Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FACE (PUI)
Rezultatele 301 - 310 din aproximativ 887 pentru FACE (PUI).
Ion Heliade Rădulescu - Poema didactică după Boileau și Horațiu
... Când glumiți, vorbele voastre ne-ncetat le măsurați; Când atingeți, fiți cu minte, singuri nu vă degradați; Nu-mi place de loc bufonul ce mă face, surâzând, Cu dispreț să cat la dânsul, chiar talentul admirând. Respectați pe cititorul. Simpli și cu artă fiți, Stați sublim și fără morgă, plăcuți și ... bine un consiliu decât a vă lăuda. Adulatorul ți-ncepe de la a te-aplaudi, La tot versul ce aude se face a tresări. Pe el vorbă nu-l înghimpă, tot e admirabil, sfânt, De bucurie,-l vezi saltă, de tinerețe plângând; El de laude ... ne-nduplecat, La defecte niciodată nu te lasă împăcat; Ușurința nu ți-o iartă, făr-a fi și mustrător, Versuri rău coordonate le pune la locul lor. Vorbele ți le mai strânge, ambițioasele-emfazi, Înțelesul ici nu-i place, colo — vicioase frazi. Construcția ta îi pare puțin a ...
Nicolas Boileau - Poema didactică după Boileau și Horațiu
... Când glumiți, vorbele voastre ne-ncetat le măsurați; Când atingeți, fiți cu minte, singuri nu vă degradați; Nu-mi place de loc bufonul ce mă face, surâzând, Cu dispreț să cat la dânsul, chiar talentul admirând. Respectați pe cititorul. Simpli și cu artă fiți, Stați sublim și fără morgă, plăcuți și ... bine un consiliu decât a vă lăuda. Adulatorul ți-ncepe de la a te-aplaudi, La tot versul ce aude se face a tresări. Pe el vorbă nu-l înghimpă, tot e admirabil, sfânt, De bucurie,-l vezi saltă, de tinerețe plângând; El de laude ... ne-nduplecat, La defecte niciodată nu te lasă împăcat; Ușurința nu ți-o iartă, făr-a fi și mustrător, Versuri rău coordonate le pune la locul lor. Vorbele ți le mai strânge, ambițioasele-emfazi, Înțelesul ici nu-i place, colo — vicioase frazi. Construcția ta îi pare puțin a ...
... aproape verzi, ca și frunzele.â€� Și fiindcă în clipa aceea veni până la el adierea unor crini , urmă: „Ce are a face rozeta cu crinii, cu crinii albi ca spuma laptelui!â€� Fără să stea în cumpână, își făcu vânt spre lujerul înalt, subțire și mândru al ...
... de multe sânt! E tot un iad din ceruri jos până pe pământ, Înghețul pe sub streșini dă sloi, pe câmp dă vânt Și flori pune pe glajă. E iarnă, cum e dânsa mai aspră-n firea ei, Iar negrul întunerec purtat de norii grei Stă mort, precum pe leșuri stă ...
Nicolae Filimon - Omul de piatră
... nu făceau copii. Într-o zi, veni la împăratul un arap buzat și-i zise: — Să trăiești, luminate împărate! Am, auzit că împărăteasa nu face copii și am adus buruieni pe care, cum le-o bea, rămîne grea. Împăratul luă buruienile de la arap și porunci să-i dea cal ... milă și apoi le zise: — V-aș priimi în casă cu mare bucurie, da mi-e frică că va veni fiul meu și vă face pre amîndoi sloi de gheață; duceți-vă mai bine la sora mea cea mai mică, că ea poate să vă găzduiască și să vă spuie ... puse la povestit. Mă-sa, văzîndu-l cu voie bună, zise: — Fiul meu, ia spune-mi, unde este împărăția doamnei Chiralina și cum ar face cineva ca să o ia de nevastă? — Greu lucru mă întrebași, mamă! dar, aide, treacă- meargă. Împărăția doamnei Chiralina este departe de aci, cale ... să cauți cerbul de aur care cîntă ca toate păsările și să-l aduci în casă numai trei zile și vei vedea cum se va face sănătoasă. Împăratul puse să strige pristavul în toată împărăția; iar după trei zile, feciorul bucătăresei lovi bușteanul de trei ori și se făcu un cerb ...
Panait Istrati - Ciulinii Bărăganului
... păsări respectate, puțin cam temută la țară — ea aduce foc în plisc dacă-i strici cuibul — plecare așteptată de ialomițean sau de brăilean, pune capăt stăpânirii omului asupra gliei Domnului. După ce a urmărit barza în zborul ei până a pierdut-o din vedere, cojanul ... și liota de copii tușesc și se înfioară la răndul lor, tot din obișnuință: — Au plecat berzele? — Plecat... Atunci Bărăganul ia comanda. O face, mai intâi lăsându-se greu, ca un om care s-ar trânti cu fața la pământ și n-ar mai voi nici să se scoale ... tăcută. Și cu toate că știe să glumească și să facă haz când i se dă prilej, îi place mai mult să asculte cuviincios. O face pentru că viața lui e grea, și el nădăjduiește mereu că cineva va veni poate odată să-i arate cum ar putea să muncească mai ... încâlcindu-se, formând mari purcoaie ce se rostogolesc cu greu, până ce crivățul se repede o dată cu furca lui, îi spulberă în văzduh, îi face să joace o horă îndrăcită și apoi iar îi împinge înainte. Atunci să te duci să vezi Bărăganul! Ai zice că Bărăganul se cocoșează, se ...
