Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru I��I
Rezultatele 311 - 320 din aproximativ 3413 pentru I��I.
George Coșbuc - Jertfele împăcării
... George Coşbuc - Jertfele împăcării Jertfele împăcării de George Coșbuc Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX 10 X I În negura pădurii castelul îngrădit Cu șanțuri uriașe stă trist, mucigăit, Și numai câteodată în jurul său revine Mișcarea vieții calde, când paveze quirine Răsar ... cuvinte așa de dragi ca el. În urmă ea zâmbește : — „Ah, nu, că e mișel Un suflet când își uitä pe-ai säi! Și mă-nfioară De fulger să m-apropiu, căci fulgerul omoară ! O, lasă-mă !" și fuge prin desetul de fagi, Dar parcă-i vin alături cuvintele lui dragi. IV În zori de zi străjerul vestește pe-un sträin. E Aripert, e domnul pădurilor. — â ... toporul nu-1 văd adânc intrat În pieptul tău de fiară, eu nu te las, romane ! Lovit se simte Tibull de multe buzdugane Și sângele-i țâșnește din calde tăieturi: Atunci cu nebunia supremei izbituri Se scutură, de fată abia se mântuiește ; El prinde pe Hiltruna de mijloc și-o izbește ... ...
Alexandru Vlahuță - Dormi în pace
... al tău cuvânt Este singura poruncă cărei toate se supun; Dacă tu ești drept, puternic și nemărginit de bun, Spune, pentru ce adesea lovitura ta-i nedreaptă? Pentru ce ne surpi credința-n judecata ta-nțeleaptă? De ce fulger cazi pe-un templu, spinteci bolta ta sfințită Și în țăndări crăpi ... și-și fac visuri împreună, Din senin îți vine-o toană: zvârli țărâna peste una, Iar pe cea stingheră neagra jale pentru totdeauna! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Doamne, iartă-i pe aceia cari-ncep să se-ndoiască. Sunt dureri prea grele-adesea pentr-o inim-omenească! O, de-ai ști cât am iubit-o și ... ai ierta Că-ntr-un timp pierdui credința în dumnezeirea ta! Era tânără, frumoasă. Vai, și cum o mistuise Boala. Parc-o văd, când mâna-i slabă întinzându-mi zise: Ce te uiți așa la mine... M-am făcut urâtă... știu! Și-ncepu să plângă,-ntr-însa plânsul doar mai era ... izvorât, în noaptea vremilor, dintr-un atom, Rând pe rând, una din alta, fără știrea nimănui. Tot ce Biblia ne cântă decât o poveste nu-i. Iehova, erou din basmul Bibliei iadul cu munci, Îngeri, rai... o-nchipuire!... Astfel cugetam atunci. Dar, când părăsii odaia plină de înghețul morții Și ieșii ...
Gheorghe Dem Theodorescu - Tudorel
... n țară Ca s-ajung, Din sat în sat, Până-n târg La Țarigrad, La cinstitul de-mpărat, Și la el să jeluiesc Că nu-i chip să mai trăiesc. Și Voichița, d-auzea, Lacrămile Că-i curgea; Hambarele Mătura, Făioară Că-mi găsea, D-o turtică Mi-i făcea; În lacrămi o frământa Și la țâțe I-o cocea, Și în traistă I-o punea. Tudorel mi se gătea, Pe Voichița Săruta, Iar sărmana, Vai de ea, De foc mare leșina. Soacră-sa îmi alerga, Apă rece că ... duc, Doar cu suflet s-o apuc, Și ce-o vrea măria-ta Din avere tot mi-o da. Împăratul l-asculta, Voie bună că-i dădea Și-averea-i dăruia Saxanale Cu parale, Sămărași Cu gălbenași, Cirezi multe De boi grași Și turme De juncănași. La-mpăratul se-nchina, Mâna, poala-i săruta, Ziua bună că-și lua, Ciobănașii că-și tocmea Și spre casă se-ntorcea. Merg pe cale Tot cântând, Din cavale Șuierând, Ciobănașii Tot ... se-ntâmplase Mă-sa noaptea că visase Și din somn se deșteptase. Ea din somn se deștepta, Sete mare c-o ardea, Limba-n gură-i ...
