Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CÂT DE CÂT

 Rezultatele 301 - 310 din aproximativ 980 pentru CÂT DE CÂT.

George Topîrceanu - Șt. O. Iosif: Patriarhale și cântece

... e privit, sub un unghi de eclipsă, ca un satelit în orbita luminoasă a maestrului. Iosif n-a fost un poet de talia celor mari, dar a fost din aceeași familie. Între el și oricare dintre liricii de elită nu a fost deosebire ca între opaiț și lună, ci între stea și lună: o scânteie, dar o scânteie de foc ceresc. Poezia pentru el a fost o mângâiere, versul — o necesitate. De aceea arta lui a fost lipsită de orice șarlatanism ascuns ori superficial, de aceea nu s-a încurcat el niciodată în teorii estetice și nu s-a înregimentat în școli. Instinctiv a înțeles ... înțeles banalul adevăr, pe care orice antologie îl ilustrează: că sinceritatea simțirii e singura condiție în poezia lirică, unde talent nu înseamnă altăceva decât posibilitatea de a fi sincer cel puțin cu tine însuți. Am răsfoit cele două volume cu un sentiment curios de înstrăinare și melancolie. Fără să se fi „învechitâ€� propriu-zis, poezia lui Iosif pare departe în timp. De ea, ca și de ...

 

Iacob Negruzzi - Durere

... Iacob Negruzzi - Durere Durere de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Era atât de frumoasă      Și-așa dulce îmi vorbea, Cu ochirea sa duioasă      Pân-în suflet mă privea. Și cu mintea-n rătăcire      Eu la dânsa mă uitam ... dânsa eu visam. Într-o sară-ntunecoasă      Ah! i-am spus cât o iubesc. Cum o viață-n veci frumoasă      Eu în ochiul său citesc. De-atunci gura-i surâzândă      De-atunci nu mi-a mai vorbit Și ochirea sa cea blândă      Crud și rece m-a privit. Și de-atunci durere-amară      Ce mă arde ca un foc, Duc cu mine-n orice țară,      Duc cu mine-n orice loc. Și cu mine orișiunde ...

 

Ion Luca Caragiale - Greu, de azi pe mâine... sau unchiul și nepotul

... a venit să mă roage să merg la văru-său, bărbatul cel sus-pus, să-l rog a proteja pe băiatul ei, care de șase luni s-a întors din străinătate cu diploma de doctor în drept și... nu poate căpăta o slujbă cât de mică. — Bine — zic — de ce nu te duci d-ta în persoană? îți este văr bun, și știu cât datorește părinților d-tale care l-au ajutat pe vremuri să ajungă așa de sus. — M-am dus de trei-patru ori; dar mă tot amână; și, drept să-ți spun, o dată... nici n-a vrut să mă primească; nu mai ... gangrenă a statului nostru? cu acest dar funest... — ... pe care — îl întrerup eu — ni l-a lăsat epoca de neagră și infamă memorie a fanarioților!... — Neapărat!... — Ia ascultă-mă, tânărule, zic eu... Știi cât am ținut la răposatul d-tale tată, bunul meu prieten, știi cât țiu la mama d-tale și la d-ta, ascultă-mă... Și-i repet, cu mici modificări ...

 

Mihai Eminescu - Urât și sărăcie

... vecinicie Și ce-ți rămâne-n urmă? vreme și sărăcie. Da, vreme! numai vreme să aibi să simți deplin Ce mult puteai în lume, și cât, cât de puțin Ți-a fost dat. Dacă nobil ai fost și blând și drept, Dacă prin a ta minte ai fost un ... ochiu-i plin de raze străluce în afară, Răpindu-ți ție ochii cu a lor strălucire. Tu n-ai gustat din rodul acel de fericire: Tu ești onest și plin de respect și generos Să frângi în zarea vieții un rod așa frumos. Te-ai dus și te urmară părerile de rău. În urma ta venit-au un neted nătărău Ș-acesta... ei... făcut-au ce n-ai vrut să cutezi; Ce-a mai ... și pierdură privirea una-ntr-altă, Acel amor atât de nemărginit, de sfânt, Cum nu mai e nimică în cer și pre pământ, Acea înamorare de tot ce e al ei, De-un zâmbet, de un tremur al gingașei femei, Când pentru o privire dai viață, dai noroc, Când lumea ți-este neagră ...

