Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru TREC. DE LA WILL.
Rezultatele 301 - 310 din aproximativ 827 pentru TREC. DE LA WILL..
Ion Luca Caragiale - Plagiatul Zola-Bibescu
... la cari balivernele militare ale documentalistului nu puteau trece cu atâta ușurință neluate-n seamă. În adevăr, încep rectificările. Zola, neștiind el însuși cât erau de grave greșelile lui, nu se astâmpără și aruncă prin Figaro o sfidare: “Persoanele cari au asistat, ca militari sau civili, la tragedia de la Sedan și cari au cetit La DĂ©bâcle, poftesc oare să spună daca au găsit vreo inexactitate sau vreo greșală de amănunt în acest roman?â€� Ține-te, apoi, o cascadă, o furtună întreagă de denunțări: inexactități, greșeli imposibile, vocabular tehnic pocit șcl. Cu ocazia aceasta, însă, câțiva din acei ce căutau cu de-amănuntul în La DĂ©bâcle elemente pentru a răspunde sfidării prea îndrăznețe a lui Zola mai dau peste altceva și mai grav decât o ... extremă însemnătate, de care m-am servit mult... Mi s-a imputat cu asprime că am furat acea carte: asta este adevărat...â€� De câteva zile a apărut Rome de Zola; e un enorm volum de 700 pagine; desigur, naturalistul n-a lipsit nici de asta dată să [se] documenteze cu profuziune. Dacă însă l-o fi împins care cumva păcatul să ciupească de
George Coșbuc - O scrisoare de la Muselim-Selo
... George Coşbuc - O scrisoare de la Muselim-Selo O scrisoare de la Muselim-Selo de George Coșbuc Publicată în Gazeta săteanului , R. Sărat - București, 1901, nr. 8 (20 mai) Măicuță dragă, cartea mea Găsească-mi-te-n pace! Pe-aici ... Ca frunza, mamă dragă. Și-acolo-n deal, cum fulgera, Un plumb simții că vine Și n-avu loc, cât larg era, Decât în piept la mine. Mi-e bine-acum, și-așa socot Că nu va trece luna Și-oi fi scăpat de-aici detot. Dar vezi te rog de una: Să nu mai faci cum ai făcut S-aduni la tine satul, De veselă că ți-ai văzut Acasă iar băiatul! Să vezi pe-aici și ciungi și-ologi! Hristos să-i miluiască! Tu mergi la popa-n sat să-l rogi O slujbă să-mi citească. Puteri de nu vei fi având De plată, vorba-i lasă, Că-i voi lucra o zi, oricând, La-ntorsul meu acasă. Pe Nuțu vi-l lăsasem mic, Cu creștetul cât masa O fi acum ștrengar voinic Și vă răstoarnă casa? Făcutu-i-ați ... ...
