Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru PRIN ACEASTA

 Rezultatele 301 - 310 din aproximativ 1367 pentru PRIN ACEASTA.

Dimitrie Bolintineanu - Cornul lui Sas

... polone pe Cornul lui Sas, Cu trufie mare tăbărând, au mas, D-acolo Potoski domnului dă știre ,,Noi avem pe țară drept de moștenire, Câștigat prin moartea vechilor eroi. În pământu-acesta noi suntem la noi!" Astfel scrie leahul îngâmfat de fală Și-n plăceri molatici inima-și înșeală. Astfel scrie ... lui oștime Și, lovind, zdrobește oștile străine. Armia polonă laurii-a pierdut. Unii leși s-aruncă și se-neacă-n Prut; Alții scap prin fugă ș-alții prin robie. lar moldavii taie... strig cu ironie ,,Ce luați d-a fuga, strănepoți d-eroi, În pământu-acesta nu sunteți la voi!" Șase ...

 

Ion Luca Caragiale - Diplomație subțire - Cronică

... vorba, ia să vedem: ce a făcut China când a primit dela Rusia un ultimatum ?... A căutat să scape prin tangentă. Și acesta e un termen întrebuințat în diplomație, care trebue deslușit. Ce va să zică Ťa scăpa prin tangentă ?Å¥ Iată... Să zicem că d-ta nu poți suferi pe d. dr. Vaida - din ce pricină, puțin ne pasă. Te întâlnești cu cineva ... Parlament... - A ! da, bine zici... Dar n-ai auzit ce I s-a 'ntâmplat lui Mangra... Asta va să zică să scapi prin tangentă; cum am zice, să o scalzi, ori să răspunzi, în doi peri, la o întrebare precisă despre ceva, cu altă întrebare precisă despre altceva ... China, cum are diplomația chineză de mult obiceiul să facă. De aceea, pe semne, noi, Românii, despre șiretul care face pe prostul, vrând să scape prin tangentă, zicem că Ťface pe chinezulÅ¥. Și acum să revenim la ce spuneam mai sus despre snoave și zicători. Cine ar crede că întîmplarea ...

 

Alexei Mateevici - Câteva colinde de Sfântul Crăciun

... Vin din Rusalim, Merg spre Vithleem. Dară cine sunt? Îi Iosif cel sfânt Și Maria sfântă, Care așa cuvântă: — Iosif, mi-i greu De acest drum rău. Vină să ne odihnim. Și să ne umbrim. De un plop au dat Și acolo au stat, De s-au răcorit. Plopul că ... — Plop afurisit, Să nu fii rodit, Să crești tot în sus, Umbră nu mi-ai adus! Iară au plecat Și ei mi-au plecat Prin văi și vâlcele, Miriști, păpușoiști. Precista au picat, Căci s-au împiedicat De-o tufă din cale. Ea, oftând cu jale, Din gură-mi zicea ... lături, Să sporești în roduri! Iar Iosif grăia Precistei îi spunea: — Hai să ne grăbim, La sfântul Vithleem, Că iată, îi seară Și-nnoptăm prin țară. Și ei s-au sculat Și-ndată-au plecat Către Vithleem. Cu toții să trăim La anul și la mulți ani! II Dormiți, domni ... îngerească, Pe diavoli să-i biruiască. Vine Domnul Dumnezeu Cu Vanghelia deschisă, În mână cu făclia aprinsă... Când Dumnezeu se năștea, Rouă peste câmpi cădea, Prin păduri lumini ardea, Din nuiele — luminele. Dumnezeu așa zicea: — Pomeniți Nașterea mea. Cât de rar, în zile mari! IV Ce seară-i astă ...

 

Grigore Alexandrescu - Bistrița

... după întoarcerea lor, când cu oștirea adunată de peste Olt goniră pe tiran. Surpatele se despart de Mănăstirea Dintr-un Lemn numai printr-o gârliță; acest schit, așezat pe-un deal și ocolit de un crâng, s-a clădit pe la anul 1591, de către Ștefan al II-lea ... de mândrie întunecoasa și umeda sa locuință și mulțimea liliecilor, înaripaților săi tovarăși, care speriați de lumină vâjâiau în toate părțile pe la ochii noștri. Acest om fără a fi mut, s-a supus de sine la o tăcere veșnică. Este câtăva vreme de când niște tâlhari ... vază pe dnul Balzac, pe care după romanțurile lui și-l închipuia un june galben ca lămâia și elegant ca crinul, subțire să-l tragi prin inel și slab să cază de o suflare, un ce delicat care nici mănâncă, nici bea, apoi văzând în locul acestui ideal un om gras ...