... răpitoare, mai mare decât uliul și mai mic decât vulturul, însă foarte îndrăzneț și rapid în zborul său. El trăiește în munții Carpați și-și face cuibul pe stânci înalte. Șoimul vânează păsări mari precum gâște sălbatice, cocoare, dropii etc., care trec în cârduri prin Moldova și pribegesc din țară la ... stânci. În timpurile de demult, strămoșii noștri aveau obicei de a îmblânzi șoimii și a-i deprinde la vânat precum se face și astăzi cu coroii, și se vede că meșteșugul lor era foarte vestit, de vreme ce șoimii făceau parte din tributul ce se plătea sultanilor ...
Dimitrie Bolintineanu - Copilul din casă
... Dimitrie Bolintineanu - Copilul din casă Copilul din casă de Dimitrie Bolintineanu Trage cu săgeata scutierul mare; Unde-atinge face poarta de intrare. Un copil din casă apoi a venit, Turla se clădește unde a lovit. Domnul Ștefan trage: unde-atinge ... fii domn mare printre cei mai tari? Pe supuși-înainte fă-i să fie mari! Farul cât de luciu, focul lui dispare, Dacă nu se pune p-o nălțime mare. La o curte unde meritu-i gonit, Moartea și căderea scara i-au suit. Dacă prin războaie domnul este tare, Numai ...
Emil Gârleanu - Fraţi Frați de Emil Gârleanu Fără să ridice privirea de pe hârtiile ce iscălea, maiorul răspunse răstit: — Va merge cornistul companiei. Ofițerul vroi să mai adauge ceva, dar maiorul nu-i dădu vremea, ridică în sus capul și, cu acea luminiță gălbuie în ochi, ce dădea căutăturii lui un aer de veselie, chiar atunci când era înfuriat, spuse răspicat: — Cred c-ați înțeles, domnule sublocotenent. Ofițerul răspunse scurt că a-nțeles, și plecă. Străbătu sala pe lângă camarazii ce-l priveau bănuitori, apoi luă drumul drept înspre compania lui. În ușă îl aștepta sergentul-major. Ofițerul îi porunci, la rândul lui, cu un glas ce împrumutase ceva din acel al maiorului: — Va merge cornistul companiei. Sergentul-major se întoarse și strigă: — Va merge... Dar nu avu când să sfârșească, cineva din fundul întunecos al sălii, cornistul, care și auzise ordinul comandantului de pluton, răspunse înăbușit, dar hotărât: — Am înțeles, să trăiți, domnule sergent-major. În această vreme, ofițerul intră în cancelaria companiei, își puse mantaua, își luă chipiul și, ridicându-și gulerul, ieși în curte, îndreptându-se spre poartă; o luă pe o stradă lăturalnică, mai apropiată. Ajunse acasă, își ...
Ion Luca Caragiale - O conferință
... eu n-am fost în viața mea mândru, să țiu atâta la respectul prietenelor... Dar, în sfârșit! așa e lumea noastră, n-ai ce-i face! dacă nu se poate altceva decât respect, trebuie să ne mulțumim și cu atâta — cu respect! Tot e bine; încai nu mai căpătăm palme ... și, dacă madam Parigoridi nu s-ar ocupa de toate, „s-ar duce dracului S.P. ..." Și dacă s-ar duce S.P., ce s-ar face M.D.R.? Două săptămâni, de când afișe, gazete, scrisori, persoane, anunță mereu că eu am să țin la S.P.M.D.R. o conferență: Ce este arta?, iar eu ... prăvălia meșterului meu, d. Florian, care mi-a promis că astăzi, negreșit, îmi dă gata ghetele de lac, pentru conferență. Aerul dimineții îmi face bine... Iar un afiș! Ce este arta? Intru repede la d. Florian, care a deschis prăvălia înainte ca Aurora cu degetele ei de ... unul de os ce zice frumos și altul de fag ce zice cu drag — Apollo național. Madam Parigoridi, din rândul întâi de jețuri, îmi face un semn grațios cu mănușa — adică: suntem gata să te ascultăm: poftim, nene Iancule, începe! „Doamnele mele — zic eu — iertați-mă ...
Emil Gârleanu - Trandafirul Trandafirul de Emil Gârleanu La o margine de drum înflori un trandafir. Și a fost o minune, căci floarea trandafirului era așa de gingașă, așa de albă, că parcă de la ea se inviorase dimineața ceea de primăvară. Ș-avea crengile lucii, rumene ca mărgeanul, frunzele verzi ca smaragdul. Iar mirosul florii se împrăștia îndată peste întreg cuprinsul câmpiei; fluturii cădeau adormiți, celelalte flori se plecară în fața adevăratei stăpâne, pe când păsările veneau din depărtări adânci, atrase de mireasma, vrăjită, să vadă și ele tulpina măiastră care își desfăcea frumusețea pentru întâia oară pe pământ. Și parcă și lui Dumnezeu îi părea acuma rău că pusese într-o floare așa de minunate însușiri, — daruri pe care nu le împărțise nici în rai. — Lucrul acesta îl șoptise o ciocârlie care, la răsăritul soarelui, ducea totdeauna lui Dumnezeu câte o sămânță din fiecare floare ce creștea pe pământ, să o păstreze, Preasfântul, pentru răsad. Până la amiază trandafirul se acoperi întreg cu flori. Drumeții treceau și rămâneau locului, puneau mâinile la ochi, răsfirau nările să înghită mireasma nemaisimțită până atunci, apoi, cu priviri lacome, rupeau câte o floare; iar dacă aveau câte ceva ...