Dosoftei - Din Viața și petrecerea svinților
... În car te-ai suit de bunătăț, Ilie, La ceri ai sosât ca celalalt llie. STIH [PENTRU SFINȚII MUCENICI NICANDRU Șl ERMIL] Mucenicii doi, dorind de Domnul Hristos, Să-ngroapă de vii supt mormânt întunecos. STIH [PENTRU SFÂNTUL MUCENIC PORFIRIE] De podoaba lui Porfirie să miră Îngerii, veștit în de sânge porfiră. STIH [PENTRU SFÂNTUL DOMNIN, UCIS PRIN FOC] Prăvind Domnin de focul nestâns, De dâns groaza de foc nu s-au prins. STIH [PENTRU SFINȚII TIMOTEI, TEOFIL ȘI TEOTIM, UCIȘI CU PUMNII] ’ Pre Timotei și cu amândoi hărăț N-au putut ... ACHEPSIMAS, UCIȘI PRIN FOC] De-asemenea dar Hristos lui Achepsima Și lui Isidor prin foc ce le-au dat stima. STIH [PENTRU SFÂNTUL AMUN, EPISCOP DE NITRIA] De svântul Amun NitrĂa-i neuitată, Că i-i de dvorbă, ca un sufletesc tată. * STIH [PENTRU SFINȚII MUCENICI GAIAN Șl GAIE] În foc aruncaț, cu Gaie-mpreună, Luă Gaian de la Hristos cunună. * STIH [PENTRU CEI 300 DE MUCENICI DIN AFRICA, UCIȘI PRIN SABIE] O, Troiță Svântă, priimește-ntr-a ta slavă Suta-ntreită de svinț fără zăbavă. * STIH [PENTRU PREACUVIOSUL IGNATIE] Încărcat te-ai dus de
Garabet Ibrăileanu - Viață și moarte
... pe partea ei tragică. Scriitorul comic și scriitorul tragic. (Pentru inteligența pură, viața apare comică; pentru sentiment, apare tragică...). 24. În genurile în care este de ajuns inteligența, știința, ori sentimentul, cineva poate ajunge până la treptele supreme ale producției științifice ori literare chiar în prima tinerețe. De aceea, știință, filozofie, poezie, critică estetică, toate de primul rang, pot fi semnate și de oameni sub treizeci de ani (...). Când însă e nevoie de o lungă observație personală, genul nu poate fi cultivat cu succes decât de oamenii maturi. Și singura observație care cere timp lung și nu poate fi împrumutată de la alții e aceea a vieții sufletești, a altora și a noastră proprie, materialul romanului, al criticii psihologice și al ... are de obiect omul moral, concret și divers. 25. Azi se împlinesc treizeci și șase de ani de la moartea mamei... Timpul vine din viitor, trece în urmă, se darmă peste ea, o acoperă, o face tot mai inexistentă, căci morții mor și ei mereu. Când voi dispărea și eu, va ... Tinerețea -- plutire pe un râu de munte cu mlădieri capricioase, sub jocurile
Cezar Bolliac - Muncitorul (Bolliac)
... cu dînsa din frageda-i junie ; Și s-a luptat, sărmanul, cu multă bărbăție ; Dar, vai ! l-a-nvins pustia ! Bătrîn de june încă, iertatul meu părinte Cătă la cer și zise : — «Oh ! Fie-ți milă, sfinte, De bietul muncitor !» Atunci veni la dînsul trimisul ce desface Și-i zise : «Ia-ți iertarea : ești liber ; du-te-n pace La bunu-ți Creator !» Și biata maică-atuncea, în lacrimi și sudoare, Cu mine-nsărcinată, privea la el cum moare. Apoi groapa-i săpă... Fără nimic de hrană rămase-n văduvie, Și nu putea să lupte cu iasma Sărăcie, Ce și mai rău turbă... Puțin după aceasta, în ziua sorocită, Prin munci ... mea maică ! Fiu încă fără nume ! Ce ! voi, voi sunteți colo, sus colo-n a lumină ? Voi sunteți cea grămadă cu faț-atît de lină ? Voi sunteți p-aia lume ? Nu mă lăsați, o, drage ! nu, nu fugiți de mine ! Se sparg a' mele lanțuri ; v-ajung... ajung la bine. L-al nostru Creator !... O clipă, și nu-mi pasă de loc de a lor silă ! Oh !... iat-o vine ! ! vine ! ! — O, Doamne ! fie-ți milă
Gheorghe Asachi - Limba și portul
... latină (sermo urbanus), plebeii acea rustică și peregrină, care limbă astăzi trebuie să o învățăm prin shoale. În acel costium și cu acea limbă, plini de virtute și curaj, dacoromanii învingea pre dușmani, mărea faima și marginele imperiei romane, zidea cetățile Ulpia Traiana, Munițipium Iassiorum, Severinul etc., deschidea minele de la Torda, Auraria, Baia și înarca peste Dunăre puntea cea ghigantică, a căria ruine pun pe lume în mirare. De atunce de câte revoluții s-au prefăcut limba și portul patriciilor? Căci din Colona Traiană vedem că costiumul plebeilor era precum este astăzi și di s-ar ... La străbaterea hunilor în Dacia, românii, încălțând cizme și încingând brâul polon, au luat finale magiare și litvane. După asta vine epoha de primejdie și de faimă, când domnii moldoromâni, în costium de păstori naționali, înarmați cu curaj strămoșesc, se făcură scutul creștinătăței în contra mahometanilor, prin râuri de sânge au răscumpărat naționalitatea și cu limba lor rustică au încheiet tractaturi cu cele întăi puteri ale Evropei de a cărora binefaceri și astăzi ne bucurăm. În veacul al XVIIă-leaî se împlânta un ram de literatură națională, dar fortunele nu-i îngădui a prinde rădăcină adâncă. România se cungiură ...
