Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ARE SĂ
Rezultatele 301 - 310 din aproximativ 2615 pentru ARE SĂ.
Cincinat Pavelescu - Două epigrame
... mă pregăteam să intru eu în ședință, aprodul, un băiat slăbuț și palid, dar cu o voce de bas, mă anunță că un prieten voiește să-mi vorbească. - Să intre! Ca să-mi dau aer de magistrat ocupat, și pe care vizitele matinale nu-l prea încântă, țineam ochii pe hârtie. Un glas mai puțin simpatic, dar ... de cârlionț îmi zise atunci șiret: - Drept cine mă iei, frate Cincinat? Eu sunt judecătorul tău. Sunt Fabriciu! - De ce nu spui, omule, așa? Era să pui aprodul să te poftească afară. Așa l-am cunoscut pe celebrul judecător Fabriciu. Ne-am împrietenit iute, mi-a spus din suferințele lui de vechi ... din care scăpărau noaptea scântei electrice. Ca magistrat era excelent. Bun la suflet, răbdător, cu bun simț juridic, muncitor și camarad bun, desigur. Ca om avea însă un defect. Cine nu are? Îl rodea o ambiție oarbă să atragă atenția, să fie admirat, să se vorbească de el. Viața modestă de altădată îl chinuia ca o remușcare și voia s-o uite în fastul luxului și al vieții largi ... cam uniform, dacă nu era prea spiritual, era enorm de sincer. Îl transcriu din memorie: Doamnelor și domnilor! fiindcă vă intru prima oară în familie, să ...
Cincinat Pavelescu - Mamei (Pavelescu, 3)
... povață, fiindcă poate și-un grăunte De mândrie înmuiase glasul tău când m-a certat. Și cu inima de mamă iubitoare, care știe Să-ntrevadă viitorul, îți plăcea să mă privești Stând pe gânduri noaptea-ntreagă, să cioplesc o poezie Făurită spre mărirea limbii noastre românești. Pentru mine păstrai toate mângâierile de mamă. Când eram copil, la patu-mi vegheai nopțile târziu ... cu zmeii răsfățatului tău fiu. Socoteai c-o să m-aștepte toate gloriile-n lume, Nu era ca mine altul. O fecioară de-mpărat Trebuia să mă iubească. Și-auzind doar al meu nume, Chipul tău cel trist d-odată s-arăta mai luminat. Și-am crescut, ca și toți frații ... fruntea mândră mi-o nălțai întotdeauna, Nici prostiei, nici măririi nevoind să mi-o-ncovoi. C-un sarcasm și cu un zâmbet de-am știut să-nfrunt furtuna, Iată-mă cu ghete rupte prin zăpadă și noroi. De-am iubit, la pieptu-mi dânsa n-a vrut capul să ... și dulce Am închis pentru vecie nestatornicu-i profil. Peste fața mea lăsat-au anii urma lor adâncă. Am iubit măcar? Sau poate avui timpul
... Și de durere n-aș putea muri. Aș purta-n timp inima-ncremenită, Cu ochii stinși, și gura-ar amuți. Durerea ta m-ar face să trăiesc, Ca să trăiesc, ca să înnebunesc. Așteaptă dar cu moartea ta, iubită, Pân-ce de fericire-oi muri eu. Cu roze să-ncununi fruntea-mi pălită, Zâmbind să mă săruți, amorul meu; De-oi învia, să știi, dumnezeită, Că-un somn a fost angelic, deși greu. De nu mă voi trezi, să știi, să știi  Că-n veci visez la ochii tăi cei vii. Cum va fi acel vis eu nu-ți pot spune  Eu numai îl ... vezi în ei, în dorul lor profund. Tot ce-ai văzut eu n-am văzut n-al tău  Nici în mormânt nu pot ca să-i uit eu. Ei sunt minuni ce-a muri nu mă lasă, În somnul morții m-or neliniști, Pătrunde-vor cu raza lor ... văd c-am pierdut num-un nume: Căci ea ești tu  tu ea  într-un cuvânt Tu mi-ai murit o dată.  Să ...
