Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FI��E
Rezultatele 311 - 320 din aproximativ 2261 pentru FI��E.
Ion Luca Caragiale - Teatrul nostru
... au rămas de atunci buni stăpâni pe teatru, dar, din nenorocire pentru ei, niște stăpâni condamnați a rămâne vecinic minori, vecinic sub epitropie. E lesne de înțeles că pentru cei lipsiți de talent, pentru nevoiași, aceasta a trebuit să fie o mare norocire; fără talent, nefiind bun ... niște mijloace de compensare a gajiștilor talentați, pe de o parte gratificațiuni speciale și personale, pe de alta perspectiva de a fi proclamați ca societari, începând cu gradul inferior și clasându-se treptat. Cum am zice, o mică republică impotentă, care-și ia cu plată o armată ... dar cu modul acesta, oare, statul își ajunge, scopul? Nu. Ajunge să pensionezepersoane, și încă persoane inutile, chiar rău-făcătoare instituției. Pentru ce statul, care e reprezentat printr-o direcție competentă, nu desființează societatea și nu-și organizează, cu toate forțele teatrale de cari dispune țara , o companie în adevăr bună ... de o cauză cu desăvârșire străină de reaua direcție a afacerilor noastre publice. Cauza pentru care nu merge teatrul destul de bine nu e atât nici reaua lui organizare, nici lipsa de talente literare și artistice, nici incapacitatea direcțiunii, ci lipsa de alte localuri de teatru. Sunt sigur că ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bunicul
... căzăcele, ce cați noaptea prin argele "... O femeie uscățivă intră pe poartă cu două doniți de apă. Copii tăcură din râs și bunicul din cântec. E muma lor și fata lui. Cum îl văzu, începu: - I... tată, și d-ta... iar îi răzgâi... o să ți să suie în cap... Bunicul ... biiine... dar știi... o, bată-i focul de copii!... Femeia intră în casă. - Să-i bată norocul și sănătatea, șopti moșul ca și cum ar fi mustrat pe cineva, și sărută în creștetul capului și pe unul, și pe altul. Și iar începu râsul, și jocul, și cântecul. Se osteni bunicul ... și dăspicară, cam repede, că bătrânul strânse din ochi. - Jumătate mie. - Și jumătate mie. Și după ce o împărțiră frățește, începu lauda. Băiatul: - Mustața mea e mai lungă. Fata: - Ba a mea e mai lungă! Și băiatul întinse d-o mustață și fata de alta, ba a lui , ba a ei să fie mai ... mea, ș-a ei! - Ș-a mea, ș-a lui! La obraji cearta se aprinse mai tare. - Partea mea e mai frumoasă. - Ba a mea, că e
Nicolae Filimon - Ernani. Operă serie în 4 acte
... fost mai mult inspirat de accentele melodiei decît de acelea ale armoniei. Mai toate ariile au o coloare populară și romantică, o facilitate încîntătoare; nu e într-însa nimic scolastic, nimic profund, nimic din acele dificultăți surprinzătoare, tot e frumos, tot e suav, chiar masele armonice de la cor, orchestru, sunt compuse din cele mai dulci accente, din cele mai înțelese acorduri, și putem zice că această ... avut mult natural și delicateță, prin urmare și succes. D. Carlo Liverani a cîntat prea bine rolul lui Ernani, și daca n-ar fi scos din cînd în cînd cîte o notă răgușită, ar fi fost admirabil. D. Steller, în partea dramatică a rolului lui Carol V, regele Spaniii, n-a lăsat nimic de dorit; dar ... de a esprima, după cum o cere arta muzicală, partițiunea acestui rol. Notăm însă cu părere de rău că cadența de la cavatina Infelice e tu credevi [3] este cu totul lipsită de simțul comun; saltul făcut de la octava basă la cea acută nu este decît un salt mortale ... ...
