Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru Â

 Rezultatele 311 - 320 din aproximativ 2186 pentru Â.

Ion Luca Caragiale - A zecea muză

... Ion Luca Caragiale - A zecea muză A zecea muză de Ion Luca Caragiale În depărtata anticitate, — spun unii erudiți —, nu se știa să fie decât trei muze: Mneme (Memoria), Melete (Gândirea) și Aoide (Cântarea). Cum s-au ridicat ele la pătrat de au ajuns ... vine câte 100 lei pe lună, — pentru o muză modernă si pentru o mică națiune ca a noastră, e deja foarte frumos! — un premiu, zicem, de 1.200 lei pentru o piesă de teatru, anume: „trasă dintr-o baladă națională, fie tragedie, fie dramă, melodramă, comedie, feerie, fie ce-o fi, numai să fie lungă, ca să ție o seară ... acolo unde nu crește niciodată. La călcâie, de exemplu, or în palmă, or pe cerul gurii... De unde știm însă? Închipuiți-vă că citiți următoarele: „Muzeul Național de Curiozități Naturale din orașul *** publică printr-aceasta un concurs cu un premiu de 1.200 lei, între acei ce, de astăzi până ... mai modestă mă necajește pe mine, și pentru că rezolvarea prin concurs se impune astăzi ca cea mai metodică, am să public și eu unul.

 

Ion Luca Caragiale - Articol de reportaj

... biciclete și de pedeștri. Spre complectarea acestei armonii de elemente, două flașnete cântă dinaintea hanului lui Gherasi și a treia în colț, la „Pisica neagră". Așa, noi cari stam în balcon, în halat și în papuci — eu și cu dr. Leyden — trebuia să strigăm foarte tare ca să ne înțelegem. PĂREREA D-RULUI LEYDEN Dr. Leyden, deși om în vârstă și plin de vioiciune — un causeur intarissable — vorbește vreo patru limbi europene la perfecție, și acum de câteva zile o rupe binișor și pe românește. E foarte încântat de modul cum a ... o consideră ca a doua patrie. Eminentul specialist, între altele, mi-a zis în românește, cu un ușor accent caracteristic german: — Barol d'honneur! taca eu n-am vost german, am frut să vii rumen. — Ce impresie îți face, iubite doctore, capitala noastră? — Îmi face, zise doctorul, impresia unei butii pe care o spală cu lanțuri, rostogolind-o într-un gang boltit, unde arhitectul a reușit ... dl. dr. Cantacuzino. Aci, mergând cu doctorul în bibliotecă, unde n-a mai permis să intre nimeni, l-a întrebat tremurând: ...

 

Ion Luca Caragiale - Epigrame (Caragiale)

... literară a patriei: să nu știm că răposatul domnu Cuza pe lângă unirea Principatelor, împroprietărirea țăranilor și secularizarea mânăstirilor închinate, mai făcuse și epigrame. — Nu se poate! am zis; desigur „Evenimentulâ€� a fost indus în eroare. Dar iată că din toate părțile țării ne sosesc telegrame, scrisori și cărți poștale, prin care ni ... Cuza !!!!! Teleor, dragă țățică, Te prinsei, mânca-ți-ai muza, Și nu cu ocaua mică, Ci cu ocaua lui Cuza. Disperați, am alergat la Teleor. — Ce ne-ai făcut, țațo? Și i-am spus totul. — Țața, cu mult sânge rece, ne-a răspuns că este dinastic și nici n-a fost cuzist, că nici nu vrea ... un domn Cuza. — Bine, toate astea sunt frumoase, cum le spui D-ta, dar orișicum pentru cititorii noștri, ar trebui să avem o scuză. — Cine se sCuză se A.C. Cuză! răspunse țața imperturbabil. Moftul Român nr.2, Duminică 8 Aprilie 1902 II Cititorii noștri știu ce nenorocire literară ni ... literelor. Dar iată un avocat nou se prezintă să apere pe amicul Teleor; el face apel la opinia publică și așterne o magistrală pledoarie prin ...

 

Mihai Eminescu - Codru și salon

... aș pune ca pe-un mărăgăritar. Iar eu, eu, singuratec în lumea cea pustie, În caos fără stele și fără de nimic, M-aș arunca ­ un demon ­ să cad o vecinicie, De-a pururea și singur deșertul să-l despic. Iar dacă liberate planetele cu-ncetul Ar reintra în viață ... zboru-i veciile întregi. Fantasmă nesfârșită și totuși diafană, Din lume exilată neaflând limanul său, Demon, gonit de-a pururi de ordinea tirană ­        Acela să fiu eu. ­ Să faci minuni? Nu-i asta. Nu mă-nțelegi, iubite ­ Pe creștetul lui mândru ea mânile și-a pus. Sunt taine-n astă lume atât de neghicite, De-ai spune viața toată, tot ... aș vrea tÄ›mid, un blând băiet, să-mi spună Cu ochii plini de visuri zadarnice povești, S-adorm plecându-mi tâmpla la tâmpla ta ­ nebună! Așa cum te visasem ai fost, dar nu mai ești. Pătate de-ndoiele a vieții tale vise ­ Băiet de-ai fi tu încă, la mine să te-ardic, Să te privesc cu gene pe jumătate-nchise, Dar nu mai crezi în visuri ...