Titu Maiorescu - Poezii populare române
... cunoaște lumea toată, Cât amar și cât venin Bea inima la străin. (pag. 406) Doină haiducească Murgule, coamă rotată, Mai scoate-mă-n deal odată Să-mi fac ochișorii roată, Să mă uit la lumea toată. Veni-ar timpul să vie. Ca românul iar să-nvie Și de hoți să mântuiască Țara lui Ardelenească! Asta nu-i țară de câni, Ci e țară de români, Nu-i pământ de ungureni, Ci de neaoși pământeni! (pag ... vezi dacă mai sunt Frați de-ai mei pe-acest pământ, Sau dacă i-a omorât Ungureanul cel urât? De-or fi vii, să mă răpăd Într-o fugă ca să-i văd, De-or fi morți, să mi-i răzbun Cu-o măciucă de alun Ce-i bună de descântat Și morții de răzbunat. (pag. 317) Cu toate aceste, autorii și publicul ... n mână apuca Ca un vânt înviforat Într-un lan de grâu uscat. Am trece mult peste marginile unui articol de revistă când am sta să relevăm toate frumusețile din colecțiunea d-lui Alecsandri. Un singur punct ne permitem încă să ...
Ion Luca Caragiale - În Nirvana
... Schiller. În ieslele grajdului, la o parte, era un geamantan — biblioteca băiatului — plin cu cărți nemțești. Băiatul era foarte blînd, de treabă, nu avea nici un vițiu. Era străin de departe, zicea el, dar nu voia să spună de unde. Se vedea bine a fi copil de oameni, ajuns aci din cine știe ce împrejurare. Actorul îi propuse să-l ia sufler, cu șapte galbeni pe lună, și băiatul primi cu bucurie. Își luase biblioteca și acuma se afla în București. Seara trebuia să ... a speriat Academia militară cu talentele-i și a dat un examen care l-a făcut pe mareșalul Moltke [1] să se intereseze foarte de aproape de soarta lui, hotărît să-l ia pe lîngă dînsul. Ca să-și încoroneze succesul, militarul s-a dus acasă și, fără să lase măcar o vorbă, s-a împușcat. Peste mai multă vreme, cînd am vorbit cu Eminescu de trista împrejurare a militarului ... vițios. În lumea asta mulțimea celor de rînd crede că plăcerile materiale ale vieții sunt privilejul lor exclusiv și că oamenii rari nu au voie să ...
Vasile Alecsandri - Iorgu de la Sadagura
... drăguțul cu învățătura prin academiile din Sadagura!... parcă-l văd zi și noapte cu ochii pe carte, nemâncat, nebăut și nedorind altă-n lume decât să se procopsească, după cum mi-a scris în toate răvașele... Dragă gugule! bine zicea răposatul dascălul Ieni, Dumnezeu să-l ierte, c-ai s-agjungi om mare!. Să deie Domnul, fătul meu, să mi te-nalți ca ciocârlia, și cu tine să-ți înalți și neamul!... Să deie Domnul s-ajungi și ispravnic, pentru ca să faci stare mare!... Dar ce stau eu ca să vorbesc singur ca un nebun, când am o grămadă de trebi?. Astăzi dau masă mare prietenilor de buna venire a lui Iorgu... Am ... obiceiul tău? IFTIMI: Da cum, Doamne iartă-mă?... am fost pe la toți și le-am spus curată vorbă: M-a poftit boierul să vă poruncesc ca să veniți la masă la d-lui. DAMIAN: Ce fel? să le poruncești?... măi hoțule, tot pe dos ai să vorbești? IFTIMI: Ei, iar m-ai apucat la sucit ca pe-un fus... Dă-mi pace să
Dimitrie Anghel - În furtună...
... o închegare de spumă sau ca o bucată imaculată de zăpadă, din tot nebunul stol, unul singur se avînta mai sus, precum tot el știa să se lase mai bine furat de fluidul element în adîncuri, ca să răsară pe vîrful unei creste, ca și cum ar fi fost reînsuflețit și dus de voia valurilor, ca apoi să se ridice ca o săgeată într-un praf de stropi argintii, urmărit de toate cenușiile aripi. Albe erau filele mele rămase pe masă ca și ... știu de ce acea pasăre, simțind parcă adîncul gîndurilor mele, se răzlețea din cînd în cînd de stol și fulgerătoare venea cu aripa ei albă să treacă pe dinaintea geamului meu, ca apoi să se piardă din nou în furtună. Spre neguri zbura pierzîndu-se pasărea, ca să apară din nou, mergînd parcă pe valuri, ca o foaie de hîrtie albă luată și clătinată de uragan fîlfîia în aer, departe de stol se ... acest timp, furtuna creștea, aducînd negrele catifele ale nopții pe valuri, purpurii lumini se aprindeau licărind pe subt obloane, arătînd parcă spaima de întunerecul ce avea să ...