 

George Coșbuc - Sulamita

... Prin crinii câmpului, dar las Să-ți văd obrajii, dragă, S-aud fermecătorul glas; Să tremur ziua-ntreagă Căci te aseamăn, roza mea, Cu roibii de la carul Lui Faraon și-am zis: Ca ea Nici una n-află harul! Oh, cât de drag știi să zâmbești, Plăcută ești ca luna, Ca soarele curată ești, Tu singură-a mea una! Al tău sunt eu, a ... soare între fete! Ca un sigil ea mi s-a pus Pe inima rănită; Cu văl p-obraz, la spate dus. Atât e de iubită, Ea, cea mai scumpă-ntre femei! Cuvintele-i ca mustul, Ca palmul e statura ei Și trupul ei ca bustul De fildeș în vestmânt safir Din piept până-n călcâie, Tu, Sulamito, deal de mir Și munte de tămâie! Șiragul dinților tăi, des, Ca turmă păscătoare De oi nesterpe, care ies Șirag din scăldătoare! C-un turn de marmur oare nu-i Frumosul gât asemeni? Și țâțele-ți sunt ca doi pui De cerb ce se nasc gemeni! Doi crini sunt buzele și strat De ...

 

Alexandru Vlahuță - Slăvit e versul

... Alexandru Vlahuţă - Slăvit e versul Slăvit e versul de Alexandru Vlahuță În vers e mântuirea când n-ai nimic de spus. Se deapănă pe rânduri, ca firul de pe fus, Din volbura de vorbe se deapănă ușor Un cântec ce sporește, mai larg, tot mai sonor, E opera vrăjită ce din nimic se-ncheagă, Și nu-i nici ... de spus. Pe trepte de dactile vin vorbe mari de sus, Iar critica solemnă, ce-n gol vede-adâncime, Ca un copil adoarme în leagănul de rime. Slăvit e versul cântec, miraj, întraripare E-n Nemurire-o carte de liberă intrare. Tu ia doar la crestarea silabelor aminte, Să nu prea bată-n struna știutelor cuvinte, Ci-n răsuciri de fraze, cu vorbe de la tine, Fă sunetele goale să ni se pară pline, Cum, iscusit dispuse, oglinzile ne mint, Dintr-o-ncăpere-ngustă făcând un labirint. Nici șir ... Și cu ceva macabru, să ne-nfiori din prag. Căci titlul e alarma. Ca-n trâmbiță să-l suni: O inimă în flăcări, La casa de nebuni, În criptă, Flori de sânge... Și nu-i zor nicidecum Ca titlul cu povestea să aib-același drum. Amăgitor

 

Dimitrie Bolintineanu - La băile Cleopatrei

... Dimitrie Bolintineanu - La băile Cleopatrei La băile Cleopatrei de Dimitrie Bolintineanu I Să stăm p-această stâncă ce se prevede-n valuri! Aceste scări tăiate în lespezi de granit Recheamă o regină ce-n umbr-acestor maluri Venea să răcorească al ei sân înflorit. Vedeți această scară de dalbe mozaice Ce duce către băi? Picioarele-i plăpânde călcat-au pe aice Când trupa grațioasă de vergine finice, Ierihoene roze puneau sub pașii săi. II Dar soarele se culcă... Tăcere!... O femeie Apare-n acest loc! Cosița-i voluptoasă, în aure ... răspândă torente dulci de foc. Ca soarele în raze-i ea arde în voluptate. O mantă de regină pe umeri râura. Iar albele ei sclave, de vise îmbătate, Tapete prețioase aștern în calea sa. Pe lespede de marmur cu aur poleite Mantila-i purpuroasă se mișcă... A căzut, Și sclavele-i suave, ca vise înflorite, Formează împrejuru-i un cerc ... trece-o sărutare Aicea pe pământ! Putere, fericire și nume mândru, mare, Nu vor putea să-mpuie la viermii din mormânt. O floare se usucă de crivețe bătută; Dar soarele cel dulce o poate-ntineri. Iar tu, o, vană umbră! odată abătută, Nu vei mai înflori! Dar unde-i frumusețea a ...