 

Mihai Eminescu - Povestea Dochiei și ursitorile

... Sub rotirea norilor, În căderea florilor, Sub lucirea stelelor Și la jocul ielelor. Sub frunza stejarilor La glasul izvoarelor. Unde-i crucea de la căi ­ Nu mai plânge, măi ­ Cresc ca frații doi molizi ­ Râzi, puiule, râzi ­ Unde-s păsări în copaci ­ Taci, puiule, taci ­ S-adun fete și flăcăi ­ Dormi, puiule, hăi! ­ Și cum cântă, cum suspină, Glasul codrului o-ngână, Și cum doina-și tragănă Teiul mi se leagănă, Adormind-o florile Și privighetorile. Sună dulce ... de vânt, Când ușor de mâni se prind, Trag un danț și mi-l întind, Leagănul încungiurând Și din gură-ncet cântând. Una-i zice: ­ Drag băiat, Să fii mare împărat, Căci așa fel ți-a fost dat. Alta-i zice: ­ Să fii tare Fără de asemănare, Cum nu e viteaz sub soare. Zise-a treia: ­ Fii cuminte În purtare și cuvinte, Și isteț să fii cu duhul, Cum e luna și văzduhul. ­ Ah, mai stați, mai stați o clipă, Nu-i dați daruri ce în pripă Sunt supuse la risipă; Daruri ce le dați multora Dați-le ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Milogul

... cu sete, umflându-și bucile galbene. Căliman, înfigându-și pipa în brâu, scoase din poala cămășii un clondir cu rachiu și-l aduse la gură. — Iar gâlgâi, Călimane, zise Raluca, și iarna vine, și copiii-s goi... — Eh, las' să vie, las' să fie... răspunse Căliman, și-și scutură pletele și începu să râdă. — O să-ți bei cămașa din spate, o să-ți bei pielea de pe oase, o să-ți bei mințile, mormăi Raluca, și-și zgudui ... bombăni: — De n-ar fi ologul ca să cânte din mahala în mahala și să-ți milogească mămăliga și saramura, ai pieÄ›, ticăloșia lumii. — Eh, să milogească, că eu l-am găsit, eu l-am crescut. — L-ai crescut, da, dar i-ai luat picioarele, răspunse Raluca închinându-se. — Să taci, Ralucă, strigă Căliman, sărind în sus. Dar cât era de mare se clătină pe picioare, se rezemă de zid, supse cea din urmă ... frunte, priveau adânc și blând. Pe fruntea sa ca sideful i se rotocoleau inelele părului, negru ca păcura. Pe buze îi încremenise un surâs îndurător. — Spune

 

Ion Luca Caragiale - Literatura și artele române în a doua jumătate a secolului XIX

... băutor de cucută, divinul Platone. Care român nu a publicat ceva? Cine n-a criticat tot? Cine e acela dintre noi — mare, mic, tânăr, bătrân, bărbat, femeie, de ambe sexe — care, fără să aibă nici o daraveră cu preoții Temidei legate la ochi, n-a admirat totuși acel mirific monument de pe splaiul ... de trei ori sacrilej! când ar cuteza cineva să se atingă de bisericuța Stavropoleos, modest ascunsă la spatele giganticului Palat al Telegrafelor, Telefoanelor și Poștelor — și acela o minune! — de acea mică bisericuță, acea perlă fină de artă bizantină, acel exemplar unic de o puritate de stil impecabilă, care înlocuiește maiestatea greoaie a ... română în jumătatea a doua a sutei XIX, sută fără soț - impari musae numero gaudent!... și ele erau fără soț, nouă! — ni se prezintă în toată maturitatea ei complexă ca un tapet multicolor, bizar, — dacă n-ar fi rațional, — straniu - dacă n-ar fi logic, — în care milioane de fire de toate culorile, tonurile și nuanțele posibile și imposibile, imaginate și imaginabile (de la un pembe cât mai spălăcit până ...

