focul. Iată acum pe ce se întemeiază cea din urmă părere, care pune în seama romanilor zidirea orașului nostru și care ar părea probată prin restul acela faimos de inscripție găsit în
Ion Luca Caragiale - Amicului meu Gion
... vom trucurile-i fel de fel: Bravo! secretar perpetuu, eternel! sempiternel! Și promit c-o să petrecem bine... A, dar sapristi: Domnii mei, nu cumva oare v-ați jurat a mă prosti? Auzi hal de ctitorie? — ctitorie-boscărie, Alandala coconara! halima, nu istorie! Bietul Dună răposatul, mare-al vremii caraghios, Dac-ar mai trăi, Mitiță Bosco l-ar lăsa pe jos! Auzi, xenamoraseală! Auzi lume! mais pour ... ierte-ne prostia! — Pe când, zic, pentru teatru, prăpădit ca vai de el, Cum am spune vechi-grecește hlemande marel to del Nu putu găsi ministrul supereminent Haret, Nici măcar lescaie frântă în mirificu-i buget, Ș-asta, când? când, Melpomeno? când, o Thalie română? În momentul când Teatrul se găsește-n fine-n vână, Și când soarta, dup-atâtea tribulații în zadar, După un ursuz, se-ndură să-i trimită un veinard, Pe amicul meu Sihleanu, pe veselnicul Potan Noul gheneral dirŹctor... Ma parol' c ... eu, să lupt cu ghiujii? un gag. ca Galilei, Să caz jertfă la prigoană ad majorem gloriam Dei Ca să strig e pur și muove!? Nu că ...