... izvoare, cu glas de ciocârlii: El, El dă zilei farmec și farmec dimineții, El morții dă repaos, dă dragoste vieții! Dar colo într-o casă la margine de sat Nevasta nu-și găsise nici vreme de-mbrăcat, Nici loc măcar de-astâmpăr în ceasul Învierii. Cu fața pustiită de viforul durerii Ea stă-n genunchi de pază bolnavului culcat În leagăn. Capu-i veșted îi geme răzimat De-o dungă răbdătoare, cu mâinile sub dânsul. Ea, veselă de-a pururi, abia știu ce-i plânsul În zilele fetiei, și-un gând o-nsenina De când e măritată: că Domnul îi va da O fată, drăgălașă, cu ochii de cicoare Ca tată-său, și blândă și vecinic zâmbitoare Ca mă-sa! Puișorul! Oh, bine ce va fi! Și va zâmbi copila când mă-sa ... altarul de hohot este plin, Ea țipă și scrâșnește și bate din picioare, Dar alte zece palme pe gură-i pun zăvoare. Așa-necată urlă, la Christ cătând mereu; Copilul lui e colo, și-aici copilul meu: De-al lui îl doare numai și iarăși e curmată De mâinile-ngrozite, ...
Grigore Alexandrescu - Fericirea (Alexandrescu)
... e-adevărată, La câmp viața e fericită: La câmp, nădejdea zice, veniți, În fericire de vreți să fiți. O vedeți colo, în palat mare, Înconjurată de bogăție Vedeți ce cinste, ce drepturi are, Vedeți pe fruntea-i ce bucurie? Relele-i fapte se schimb în bune, Orice dorință are-mplinirea, Numai ... Măriri, nădejdea zice, goniți, În fericire de vreți să fiți. O vedeți colo, colo-n războaie, De steagul slavei falnic umbrită? Ochii sunt groaznici, plini de văpaie, De morți, de sângiuri stă ocolită; Apără dreptul, legea, credința, Și răsplătirea-i e nemurire. A! ce plăcută e biruința! Ce fericire e la oștire! Nădejdea zice: războinici fiți, De fericire dacă doriți. O vedeți colo, colo pe mare, Cum își încrede soarta la vânturi, Cum se preumblă fără-ncetare, Și ce departe e de pământuri? Busola drumul la pol i-arată, Află lumi nouă, crește simțirea Măsoară-adâncul, lățimea toată: Numai pe mare e fericirea. Nădejdea zice: pe mări trăiți, În fericire de ... Fantoma mândră, urieșească, Unde-a scris Solon cartea dreptații? Frumoasa climă, ceruri senine, Care însufla-n veci bucuria! În aste locuri cît e de bine! Ce fericire e în Grecia! Nadejdea,-acolo, zice, trăiți, În fericire ...
