Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE APA
Rezultatele 301 - 310 din aproximativ 970 pentru PE APA.
Alexandru Macedonski - Noaptea de ianuarie
... Alexandru Macedonski - Noaptea de ianuarie Noaptea de ianuarie de Alexandru Macedonski I Deznădejde fioroasă, strălucitu-mi-ai pe frunte, Și încinsu-m-ai cu flăcări care-ntreg m-au mistuit, Nu mi-ai pus pe piept o stâncă, mi-apăsași pe el un munte, Dar mi-ai dat ș-a ta putere spre a nu fi de el strivit. Îmi făcuseși o ... roua pică, poate, pentru frunze ce zac moarte Prada pulberii în care le ia vântul să le poarte? Însă voi, ce-ați plâns cu mine pe ruinele simțirii, Frații mei de cugetare, frații mei de suferinți, Voi, ce-ați fost luați ca mine pe-aripa nenorocirii, Dând la vânturile soartei aspirații și credinți, Voi, care-ați trăit ca mine între cearcăne înguste, Sfâșiați de-al vostru suflet ca de ... V-a fost frig și v-a fost foame, însă nu v-ați umilit. Voi, care în nopți senine ați pândit pe sub ferestre Pe când luna-mbracă zidul cu tapetele-i maiestre, Pe când vântul pleacă fruntea teiului mirositor; Inimi vecinic zbuciumate, sub al dragostei fior, Tineri care, din femeie, v-ați făcut o zeitate, Corpuri necorupte însă ...
Mihail Kogălniceanu - Ștefan cel Mare arhitect
... răpitori ce urmară bunului Ștefan — Despot Heraclidul — le luă și făcu din ele bani, iar la mănăstire trimise altele de spijă sau bronz, pe care le văzu și Neculce. Însă și aceste se pierdură cu vreme, pentru că la anul 1760, crăpând clopotul cel mare, numit Buga, făcut de ... vecinică aducere-aminte, Ștefan lăsă în mănăstire arcul care-i slujise de plan, împreună cu un pahar de iaspis din care domnul obicinuia să beie apă în vremea războaielor. Acel arc, care, zice Neculce, se trăgea cu vârtej și prin urmare era o arquebuse , cum o numesc franțujii, se păstră în ... Dimitrie Cantemir, care hainându-se, cum se zicea pe atunce, au pribegit în Rusia, la anul 1711, și prin fapta sa au pricinuit întemeierea fanarioților pe tronul Moldaviei. Subt domnia bătrânului Cantemir, când Poarta era în necontenite dușmănii cu leșii, provățuiți la biruință de viteazul Sobiețki, o bandă de volintiri, ce ... pentru războaie, veniră să înconjure mănăstirea Putnei, trași de vestea bogățiilor închise în ea. Aceste, în adevăr, se aflau într-un turn tare din zid, pe care călugării nevoind a-l da de bunăvoie, joimirii, spre a-i sili la aceasta, puseră foc mănăstirii. Egumenul, văzând biserica ...
Ion Luca Caragiale - Caut casă...
... din tavan, prin pod. — E cam strâmtă... îndrăznesc eu. — Vai de mine! zice marșanda. Cum strâmtă? e destul de comodă: doi metri cinzeci pe trei treizeci. Două odăi de dormit. Nici un perete neperforat. Doi au câte două ferestre; alții doi câte-o ușe... Și răspund spre apus. Ce ... am copii; paturile copiilor... nu știu unde le-aș putea pune la adăpost... știți, iarna... — Iarna, puteți astupa o fereastră; bateți o saltea și pe deasupra o scoarță. — E cam departe de centru. — Aveți tramvaiul nou, la o distanță de zece minute de aici... și de acolo mai ... e nițel și dai în bulevard. Sobele le-ați văzut?... sunt de porțelan, de la Bazalt. — Și mă rog, cât costă pe an? — Pe un an nu le putem da... cel puțin pe trei... — Dar cât pe an? — Douămii-cinsute... — Pornește — strig eu aspru — jidove rătăcitor! Ahasverus se supune poruncii seculare. Ieșim... A-nserat; m-a ... mari, fiecare nu mai mult decât cu o fereastră și o ușă, cu sală de baie, cu bucătărie, două odăi pentru slugi, cu parchete, cu
Constantin Negruzzi - Melodii irlandeze
