Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DORIT
Rezultatele 301 - 310 din aproximativ 604 pentru DORIT.
Mircea Demetriade - Din pragul unui vis
Mircea Demetriade - Din pragul unui vis Din pragul unui vis de Mircea Demetriade Informații despre această ediție Visează, oh! femeie, cu ochii tăi, largi mări, O lume mai artistă pierdută-n depărtări; O lume grăitoare în cântul lin de vers, Trecutul ce din cartea destinului s-a șters. Visează-te o doamnă din timpul feudal, Eu fi-voi sigisbeul din umbra ta, feal. Sub turnul tău cântat-am teorba înstrunând, Când tu, cu ochii-n lună zâmbeai adânc, visând, Iar versurile, flăcări în noaptea de opal, Ți-au spus de neodihna înfiptă-n chipu-mi pal, Ți-au spus de nopți pierdute în ocna unui gând, De inima ce moare în pieptu-mi palpitând. Tu mijlocul îți mlădii, spre pajiște privești, Și ochii tăi în noapte n-ascund că mă iubești, Dar gestul tău e aspru și-atât de hotărât: « Pe mâine, cavalere, turneu-i hotărât. Cântarea voastră-mi place și ochii voștri iar; Amoru-mi însă este, pe cât de viu, bizar. Ce dar vreți de la mine? » « Vreau buzele petale, Vreau gura, trandafirul, pe aste buze pale Să-și verse tot balsamul!... » « Viteze cavaler, Voiesc pentru-a mea ...
Mircea Demetriade - Monotonia Monotonia de Mircea Demetriade Informații despre această ediție Și se întinde monotonia Ce peste creieri s-a răspândit: Balsamul lenei desăvârșit În trup aduce nevolnicia! Gânduri bizare nasc nebunia, Mi-arată moartea ca țel dorit; Și se întinde monotonia Ce peste creieri s-a răspândit. Flori ce-mi sădise copilăria De care vârsta m-a rătăcit, Pierzând aroma cu veselia, Sub țeastă acuma moarte-ați pălit. Și se întinde
Naum Râmniceanu - Sfătuiri către pămînteni
Naum Râmniceanu - Sfătuiri către pămînteni Sfătuiri către pămînteni de Naum Râmniceanu Informații despre această ediție Și pe voi, fii, vă rog foarte De-acum nainte să fiți Într-un cuvînt, pîn' la moarte, Laolaltă și uniți. Vă sfătuiesc părintește Chipul, care să-l urmați Trăiți toți moralicește Ca nume bun să vă dați. Cea d-acum împrejur stare Sînguri voi o judecați, Că fără nici o dreptate Vă cunoașteți vinovați. Nu ați grijit pentru mine Nicidecum să mă cinstiți, N-ați cunoscut al meu bine, Nimene să mi-l măriți. Să-nălțase-ntr-unii măria Pîn' la punctul cel de sus, Să lățise lăcomia Umblînd cu capul tot pe sus. Uitaseră p-a lor frate Căruia era datori, Și cinstea pe cît se poate Pe străini lingușitori. Vedeți acum la ce stare Nemernicia m-au adus, La cea rea dărăpănare Pentru voi, ei m-au supus. Fără nici o judecată Voi cu ei v-ați însoțit, Acum vedeți că dodată Mai de tot m-au pustiit. Nu mă socoteați de mumă Să-mi fiți fii, și voi toți frați Vă numeați fii drept o glumă Iar nu drept adevărați. Și-n fumul diplomatici Au năvălit unii cu ...
Nicolae Filimon - M. A. Canini
... scena teatrului nostru. Nu putem mulțumi îndestul d-lui Canini pentru acest frumos concurs al său la înavuțirea bunelor traducțiuni în limba noastră, și am dori ca publicul nostru bibliofil și amator de opere teatrale să știe a profita de această ocaziune ca să împlinească un îndoit scop: folosul ...