... stepa se îmbracă cu solare răzlățiri. Verdea papură vuiește pe câmpia uriașă Flori albastre și flori roșii, libelulă și țânțar, Scânteiază ca-ntr-un cântec de idilă drăgălașă, Și întinderea sclipește, și sunt singurul ei țar. III Părul meu aprins de soare este tot o scânteiere... Caldul sânge prin artere năvălește, întețit... Pentru calul strâns în pulpe sunt sălbatică durere. De-o năprasnică putere mă resimt însuflețit... Pe potrivnica fecioară aș turba-o sub plăcere, Și dușmanul, dintr-o dată, l-aș înfige sub cuțit. Pe ... nălucă orbitoare, Trec, vârtej de aur roșu, de nisip înfășurat, Și când luna stoarce lapte peste iarba șoptitoare, Stele clare priveghează cortul meu nemăsurat. IV La mânerul unei spade peruzeaua când zâmbește, Radiază o poemă, gând pe suflet domnitor, Când joci calul în boestru sau când pintenu-l iuțește. Într-o ... avânți fără-ncetare, Sub un farmec de himeră, după ea urmăritor. Din real ieșit afară nu mai ești ca orișicare,... Te-nzestrezi cu mâneci roșii la tunică de satin, Chipeș, nalt, cu stemă-n frunte, pleci pe visul tău călare, Și se uită, și se uită mizerabilul destin. V Înainte! este șoapta ce ...
Daniil Scavinschi - Călătoria dumisale hatmanului Constantin Paladi în feredeile Borsecului
... Daniil Scavinschi - Călătoria dumisale hatmanului Constantin Paladi în feredeile Borsecului Călătoria dumisale hatmanului Constantin Paladi în feredeile Borsecului de Daniil Scavinschi Informații despre această ediție Fragmente Dar precum culegînd roze sau strîngînd faguri de miere Omul nu poate să scape de a ghimpului durere. Astfel și drumul acesta făcut pentru sănătate Din tovarăși mai nici unul n-au scăpat de greutate. Căci sosind la Dealul-Doamnei, caii cad de grea povară Deci, ca să se mai răsufle, boi la trăsuri se-njugară. Toți încep atunci pedestri la deal să călătorească Ca peregrinii ce pleacă la Sinai să se spăsească. Pe coasta acestui mare și bogat în veacuri munte O stînă de oi se află cu turme la număr multe. Acolo nevinovata a oițelor zbierare Și prostatica în bucium a păstorilor cîntare Fac a veacului de aur plăcuta închipuire, Unde gustă călătorul mîngîioasă liniștire. Acolo sosind cu toții obisiți de osteneală Și pătrunși de-acea frumoasă și romantică priveală Stătură și pe verdeață începură a se pune Puterile-nprăștiate voind iarăși să le-adune. Întru această plăcută ... primblări cu toții pe jos pe la
Alexandru Macedonski - Filozofia morții
... Alexandru Macedonski - Filozofia morţii Filozofia morții de Alexandru Macedonski Toast purtat la un banchet Eu nu voi zice Morții c-o voce nențeleaptă ,,Din mersul tău o clipă mai stai și mă așteaptă!" Să-mi dau a ... Privirea sa e lină ca bolta albăstrie. În ea se oglindește întregul Nenceput! Pe granița lumească e-o poartă triumfală, Și flacăra din preajma-i de patime ne spală, Iar sufletele noastre le curăță de lut! De s-află vreun spirit lipsit de-a ei credință! Atunci e demn de viață și demn de suferință! A nu mai fi-nsemnează a nu mai suferi! Pe legea mea! Mi-e silă să dorm, să beau și ... noi trăiește, trăim într-însu. Mume cernite, ștergeți-vă plânsu, Copiii voștri sunt tot cu voi! Nu, nu se pierde-n lume nimic, Nimic nu trece, totul e viu Firul de iarbă oricât de mic Ca și țărâna care-o să fiu! Zadarnic piatra cea mormântală Ne țintuiește sub umezeală; Paseri pe dânsa vin de s-adapă; Vântu-o izbește, ploaia o sapă! Mușchiul o roade, timpul o crapă; Cade-n rugină lacăt și toarte Soldați ai țării, mergeți la