 

Ioan Slavici - Robia modernă

... miserie din ce în ce maÄ­ nĂ©gră și e din z i în z i maÄ­ istovit. Acea-șÄ­ e sĂ³rta muncitoruluÄ­ de prin orașe. Ne maÄ­ putÄ•nd să susțină concurență cu fabricile, care lucrĂ©ză Ä­eftin și prost, ceÄ­ maÄ­ mulțÄ­ dintre dînșiÄ­ aÅ­ fost nevoițÄ ... dată de asupra, îÄ­ înăbușe pe ceÄ­ rÄ•mașÄ­ în strîmtorare, și aceștia nu se maÄ­ pot ridica la aÄ­er și la lumină. Atât prin sate, cât și prin orașe averile se adună încetul cu încetul în mâinele câtor-va, care propagă demoralisarea prin o viețuire fără de frîÅ­, și din z i în z i se sporesce numÄ•rul celor ce nu maÄ­ aÅ­ nimic , nu sînt stăpânÄ ... cele parasitice. Oamenii de stat aÄ­ maghiarilor nu și-aÅ­ făcut datoria acĂ©sta, și consequența nepriceperei lor e ruina morală și economică, degenerarea poporațiuneÄ­, prin ale căruia puterÄ­ viÄ­ se susține statul ungar. NoÄ­ RomâniÄ­, care vedem cele ce se petrec în Ungaria, ar trebui să fim lipsițÄ­ de orÄ ... iubirea nĂ³stră de Ă³meni o dovedim când le z icem Evreilor: Din z i în z i tot maÄ­ mult vom stăruÄ­, ca prin ...

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira III

... mulți șireți, Care-au pândit prilejul i-a pus în bună stare. Din zori de zi Menandru aleargă, urmărește, Ascultă ce se face prin case și prin târg, Și ce porunci ieșiră acum mai de curând. De orice schimbări nouă, de orice-naintare El află mai nainte, și tot ce se lucrează ... îl cinstesc Pre Foca toți boierii? Cum îl poftesc să șadă Șoptindu-i la ureche interesante lucruri? În târg zidi o casă, mari sume cheltuind, Prin care-o să-i rămâie copiii cerșetori, Dar numele-i cu slavă s-a pomeni în veacuri. Cu genealogiștii el are cunoștință, Și ... dau numai năravurile bune. Glicon la alții merit nu află nicidecum. De este oarecine plăcut și priimit, Un altul de petrece viață lăudată, Ori cineva prin arte al său neam își mărește, Sau are bărbăție pe apă și în foc, Ori cel ce în războaie pre dușmani a învins ... luceafăr a răsărit pe lume; Gândește că vederea, auzul sunt lăsate La oameni, ca să vadă, s-asculte ale lui Mărețe întreprinderi, căci spre acest ...

 

Grigore Alexandrescu - O profesiune de credință

... nu mă naște, eu am fost patriot mare,         Și după ce m-am născut Pentru ale noastre drepturi m-am luptat fără-ncetare         Pînă într-acest minut. Cunoscînd că într-o țară fericirea generală Se compune totdeauna din acea particulară, Ca un iconom politic, prin mici slujbe, mici lefșoare, Am îmbogățit eu statul, cumparînd-mi moșioare, Iar guvernul, ce văzuse vrednicia și talentul, Îmi da ranguri pe tot anul, siluind ... Cînd era în lipsă țara, subt a mea isprăvnicie, Am ținut-o eu cu grîne precum fiecine știe. Apoi daca neplătite au rămas prin multe sate, Daca eu la socoteală le-am trecut ceva-ncărcate, Am făcut-o-n conștiință, de iubirea omenirei, Numai spre a mă ... virtute, merite sau probitate, Calități din altă lume, foarte grele și ciudate; Pentru cea mai mică vină, ce o va numi hoție, Ne vom vedea prin gazete, poate și la pușcărie. Protejați ca și protectori, toți vom fierbe, într-o oală Ș-a streinului domnire țării îi va fi ...