Alexei Mateevici - Vorbă lungă
... o știe... n-o pot găsi nicidecum... Iat-o! îi scrisă pentru odihnă. — Pe Evdochia pentru odihnă? se miră bătrâna. Nici un an nu-i de când s-a măritat, dar tu de-acu-i chemi moartea! Însuți, dragă, te-ncurci ș-apoi te mai mânii pe mine. Tu scrie cu rugăciune, dar dacă-i avea-n inimă răutate, asta-i bucuria dracului. Asta dracul te tot joacă și-ncâlcește. — Stai, n-amesteca... Dascălul se posomorăște și, gândindu-se puțin, încet o șterge pe Evdochia ... și scarpină ceafa. — Pe Evdochia, vrasăzică, s-o dau în lături de aici..., bombănește el rușinat, și s-o scriu acolo. Așa? Stai... De-i da-o-ncolo, va fi pentru sănătate, de-i da-o-ncoace - pentru odihnă. M-a încurcat de tot baba! Și ostașul ista Zaharia s-a mai băgat aici... Naiba ... cea nouă. — Eu îi scriu pe toți delaolaltă, zice el, dar tu s-o duci asta la părintele diaconul. Las' diaconul să priceapă, care-i viu aici și care-i ...
... o știe... n-o pot găsi nicidecum... Iat-o! îi scrisă pentru odihnă. — Pe Evdochia pentru odihnă? se miră bătrâna. Nici un an nu-i de când s-a măritat, dar tu de-acu-i chemi moartea! Însuți, dragă, te-ncurci ș-apoi te mai mânii pe mine. Tu scrie cu rugăciune, dar dacă-i avea-n inimă răutate, asta-i bucuria dracului. Asta dracul te tot joacă și-ncâlcește. — Stai, n-amesteca... Dascălul se posomorăște și, gândindu-se puțin, încet o șterge pe Evdochia ... și scarpină ceafa. — Pe Evdochia, vrasăzică, s-o dau în lături de aici..., bombănește el rușinat, și s-o scriu acolo. Așa? Stai... De-i da-o-ncolo, va fi pentru sănătate, de-i da-o-ncoace - pentru odihnă. M-a încurcat de tot baba! Și ostașul ista Zaharia s-a mai băgat aici... Naiba ... cea nouă. — Eu îi scriu pe toți delaolaltă, zice el, dar tu s-o duci asta la părintele diaconul. Las' diaconul să priceapă, care-i viu aici și care-i ...
Ion Heliade Rădulescu - O noapte pe ruinele Târgoviștii
... a vieții-mi viforoase prea liniștit apus. Soarele-acum sfințește și noaptea naintează, Cu-ncetu-și cârmuiește carul cel aburos; Mii de lumini în preajmă-i, pe frunte-i schinteiază, Ș-acuma își întinde vălul de abanos. Ochii-mi în mărmurire se uită la vecie, Din stea în stea se plimbă, în orice stea ... ai vitejiei, Până la împilarea trufiei strămoșești. Ici glasul: Radu Negru! peste Carpați răsună; Viteazu-și pune tronul în locul strămoșesc; Orice rumân în preajmă-i subt steagu-i se adună Ș-își apără pământul cu braț, duh rumânesc. În capul unei armii Mircea viteaz răcnește, Însuflă bărbăția rumânilor soldați; A lui ... tirani. P-a Neamțului cetate eu văz o eroină , Moldoveană în toate, spartană l-al său dor, Certând nemernicia la moldovean streină, Zicându-i ca să moară ori vie-nvingător. Aci Mihai cel Mare deșteaptă bărbăția, Steagurile destinse slobode fâlfâiesc; Subt dânsele el cheamă pe toată Rumânia, Și trâmbița ... arde d-a lor vitează faimă, Și brațul lui împumnă fierul și mai vânos. De glasul cel războinic altarul se despică, Din sânu-i ...
Nicolae Gane - Agatocle Leuștean
... dea seama cum s-a întâmplat aceasta, căci, precum spusei, n-avea obicei să se încurce în calea femeilor. Dar se vede că i-a fost sortit săși tragă și el păcatul. Chinurile amorului însă, dacă-i tăiase cheful și liniștea, nu-i tăiase și pofta mâncării. Înghițea ca și mai nainte aceleași porții de biftece, cu singura deosebire că între un biftec isprăvit și altul început scotea ... c-un glas prefăcut care stârnea râsul tuturor. Tocmit-ai la meșină pe mehalnicul de la Mavrocordat? Ad topo... mă Bărgă! Cucea-n binză, măliga-i rupi chelea!... Și alte câte acestea de nu mai rămânea inima de râs. Am uitat să spun că tatăl meu, aflând despre focul dragostei ce ... cu pricina, și aduse lucrurile așa, că într-o duminică Aga Leuștean se pomeni, fără vina lui, cu covrigul de mire pe cap. Ce bine-i ședea! Șapte ani a gustat din traiul căsătoriei, în care timp ca un vrednic bărbat, stăpân în casa lui, a fost ... celea mai cu samă de hoți, de foc și de bivolițe. La drum era o pedeapsă de mers cu dânsul. Vai de capul viziteului care- ...