... libertate! Niciodată nu ne vom lăsa de zâmbirile tale.Mergi de spune danezilor răpitori că e mai dulce a sângera un veac întreg pe altarul tău decât a dormi un minut în fere. Nu uitați pe tovarășii noștri răniți care s-au înșirat lângă noi în ziua peirei: în vreme ce mușchiul văii se văpsea de sângele lor, ei nu s ... spre a răsfrânge roșețele ei și spre a-i în turna suspinele ei. Eu nu te voi lăsa a tânji pe mlădița ta, sărmană singuratecă! De vreme ce surorile tale odihnesc, mergi de dormitează lângă ele. îți împrăștiu foile fiindu-mi milă de tine, pe pământul unde dorm tovărășițile tale din grădină, dezbrăcate de răcoreală și de parfumurile lor. O, de aș putea urma asfel de aproape dulcele vedenii de ... deșteaptă sătea pelegrinului, cupa spumândă învioșază și strălucește amorul! Povestesc că amorul avea în cereasca sa grădină două roze roșatece de origină cerească. El pusă pe una la ploaie ce cade când strălucește arcul din cer, iar pe
Thomas Moore - Melodii irlandeze
... libertate! Niciodată nu ne vom lăsa de zâmbirile tale.Mergi de spune danezilor răpitori că e mai dulce a sângera un veac întreg pe altarul tău decât a dormi un minut în fere. Nu uitați pe tovarășii noștri răniți care s-au înșirat lângă noi în ziua peirei: în vreme ce mușchiul văii se văpsea de sângele lor, ei nu s ... spre a răsfrânge roșețele ei și spre a-i în turna suspinele ei. Eu nu te voi lăsa a tânji pe mlădița ta, sărmană singuratecă! De vreme ce surorile tale odihnesc, mergi de dormitează lângă ele. îți împrăștiu foile fiindu-mi milă de tine, pe pământul unde dorm tovărășițile tale din grădină, dezbrăcate de răcoreală și de parfumurile lor. O, de aș putea urma asfel de aproape dulcele vedenii de ... deșteaptă sătea pelegrinului, cupa spumândă învioșază și strălucește amorul! Povestesc că amorul avea în cereasca sa grădină două roze roșatece de origină cerească. El pusă pe una la ploaie ce cade când strălucește arcul din cer, iar pe
George Coșbuc - Tulnic și Lioara
... plete-avea bălaie Pe umeri doi lucerferi de-o nobilă văpaie Păreau că-i joacă tainic și-n jocul lor domol Aruncă văl de aur pe-al umerilor gol, Și sânul ei, ca marmor cioplit de zei, pe care Zări sfinte se răsfață din luna ce răsare! Oh! las că fost-au fete destule de-mpărați, A căror ochi umplură toți ... tot zmeul se grăbea Mai mult oțel să pună pe paloș ce lucea, Și caută cai, cu-aripi de spaimă și-ntunerec; Și-otrăvuri pun pe spate și-n pante se înferec. Dar zmeul cel mai mare, al căruia palat Pe șeptezeci și șepte de munți era durat, De-abia primi cuvântul de fata-mpărătească, Când el a fost de-a una ... și flori de siminoc Ea poartă; pe vestmântu-i țesut cu măiestrie Din fire lungi de aur, cu drag sclipesc o mie De stele, și pe mâneci ea poartă porumbei D-argint, cusuți cu sârmă pe fir de mâna ei. Un brâu îi strânge trupul la mijloc, de mătasă Și plin de flori e brâul și-așa de strâns s-apasă ...
... eres, Poporul se-nchina-va chiar la a tale oase. Învie, măgulește tu patimi dușmănoase, Invidia și ura botează-le virtuți, Numește brav pe gâde, isteți pe cei astuți, Din patimi a mulțimei fă scară de mărire, Și te-or urma cu toții în vecinică orbire. C-o frază lingușește ... Târând cu sine timpul cu miile-i decade, Se-nmormântează-n haos întins fără de fine, Căzând negre și stinse surpatele lumine. Neantul se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde. Văzându-te strigarea-aș de-un dor nebun cuprins: Mărire ție, Satan, de trei ori, ai învins! Atuncea mă primește prin îngerii pieirei ... basso) Sună vânt prin frunzele uscate, Lună trece-n vârfuri de copac, Iar izvoare-ntunecate, Într-un cântec glasu-ți și-l desfac. Lună! Soră! pe-a lui frunte Stai și farmăcă gândirea, Să trăiască-n vremi cărunte Și să-și uite toată firea. Du-l pe țărmul vechi al mării, Fă-l călugăr trist și slab, Îl închină lin uitării, Dă vieții alt prohab, Du-te! Du-te! VÂNTUL (Bariton) Plâng ... ...