Ion Heliade Rădulescu - Destăinuirea
... și celui înghețat. II S-o face el cenușă? vreun pârjol v-aduce? Nu știu... Dar a lui urmă neștearsă-n veci va fi Și oricând călătorul pasul p-aci-și va duce, Oprindu-s-o să zică: "Odat-a ars aci." Ah! fie-n veci ca ... știe drumul și d-unde oare vine, Dincolo el de față să se vedească bine Ș-acolo să m-arate și eu cine am fost. Fi-mi-va el spre osândă? Fi-mi-va spre răsplătire? Dragoste e ființa-i, rază de nemurire, Fala vieții mele și însuși al meu post. III Sub degete-mi răsună, liră, te-nfiorează, Spune ce e poetul în ast loc osândit, Cum el dintr-însul raiul oriunde-nființează Și-și face fericirea din bine-nchipuit. Când cântă el, s-aude, veacurile ... Blândețea-i e seninul acel mai luminos. Ferice de acela pe care el slăvește! La nemurire zboară, ce el i-o pregătește; În buza lui e slava ce duhu-i și-a croit; În mână-i e cununa ce-n veci stă înverzită, În pieptu-i e altarul pe care
Ion Luca Caragiale - O făclie de Paște
... Apărut în 1899 Leiba Zibal, hangiul de la Podeni, stă pe gânduri la o masă subt umbrarul de dinaintea dughenii, așteptând dilijența, care trebuia să fi sosit de mult; e o întârziere de aproape un ceas. Este lungă și nu prea veselă istoria vieții lui Zibal; dar așa cum e prins de friguri, tot e o petrecere pentru el să ia pe rând una câte una fazele ei mai însemnate... Precupeț, vânzător de mărunțișuri, samsar, câteodată și mai rău poate ... Leiba, a pus mâna pe un tâlhar!" Cortejul se apropie. Sura se dezlipește din mulțime și urcă lângă Leiba pe treptele crâșmii. "Ce e, Sură? întrebă el. - E un nebun scăpat de la Golia. - Să închidem dughiana, să nu dee peste hoi. - E legat acuma; dar adineaori scăpase. S-a bătut cu toți soldații..» Pe un jidan, pe care un goi răutăcios din mulțime l ... furaseră, și până să se găsească alții în sat, călătorii curioși putuseră cerceta în voie teatrul crimei. Cinci victime. Dar amănuntele! Dacă nu s-ar fi găsit prădată, s-ar fi ...
George Coșbuc - Nunta Zamfirei
... George Coşbuc - Nunta Zamfirei Nunta Zamfirei de George Coșbuc Publicată în Tribuna , Sibiu, 1889, nr. 108 (12/24 mai) E lung pământul, ba e lat, Dar ca Săgeată de bogat Nici astăzi domn pe lume nu-i, Și-avea o fată, fata lui Icoană-ntr-un altar s-o ... a stărostit A prins să sune sunet viu De treasc și trâmbiți și de chiu Dar ce scriu eu? Oricum să scriu E nemplinit! Și-atunci de peste larg pridvor, Din dalb iatac de foișor Ieși Zamfira-n mers isteț, Frumoasă ca un gând răzleț, Cu trupul nalt ... Și soarele mirat sta-n loc, Că l-a ajuns și-acest noroc, Să vadă el atâta joc P-acest pământ! De-ai fi văzut cum au jucat Copilele de împărat, Frumoase toate și întrulpi, Cu ochi șireți ca cei de vulpi, Cu rochii scurte până-n pulpi, Cu ... de zile-ntregi Au tot nuntit. Și vesel Mugur-împărat Ca cel dintâi s-a ridicat Și, cu păharul plin în mâini, Precum e felul din bătrâni La orice chef între români, El a-nchinat. Și-a zis: Cât mac ...
Ion Luca Caragiale - Ultima oră
... Ei! și... a vrut el s-o întoarcă, s-o răsucească; s-a contrazis și l-au arestat. - Și acuma, unde e? - E închis la cazarma vânătorilor în deal. - Ei! dar italianul? - Care italian? - Italianul pe care l-a prins. - Nu, nene; nu-ți spui că ... păzit cumsecade și l-au lăsat să scape. Bine c-am aflat-o și pe asta!... Dar în sfârșit, asta n-are atâta importanță; asta e veche... Să-ți spui ce am aflat acuma la telefon din București... E lată rău! Războiul e declarat. - Ce?! zic eu îngrozit. - Douăzeci și trei de ofițeri români și treisprezece soldați, făcând exerciții pe malurile Dunării, între Călărași și Giurgiu, au fost ... mai pot sta locului. La câțiva pași, un grup de domni, între cari și un domn ministru, de care am deosebita onoare a fi cunoscut. Mă apropiu cu respectul cuvenit și salut... D. ministru îmi răspunde foarte politicos și îmi întinde mâna. Mă miră mult că d. ministru nu ... asasinarea unui judecător de instrucție. - Nu mă-nnebuni!... Dar știi ce am aflat eu?... Acu am vorbit cu ministrul X... - Cu ministrul X!? - Da. - Ei? - ...