... trei zile plânge-acum! De trei zile cată-n drum, Dar nimică nu zărește, Căci iubitul ce jelește Pe drum nici că se ivește! Unde-i mândrul tău iubit? În ce cale-i rătăcit? Unde-i, Doamne! de nu vine De trei zile lângă tine? Cine-a spune unde-i, cine? Vai! cu jale, cu amar Plânge el peste hotar! Ca și tine el suspină Cu inima de dor plină Colo-n țara cea vecină ... o pe pământ, Căci ca vântul ea nu zboară, Nici ca pasărea ușoară! Dar ca dorul ce omoară! Șesuri, văi, norii din cer În urmă-i departe pier. Cine-o vede, o zărește Ca o stea care lucește Și-n văzduh se mistuiește. În codri merei pustii Unde urlă fiare mii ... pornit, Vântul suflă, vâjâiește, Codrul urlă, clocotește, Tunetul în cer vuiește. Dar ea-ndeamnă tot mereu Calul ce răsuflă greu Și mult drum în urmă-i lasă; Că cine doru-l apasă, De furtuni cerești nu-i pasă! Iată-a sosit în ceas rău Pe malul unui pârău, Pârău mic și fără nume Ce curgea tainic în lume, Printre flori ... ...
Costache Conachi - Visul amoriului
... žTînărule, nu te teme, mi-au zis ea cu glas voios, Căci descoperirea asta a să-ți fie de folos. Vei cunoaște ce-i amoriul și-i învăța a iubi, Căci fără amori în lume vezi că nu-i să poți trăi. Pîcla ce vezi cu negreață îs căil' amurezăști Și nălucir' arată părerile omenești. Ele sînt deosăbite, căci și gustul omenesc Să preface ... minunt măcar cu haz.â€� „Du-te dar de-o dobîndește, mi-au zis făr-a zăbovi, Dar să nu gîndești că-i rupe-o și că-i mai putea trăi.â€� Am alergat într-un suflet, de dragoste înfocat, Dar plecîndu-mă spre dînsa, mirosul m-au îmbătat. Am amețît și îndată ... sînt un argint viu, Carele umblu prin suflet și chinuiesc pre bărbați ! Dacă-ți lipsăște răbdarea, pe la amori tu ce cați ? Ai îndrăgit, nu-i scăpare, trebuie să pătimești, Dar să știi că nu-i departe fericirea ce gonești.â€� Atîta au putut zice și îndată s-au deschis Zori de ziuă luminoase, cu văzduh de par-aprins. Nu arde ... ...
Mihai Eminescu - Andrei Mureșanu (Tablou dramatic într-un act)
... acea închipuire Cu vorba să se-atingă: onoare se numește; De vrei să-ntreci pe alții și lumei să-i impui Persoana ta infamă: dorință-i de mărire, La fapte mândre stimul. De ești atât de van Să crezi că pân-și cerul ascultă a ta vorbă, Că-i ... lumea în două împărțită? La ce-ar esista proștii  și iar la ce șireții? Nu merită nătângii să fie stăpâniți? Nu vezi că stăpânindu-i le împlinești dorința? Mai de dorit ce soartă pot ca să aibă-n lume Decât să-i ducă-n turme sunetul unui nume? Ei nici nu-s pentru alta decât ca să trăiască, Să moară-ntru-mplinirea unei deșertăciuni. Și-apoi nu ... Chiar fapta cea mai bună duce la rău. Ea este Pământ care hrănește sămânța celor rele. Ai milă De unul și cu mâna în care i-ai pus pâne Mâni va ridica piatra, ca el întâi s-arunce În tine. Dă-i unuia onoare și mărire, Și va fi cel din urmă spre-a se uita la tine De-i ...
... visuri, Aievea întrupate-afară. Atins de farmecul vieții, Mă simt o forță-n univers, Și glasul meu devine cântec, Gândirea mea devine vers. Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV I Ce noapte blândă se coboară Peste pământul obosit! Și-i cald, țăranii dorm afară, Ș-ai noștri toți au adormit Eu singur stau ca un lunatic; De-ați ști voi gândurile mele!... E-o lună ... ea?... Atât de gânditoare Și tristă m-a privit aseară! Plânsese, ori mi s-a părut? Ce-ar fi odată, mâna-i albă, Când mi-o întinde, s-o sărut?... Și-n minte mi s-arată chipu-i Atât de fraged și de blând, Cu ochii mari, senini, albaștri... Ascund în fundul lor vrun gând?... Șuvițe blonde-i cad pe frunte... Un păr bogat și mătăsos, Ș-un gât ce-ți dă fiori, ș-o gură... Cum râde de copilăros! O fi știind ... ca într-un vis... E o lumină uimitoare, Tot cerul parcă s-a deschis. Copila aiurit zâmbește Privirii mele arzătoare. Țiu minte că i-am zis atuncea: ...Să nu răcești... e cam răcoare... Și-ncet ...