Dimitrie Bolintineanu - Moartea lui Mihai Viteazul
... Dimitrie Bolintineanu - Moartea lui Mihai Viteazul Moartea lui Mihai Viteazul de Dimitrie Bolintineanu Pe câmpia Turzii, pe un verde plai, Tabără oștirea marelui Mihai. Acolo, în cortu-i, domnul se gândește: Fericirea țării inima-i răpește. Are-o presimțire ce l-a ... case dorul n-a intrat? Țara este-n lacrimi și se pustiește. Floarea tinerimii câmpul învelește. Și în raza slavei unde strălucim, Văz, pe nesimțite noi ne mistuim! Astăzi lupta noastră orice luptă curmă; Ea va fi lovirea cea mai de pe urmă. Astăzi este timpul ca să isprăvim. Sau români ne pierdem, sau români trăim!" Asfel le vorbește... Dar doi soli sosiră, Doi trimiși ai Bastei ... Niciodată mâna cu străin să dați!" La aceste vorbe cade-ntr-al său sânge. Toat-a lui oștire cu durere-l plânge. Apele pe cale stau și se opresc; Păsările-n aer triste ciripesc. Moartea cu-a ei mână fața lui atinge; Inima-i îngheață, vorba i ...
Ion Luca Caragiale - O invenție mare
... minte - ori, mai știu ce? poate că și uitase, că, la Dumnezeu, ce nu se poate? - Ei care istorie?... cu ăi doi tâlhari... la mijloc... pe Golgota, de... - Bine, bine, zise Dumnezeu, vrând să schimbe vorba... Tu... ai mai fost p-acolo, pe la ei? - Da unde-mi fac eu vacul, stăpâne? la ei și cu ei: ziua și noaptea nelipsit, nici în somn nu-i las... Cine ... a dus... s-a tot dus până a ajuns la o cetate nemțească între două ape mari și frumoase, tocmai pe la soare-apune... Când să intre pe poartă, numa iacătă aude clopotul de seară. S-a cutremurat Aghiuță și s-a oprit pe loc. A stat el așa, cu coada bârligată și cu ghearele înfipte-n pălmi, până s-a stins de tot-de ... spiță și-ncepe un vârtej, de sfârâie că nu se mai văd spițele, și ajunge de trage astăzi câte 500.000 de coale numărul 12 pe ceas; le tipărește, le pune număr, le fățuiește; le lipește adresele și timbrele și haida! la poște și pe urmă la drumul-de-fier, și aicea Aghiuță iar cu coada ...
Mihai Eminescu - Iconostas și Fragmentarium
... de sânge și năsip și-i punea în punga lui veche... Apoi stătu mult în tăcere, părea a socoti ceva. Apoi sări de pe scaun și luă sacul pe care Ruben l-adusese, îl dezlegă la gură, scoase și distinse pe masă ce era în el... erau straie purtate de Domn, cari odată de mare preț or fi fost. Levy murmură 11 în barba pe care și-o ridica[se] cu mâna la buze. Pe uliță nu era nimeni. Luna apusese, părea că inima nopții își scursese sângele luminos, căci era întuneric .. . Cercă dacă ușa-i bine închisă, întinse o ... au săcat apa din urcior. Începu să se schimbe în hainele de Domn. Hainele atârnau pe corpul lui slab, curelele de sabie și le 'nchiasă pe dos și în teacă băgă un *** vechi. Arăta ciudat acest Domn. Își puse o cucă veche pe cap și se uită în oglindă. El se sperie. „M-am făcut Domn, unsul goimilor, el căruia * i-am vândut fata, D-zeu mă ... ș-oi cânta un psalm al pruncilor lui Assaph si o voi bucura cu cântecul arfei Sionuluiâ€�. El era nebun. Luă un urcior plin cu apă ...
Constantin Stamati-Ciurea - Floricica codrului
... cu orchestre de modă, cu băuturi, nu de bragă, ci din viile franceze, cu femei, nu roabe, ci femei de modă coboÂrâte din Parnas pe scărițe de aur și pietre scumpe... Însă bătrânii de pe timpul robiei privesc la aceste bacanalii rafinate, posomorânÂdu-se, negăsind în ele plăcere, căci prin fumul orgiilor actuale le apar pe pereți cuvintele legii penale, precum le-a văzut Baltazar2 la al său banchet istoric. Se-nțelege că a trecut timpul robiei ... dară, nenimerindu-l, fiara furioasă l-a fost răsturnat jos voind să-l spintece, când deodată Hrițko, cu repejunea unui fulger sărind călare pe fiară, i-a înfipt în inimă pumnalul său de vânat, și cu astă bravură scăpă pe stăpânul său de moarte. Din acea zi memorabilă Hrițko se făcu desăvârșit favoritul curții, primind peșcheș un strai cu prozomente poleite și denumirea de șef ... ședea un bătrân în cămașă rufoasă, încins cu un curmei. Bătrânul avea ca la 70 de ani, însă era încă musculos și țanțoș. El stătea pe gânduri țintind o căutătură în cursul râului, cu o mână ținea