 

Duiliu Zamfirescu - August

... Duiliu Zamfirescu - August August de Duiliu Zamfirescu Pe luciul fără hotare Al apelor ce-au adormit, Din fund de haosuri răsare Melancolia zâmbitoare A stelelor ce-au răsărit. Întârziat pe malul mării Eu în adâncuri rătăcesc Și prins de farmecul uitării Las jos tot lutul pământesc Și-n lumea naltului plutesc. Și când mă uit în urma mea La discul rotunjit din tină, Îl ... noapte Parcă mai lesne-i văd apoi Că sunt pământuri vechi, răscoapte, Că-s plânsete acele șoapte Ce curg din spațiuri spre noi. O, lege! cât îmi pari de mare!... Ce farmec pui în toate cele!... De te-ai numi, în timp, uitare, Sau, în distanță, depărtare, Tu schimbi pământurile-n stele. Care-i privirea omenească Pătrunzătoare de

 

Vasile Alecsandri - Movila lui Burcel

... o ghioagă nestrujită Cu piroane țintuită, Care când o învârteam Proașcă prin dușmani făceam, Câte opt pe loc turteam! Alelei! pe când eram Om întreg de mă luptam, Mulți păgâni am mai stricat! Multe capete-am fărmat De tătari și de lifteni Și de falnici ungureni! Iar în loc la Războieni [4] Mi-a căzut ghioaga din mână De o sabie păgână: Dar n-a căzut numai ea, A căzut și mâna mea Cu păgânu-alăturea!... De-atunci n-am ce să mă fac C-am ajuns un biet sărac, Nici n-am casă, nici n-am plug, Nici juncani ca să ... la noi. Ia-ți movila răzășie Ca s-o ai de plugărie, Dar în vârfu-i să te-așezi, Ca stejar să priveghezi, Și tătarii de-i vedea C-au intrat în țara mea, Tu să strigi cât ce-i putea: Sai, Ștefane, la hotare C-a intrat sabie-n țară! [5] Atunci eu te-oi auzi, Ca un zmeu m ... turcilor și a cazacilor cu care a fost în luptă în tot cursul glorioasei sale domnii. ↑ Crâncena bătălie cu turcii de la anul 1476 în care Ștefan a avut a se lupta cu toată oastea lui Mohamed II, în număr

 

George Coșbuc - Noi vrem pământ!

... George Coşbuc - Noi vrem pământ! Noi vrem pământ! de George Coșbuc Publicată în Vatra , 1894, nr. 3 Flămând și gol, făr-adăpost, Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut, Și m-ai scuipat și m-ai bătut Și câine eu ți-am fost! Ciocoi pribeag, adus de vânt, De ai cu iadul legământ Să-ți fim toți câini, lovește-n noi! Răbdăm poveri, răbdăm nevoi Și ham de cai, și jug de boi Dar vrem pământ! O coajă de mălai de ieri De-o vezi la noi tu ne-o apuci. Băieții tu-n război ni-i duci, Pe fete ni le ceri. Înjuri ce-avem noi drag ... sfânt: Nici milă n-ai, nici crezământ! Flămânzi copiii-n drum ne mor Și ne sfârșim de mila lor Dar toate le-am trăi ușor De-ar fi pământ! De-avem un cimitir în sat Ni-l faceți lan, noi, boi în jug. Și-n urma lacomului plug Ies oase și-i păcat! Sunt oase ... Și-am vrea și noi, și noi să știm Că ni-or sta oasele-ntr-un loc, Că nu-și vor bate-ai voștri joc De ...

 

George Coșbuc - Romanță (Coșbuc)

... George Coşbuc - Romanţă (Coşbuc) Romanță de George Coșbuc Negura nopții doarme pe mal, Ca răzbunarea unor blestemuri, Reci sunt de crivăț negrele vremuri, Te voi cuprinde ca să nu tremuri, Dragă, și-al feții rumăn oval Culcă-l la pieptu-mi, stând visătoare. Ochii tăi ... iubita mea, Te-oi face caldă de-ți va părea Orișice crivăț vânt de răcoare. Vino cu mine! Tânăr sunt eu, Tu ești frumoasă, floare de nalbă! Noaptea voi face-o să-ți fie albă, Din stele roșii face-ți-voi salbă, Brâu îți voi face din curcubeu Să te cunoască ... îngerii soră! De te vor prinde zilele-n horă, Cea mai frumoasă zână vei fi Și-a lor crăiasă îți va găti Rochii de purpor din Auroră. Soarele-n Osturi are palat, Cât de idilic stă-n orizonuri! În tot tabloul el are tonuri, Numai credința află-n el tronuri, Numai amorul e-ncoronat. Acolo nimeni nu cântă solo ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>