Nicolae Nicoleanu - Astăzi Astăzi de Nicolae Nicoleanu Informații despre această ediție Amor, virtute, milă sunt flori necunoscute. Dar la lumina zilei, pe căile bătute Păcatul își preumblă supt forme d'aurite Triumful și ființa din prăzi înavuțite. Cel bun pleacă genunchiul, suspină, se ferește Pe sînul resignării cumplit se chinuește, Când lașul își ascute cuțitul făr' de frică, Pe chipul inocenții sfiala se ridică, Scăpând din întâmplare p'a nopților tăcere, Un nume de speranță, d'amor și de durere, Pe când corupțiunea pășește 'ncununată, Râzând d'a frumuseții pudoare spăimântată. Dar nu chemați mănia pe capul vinovat. Nici biciul răzbunării cu flacări împletit A 'ncinge pretutindeni p'un suflet rătăcit; Căci deseori păcatul supt forme d'aurite S' arată și surprinde vederile răpite Ș'orbit omul se lasă pe brațele peirii, Crezând că strânge sînul dorit al fericirii. Căci verme fără sațiu și foc neadormit, Un ochiu ascuns veghează asupră-i îndrăcit, Teribil ca destinul, sardonic, fioros, Ca fiara 'nverșunată d'un sânge generos. Vieața sa funestă e lungă remușcare; În pieptul său s'ascunde o neagră închisoare De spectri populată — Un cerc de fier îl strânge C'o tainică putere, ...
Selma Lagerl%C3%B6f - Alexei Mateevici
Selma Lagerl%C3%B6f - Alexei Mateevici Alexei Mateevici () [[Image:|200px]] n. 27 martie 1888 , Căinari d. 24 august 1917 , Chișinău Scriitor român născut în Basarabia Biografie în limba română Citate în limba română Multimedia la Commons Cuprins 1 Poezii 2 Proză 3 Traduceri 3.1 Poezii 3.2 Proză 4 Folclor 5 Anexă 6 Publicistică 7 Corespondență Poezii Cântecul zorilor Țăranii Țara Eu cânt În zarea anilor Atunci când soarele apune Pocăința hoțului Mângâiere Cina cea de taină Hristos au înviat Cântecul clopotului Un vis dorit Mântuirea Un sfat Roagă-te Lumina cea de seară Psalmul al 83-lea Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim Îngerul și mironosițele În dimineața duminicii Înălțarea la cer a Domnului Iisus Hristos Fratelui creștin Căutarea lui Dumnezeu Noaptea nașterii În Betleem Hristos pruncul Hristos Mama Limba noastră (imnul Republicii Moldova) Văd prăbușirea Cântec de leagăn Atâtea chipuri Pietre vechi Basarabenilor Frunza nucului Unora La noul-Neamț Deasupra Târgului Bârlad Muncitorul Fie voia ta! Hristos după cina cea de taină Cântarea slavei Hristos în biserica Ierusalimului Proză Toamna Traduceri Poezii Rugăciunea (de Mihail Lermontov ) Dumnezeu (de Gavril Romanovici Derjavin ) Rugăciunea (de Alexandr Kolțov ) Lupta cea de pe urmă (de Alexandr Kolțov ) Prorocul ( ...
Titu Maiorescu - Scrisoarea lui Maiorescu către Eminescu (februarie 1884)
... te întrema fizicește deplin. Teodor Rosetti te invită să petreci aceste luni la moșia lui Soleștii, unde îți va pregăti primirea în modul cum vei dori D-ta. După aceasta, așadar pe la august, în urma intervenirei Reginei (Carmen Sylva), care îți poartă cel mai sincer interes, vei fi numit în ...