 

Mihai Eminescu - Miron și frumoasa fără corp

... a putut să aibă nime, Și nespus și fără rost ­ Ș-atunci zâne din nălțime Vă sărut piciorul vost. Zise-atunci, din ele una: ­ De-a dorești cu dinadinsul, Fie-i dat cu totdeuna El să simt-adânc într-însul Dorul după ce-i mai mare N ... ș-alt nimică, Ca și craiul cel de pică, Ș-aurit veșmântul său; Cine-l vede stă să-i zică Că-i vlădica din Hârlău. ­ Am avut un om al casei, Zise dânsul, un ciocoi, A murit, și anul azi-i S-a făcut din el ... se miră, nici se-ncearcă, Dar Miron ia barda-n palmă Și copaciul mi-l încarcă, Pân- ce vede că se-nclină, Scârțâind din rădăcină ­ Ș-a cioplit din el țăruș, Pe-a moroiului țărână El l-a-nfipt adânc acuși. De-atunci farmecu ... e. Împăratul cuvântează: ­ Ăst voinic e cel mai tare. Un bătrân răspunse: ­ Bine, Spune-mi, tinere, pe cine Fata are-acum în minte? ­ Ea gândește-acum la mine. ...

 

Ion Creangă - Popa Duhu

... de când au luat "mârșavele de modă" locul gospodinelor românce, această floare a început a dispărÄ� din grădinele și țărinile noastre. — Cine are urechi de auzit să audă! Iar pe cei slugarnici, mândri și luxoși îi arăta cu degetul, zicând: — Fățarnice, a zis Hristos, curăță mai întâi partea cea dinlăuntru a paharului și a blidului, ca să fie și ... cu cineva și să-l mai stârnească la vorbă. Odată, ieșind supărat de la Mitropolie, îl întâlnește părintele Arbore de la Bărnovschi și-l întreabă: — De unde vii, părinte Isaie? — Nu știu! — Încotro ai luat-o, părinte Isaie? — Nu știu! — Cum așa, de nu știi nici de unde vii, nici încotro te duci?! — Iaca cum, răspunse Duhu: când eram băiet, stupeam în palma stângă, apoi trânteam cu muchea palmei celeilalte în stupit și, în care parte sărea el ... faci? întrebă părintele Arbore. — Tot, batăr să crape dracul! — Dar dacă, din întâmplare, ar sări stupitul înspre Golia, cum ți s-ar păre? â ...

 

Mihai Eminescu - Un roman

... lume Palat de-argint în lunci și-n codrii înfundat Ș-un făt-frumos de mire, înalt cu dulce nume Din sânge și din lapte ­ ficior de împărat. Ea cântă și pocnește în crengi c-o vargă lungă ­ O ploaie de flori albe se scutură pe ea Un flutur roș și vânăt se-nalță, ea-l alungă De pasu-i crengi se-ndoaie ... visurile tale Aș trebui să fiu eu de trei ori Dumnezeu, Aș trebui să turbur a firei lungă cale, Și-n clipa mea ­ ce secoli ai veciniciei sale Abia putur-a face, aceea să fac eu. Nisipul din pustie pot să-l arunc c-o mână ... o gândire sistemele solare Aș grămădi din ele o piramidă mare Puind în ea a vieți-mi frumos mărgăritar : Figura ta de marmur ­. Și-n noaptea cea pustie În caos fără stele, în vecinicul nimic M-aș arunca în doliu să cad o vecinicie Îu viața mea sfărmată ... blestemul său Etern-anomalie în lumea liniștită Zburând cu-a lui durere, adâncă-neghicită        Acela să fiu eu! Nu-i asta... zise dânsa  ...

 

Nicolae Gane - Comoara de pe Rarău

... miez de noapte o pară de foc galbenă ieșind din pământ. Când ai plecat de la câmp, n-ai venit aice pe valea părăului Suha? — Ba da. — Apoi n-ai trecut prin un sătuleț care se cheamă Tabăra? [1] — Am trecut. — Ei bine, acolo se spune că s-a oprit tabăra turcească care gonea pe domnița, și de aceea satul a rămas ... picior, ș-acuma o să ne prindă furtuna. — Unde vezi furtuna? — Ian uită-te colo hăt departe, spre dealul Măgurii. — Ei bine? — Nu vezi nourul cel negru cum vine ca un balaur peste noi? Vai de oasele noastre, dacă n-om da dos undeva; o să ne ... peșteră unde abia era loc pentru amândoi. — De-acum șezi jos și vino-ți în fire, căci prin mare și grea cumpănă am trecut. — Suntem oare scăpați? întrebă Costin, uimit de primejdiile prin care trecuse. — Scăpați, buni teferi! Mulțumește lui Dumnezeu. Alții au pățit-o mai rău decât noi. â ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>