Ion Luca Caragiale - Un articol regretabil
... prinde când se apucă să-mi spună ceva. Vezi, asta-i asta. Gion a scris, de exemplu, ceva pe care redacția Kikirezului ar fi stat la îndoială să-l publice. Ei și? asta ar însemna oare că lucrarea lui Gion n-ar fi, din punct de vedere literar, bună? Mă rog, amice domnule Motru, să mă ierți! Daca, pentru scrupuluri morale, Kikirezul ar fi refuzat publicarea, asta încă nu însemna o judecată literară. Dar daca comitetul revistei Literatură și artă română, fară să se gândească la morală, s-ar ... și literatură, desigur ar fi refuzat articolul pur și simplu: — Amice Gion, scrie altul... — De ce? — Acesta nu te prinde. Căci acesta e marele cuvânt în artă și-n literatură: te prinde ori nu te prinde. Aci stă toată chestiunea talentului — și fără talent, singurul care te ... vrei chiar, nimic nu te poate prinde, oricâtă bunăvoință ai avea să te lași prins. “Nu siliți natura, a zis fabulistul; veți fi neplăcuți cu talentul, cu talentul cu care nu sunteți născuți.â€� Și atât e
... Grigore Alexandrescu - Eliza Eliza de Grigore Alexandrescu Spune-mi, scumpă Elizo, ce este fericirea? Pe ce țărmuri răsare, ce loc îi e plăcut? E veche ca pământul, împodobește firea, De mult, sau deodată cu tine s-a născut? Am cătat-o-n pustiuri, am cătat-o în ... locuri, aceste stânci râpoase? Vedeți pământu-acesta detot nelocuit? Ei bine, aici toate mie îmi par frumoase! Mai mult decât oriunde aici sunt fericit. Eliza e viața ce toate-nsuflețește; Zâmbirea-i e cerească, privirea ei Amor; A ei dulce suflare ăst aer bălsămește, Și grațiile-ntr-însa văd o tânără sor. Dacă ar fi pământul în vechea simplitate, Când cea dintâi femeie în rai s-a pomenit, Frumoasă,-mpodobită cu darurile toate, Și nobila-i icoană în ... Veniți, le-ar zice-ndată, În crÄ›stalul acesta minune să vedeți. Voi sunteți prea plăcute, și dulcea-vă privire Inima mea o trage, mi-e drag să vă ascult; Dar vaz colo în apă un lucru peste fire, Un chip care vă-ntrece, și-mi place și mai mult!" Până ...
Grigore Alexandrescu - Răzbunarea șoarecilor sau moartea lui Sion
... a meritat), A scris nu de multă vreme, într-un stil neomenos, Că a șefului Arhivei pană noi o am fi ros. Apoi suferi-vom oare ca acel cutezător, Vrednic a purta mai bine nume de defăimător, Să vie, precum venise, chiar într-al ... zadar: Pe patul lui de odihnă Sion zăcea sângerat, Ca un cașcaval de Parma pe jumătate mâncat: Urechile lui și nasul, chiar dacă le-o fi avut, Atuncea să le găsească deloc nu s-a mai putut. Numai l-a doua-nviere eu cred că se vor ... mâna lui sugrumați, Un mare număr de șoareci tot din cei mai însemnați. Ba încă spun (dar aceasta eu nu v-o asigurez, Căci fapta e de mirare, și nu îmi vine s-o crez), Spun că și chiar comandirul, faimosul acel Rozon, Lăsă o labă în mâna eroicului Sion. Ce ... nici am mai cercetat, Căci de pierderea aceasta foarte mult m-am întristat, Sion amic îmi fusese, talent și inimă-avea, Și crez c-ar fi trăit încă dacă atunci nu murea; Literaturii române el ar fi
Vasile Alecsandri - Despot Vodă
... Descalecă și-n grabă apucă pe cărare La deal... îi vezi? JUMĂTATE Văd... Iată-i ajunși sub dâmbul mare... Țin sfat și iarăși pleacă... Or fi niscai fugari Ce vor să treacă-n țară. LIMBĂ-DULCE Ce-or fi, maghiari, tătari, Să-i prindem. JUMĂTATE Dar, să-i prindem, căci noi suntem de pază Aici, la pragul țării... Feri, măi, să nu te vază ... de sub geană, c-un zâmbet de pe gură. Și însă moldovenii orbi, crunți, nepăsători, Stropesc ades cu sânge grădina lor de flori. DESPOT Cum e stăpânul casei așa-i și grădinarul? LASKI Așa, căci Lăpușneanul... el mână astăzi carul. DESPOT El bate-n boi. LASKI O! Despot, pe acest mănos ... să-nfrunt eu soarta. LASKI Înfrunt-o bărbătește; Iar dacă ea de tine ar râde muierește, Găsind că nu ești vrednic de-a fi ce zici c-ai fost, Atunci din nou la mine să cauți adăpost. Eu pentru tine, Despot, aici am întins nada. Acum îți zic: La ... scule pe mâna ta... ș-a mea. Pas! eu te las, adio, și s-auzim de bine. (Se îndreaptă spre fund.) Când îi fi ...