 

Vasile Alecsandri - O primblare la munți

... concert drăcesc. Unul din noi suspina cu duioșie o bucată dintr-o simfonie a lui Mozart; altul, mai tare la suflet, îi răspundea prin vestitul și voinicescul cântec al lui Bujor: frunză verde de năgară ; al treilea șuiera ca o mierlă un valț șfăbesc și al patrulea striga în ... și ajunserăm în curând la alt vad, mai mic; însă în tot drumul acesta, ce se întinde pe malul drept al Bistriței și care trece prin satul numit Vaduri, ne-am arătat mult mai cuminți în faptă și în vorbă. Fieștecare grăia pe rând, povestind câte o întâmplare tristă sau grozavă ... logofăt mare, a zis tot acele cuvinte. Acum amurgise mai de tot, caii obosiseră, și noi începuserăm a simți oarecare dureri prin șolduri, când sosirăm la Pângărați [1] . Preacuviosul egumen acestei vechi mănăstiri, om verde de trup și de suflet, ne primi cu o bucurie și cu ... câine din sat sau țipete sperioase ale unei bufnițe ascunse în râsipuri. Mă pusei pe gânduri. Câte idei triste și vesele trecură în câteva minute prin minte-mi! câte năluci se arătară ochilor mei și se pierdură în întunericul depărtării!... Tovarășii mei veniră după mine în cerdac; visul ce mă îngâna ...

 

George Coșbuc - Fragment epic

... se-ntorc. Când văzur-această gloată, toți acei ce-ndușmăniră Pe români de-a lungul vremii, plini de spaim-au tresărit Resfirându-se prin noapte, precum fumul se resfiră, Și din margini mai spre margini se topeau necontenit. Cu genunchii plini de tremur și cu gheața morții-n gură ... ca-ntr-al Orcului noian Luptătorii din Mikene când îngălbeniți văzură Strălucind prin noapte coiful comandantului troian. Dar ai noștri morți de veacuri, câți pieriră prin războaie, Apărând a lor credință și pământul românesc, Stau cu ochii țintă-n noapte și-al lor mijloc îl îndoaie Ca s-apropie ... a valma toată lumea-n locuința Umbrelor, sunând ca marea și-ntr-un zbucium neîntrerupt, Iar de-atâta nor de duhuri ce-și vădea prin glas ființa Se părea că-i românească toată lumea dedesubt. Străbătând genuni cu mersul, nesfârșită li-e venirea, Ca potopul de puternici și nebiruiți ca ... de urmă copleșiți de năvălirea Asiei, și-arcași cu glugă din câmpiile lui Gel. Câți au înroșit cu sânge râuri mari și-ascunse plaiuri. Când prin văile bulgare Ioniț-avea locaș, Și frumosul grai al nostru printre bâlbâite graiuri Și-l păstrau, murind sub steagul ducilor de Făgăraș. Iată-i, înșiși ...

 

Ion Luca Caragiale - Intelectualii...

... strămutară sediul la Fialcowsky, cafenea-cofetărie celebră mai ales pentru beltelele ei. Aci — lucru foarte ciudat! și care nu s-ar putea explica decât prin teoria evoluțiunii — aci s-a făcut o schimbare însemnată în moravurile intelectualilor. De unde, la Brofft, erau foarte exclusivi și din cale ... încununează — în literatură, în teatru, în arte, în științe, în fine în tot: ei! ei, intelectualii! Aceste exemplare de lux ale omenirii mișună astăzi prin toate unghiurile publice. Lipsiți cu desăvârșire de vreo falșă fudulie, intelectualii intră în toate localurile de consumație și se amestecă bucuros cu toți comunii muritori ...

 

Cezar Bolliac - Muncitorul (Bolliac)

... nimic de hrană rămase-n văduvie, Și nu putea să lupte cu iasma Sărăcie,     Ce și mai rău turbă... Puțin după aceasta, în ziua sorocită, Prin munci m-aduse-n lume, flămîndă, părăsită,     Săraca măiculiță ! Plîngea pe două paie pe care mă născuse ; Căci n-avea fașe, mica ; acum întîi făcuse ... suspină     Chemă pe a mea maică. Zîmbind, p-a mele brațe s-opri a ei suflare, Și, dîndu-mi, prin cătare-i, o binecuvîntare,     Se duse l-al meu taică. Cînd am băgat-o-n groapa de brațul meu săpată Ș-am dat pe ea ... știi cît am jelit !... Acum, în lume singur, trăiam fără simțire, Nutrindu-mă cu lacrimi, cu trista suvenire     A maicei ce-am iubit. Prin negura vieții zării eu o lumină : În drumu-mi singuratic, o fiică orfelină     Trimise Providența. O ! Roua primăverii, ninsoarea afînată Nu poate fi ca dînsa ... nu îl doare, și nimănui, nu-i pasă De ne-o fi rău sau bine... Vin', vin', să facem casă,     Sărman și orfelină. Stingheră turturică prin crînguri rătăcită ! Îți voi clădi eu cuibul în care-i fi ferită     De frig și vijelii. Voi alerga eu, dragă, ca să-ți aduc de ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>