Traian Demetrescu - Azi... Azi... de Traian Demetrescu Pe cînd trăiam fără să știu Ce e iubirea și durerea, Mereu doream să le cunosc Și să le împărtășesc puterea. Azi cînd trăesc știind ce e Iubirea ca și suferința, Îmi pare rău că n-am știut Să prețuesc ce-i
Vasile Alecsandri - 15 mai 1848
Vasile Alecsandri - 15 mai 1848 15 mai 1848 de Vasile Alecsandri Fraților, nădejde bună! fiți cu toți în veselie! Cerul însuși ocrotește scumpa noastră Românie! Azi e ziua de-nviere a românului popor, Care singur își urzeste dulce, mândru viitor. Priviți cerul cum se-ntinde ca o mare-nseninată; Priviți soarele ce-aruncă o lumină înflăcărată; Priviți vaile-nflorite, codrii, munții înverziți! Cerul, soarele, pământul astăzi sunt împodobiți; Căci e ziua mult dorită, căci e zâna mult măreață, Unde falnic se ridică România îndrăzneață! Fraților, nădejde bună! azi, sub cerul fără nori, Libertatea, România se-ntâlnesc pe câmpi de flori S-innoiesc în fața lumei a lor vecinică-nfrățire Dup-o lungă, dureroasă și fatală despărțire. Fraților, nădejde bună! Viitorul ce urziți Va fi vrednic de trecutul a strămoșilor slăviți! Bărbăția și unirea între voi de-acum domnească, Și strigați în libertate: România să
Vasile Alecsandri - Alba de la munte
Vasile Alecsandri - Alba de la munte ,,Albo, Albo de la munte! Ce-ai pus fesciorul pe frunte [1] Că ți-au ieșit vorbe multe." ,,Las' să iasă că nu-mi pasă, Inima-mi de dor e arsă, Că bădica-i dus de-acasă, Să-mi cosească fân cu rouă, Frânge-i-s-ar coasa-n două, Să vie la alta nouă! Să-mi cosească fân, costrele, Facă-și coasa bucățele, Să vie-n brațele mele! Să-mi cosească fân cu floare, Ca să-mi fie de răcoare La cap și la țâțișoare. Zică lumea, că-i dau pace, Eu m-oi purta și voi face După cum lui badea-i place. Zică lumea ce va zice, Ea n-a putea să ne strice, Dragostea să ne-o ridice; Că mă ține badea bine, Inima lui e la mine Ș-a mea o poartă cu sine. Inima lui îmi grăiește, Ș-a mea lui încă-i șoptește; Una de alta dorește, C-amândouă sunt legate Cu legături înfocate Ș-una pentru alta bate. Acel lanț ce le cuprinde Între ele când se-ntinde Cu mare foc le aprinde, Iar când s-adun amândouă, Atuncea ...
Vasile Alecsandri - Anul 1855 Anul 1855 de Vasile Alecsandri Dup-atâți răi secoli negri de dureri, de vijelie, Ce-au trecut fără-ncetare peste biata Românie, Tu, an nou, ce ne vestești? Vii s-aduci patriei mele, ca o dreaptă răsplătire, Pace, glorie, putere, libertate, fericire, Îndurările cerești? Din noianul veciniciei ești tu sol de mângâiere? Trebuie ca semn de moarte sau ca semn de înviere Să te blestem, să te-admir? Ești amic sau tu faci parte din cumpliții ani de rele Ce-au depus în al lor treacăt peste fruntea țării mele O coroană de martir? Orice-a fi a ta menire, vei găsi poporul tare, Înfruntând lovirea soartei cu-o puternică răbdare Și cu suflet de român. Căci românul e întocmai precum stâncile mărețe Care-n valurile mării furtunate și semețe Neclintite-n veci rămân. Pe aceste mândre țărmuri sentinelă-naintată Neamul nostru, fără sprijin, în veghere necurmată Stă pe loc la postul său. El de douăzeci de secoli a trecut prin mii de lupte, Dar acum i-a căzut brațul, i-au căzut armele rupte... O! puternic Dumnezeu! Sunt destule-atâte chinuri! Adă ziua mult dorită, Zi ...