Ion Luca Caragiale - Căldură mare
... da' n-a plecat la țară, a ieșit așa. D.: Unde? F.: În oraș. D.: Unde!? F.: În București. D.: Atunci să-i spui c-am venit eu. F.: Cum vă cheamă pe dv.? D.: Ce-ți pasă? F.: Ca să-i spui. D.: Ce să-i spui? de unde știi ce să-i spui, dacă nu ți-am spus ce să-i spui? Stăi, întâi să-ți spui; nu te repezi... Să-i spui când s-o-ntoarce că l-a căutat... F.: Cine? D.: Eu. F.: Numele dv.? D.: Destul atâta! mă cunoaște dumnealui ... s-a dus cu o hotărnicie; dar acuma, cu regret, este imposibil din mai multe punte de vedere, care le știe dumnealui... Așa să-i spui. F.: Bine, domnule. Domnul pleacă... Feciorul dă să-nchiză... Domnul se-ntoarce. D.: A!... știi ce? nu-i spune nimic, fiincă poate nu ții minte exact persoanele. Trec eu mai bine ... propitar? F.: Îl cheamă d. Popescu. D.: Și mai cum? F.: Cum, mai cum ? D.: Firește... Popescu, propitar... bine... și mai cum? F.: Nu pot să ...
... Ea să uită speriată-n vânt, Și ca certat-apoi și-a pus Privirile-n pământ. Aș vrea, ca și la-ntorsul meu, Să fii aici să-mi dai să beu Iar ea, tot nemișcată stând Cu ochii-n jos, și tremurând De lupta ei, târziu și greu Rosti sfioasă: Când? Și mâine poate... Mai ... Ori peste-un an! Nici eu nu știu. Sunt fiu de crai. Cărarea mea Pe-aici va fi... Ne vom vedea: De-acum iubitul tău să fiu, Iar tu iubita mea. Apoi plecă în grabnic pas... Avea atâta dor în glas! Era voinic și tinerel, Înalt și tras ca prin inel: De-atunci și ochii i-au rămas Și inima la el ... n sat Copile mici; ea le-a purtat Pe brațe, și e mult de-atunci, De mult s-au măritat! Acum pe cârje să proptea! N-avea puteri, și tot venea. Pe aici, pe-aici, e drumul lui... E noapte-acum... ba încă nu-i... L-am așteptat: atât aș vrea Să ... l-a proptit În poala ei ușor. De jale plâng... Nu pot să ...
Vasile Aaron - Istoria lui Sofronim și a Haritei cei frumoase
... Margoala lui Aristef pruncă Într-a Ioaninei răsfățată luncă Și dintră oricâte Miletul fecioare Cu minte înaltă, fire zburătoare. Dintră toate câte Ținutul avea, Cea mai iscusită, alta nu-i ca ea, Aristef Județul n-avu multă grije Trudind oareșcare talant să-i câștige. Talanturi frumoase îi dădusă firea Și cum nu-i lipsisă nice iscusirea, Ajunsă fecioara nu fără lesnire La desăvârșita minții procopsire. De ani ... Cum putea cu mintea măcar să gândească. Toate-i sta în contra și înponcișate, Toate spre stricarea planului aflate, Sofronim acestea le știa prea bine, Avea mare frică și grije de sine. Știa că de iasă lucrul la iveală, Dânsul va să peie fără îndoială. Ce pământ să facă? trăbuie să piae Sau ieșit din minte lumea-n cap să iae. Sau să să ivească odată afară Cumplita mișcare și nestânsa pară, Și așa de-acolo ceva mai departe Scrie lui Harite următoarea carte: "Eu știu bine că tăcerea ... boier mare, Smerit mă rog de iertare Că a mea obrăznicie Mă sili ceva a-ți scrie, Iubirea unde pătrunde Anevoe să ascunde, Eu spre a ei tăinuire Mă lupt cu margoala fire. Înzădarnica luptare Nice un folos nu are, Coată să-ți spui adevărul Măcar să mă storc ca mărul, ...
Titu Maiorescu - Pentru restabilirea școalelor normale. Asupra budgetului instrucțiunii publice pe 1
... pânză tot mai departe. Avem atâtea institute în cari se învață latinește si grecește, muzica și pictura, și elevii cari le frecventă nu pot decât să aspire a fi susținuți de stat; - și nu avem mai deloc scoale, unde să se învețe așa încât elevii ieșiți din ele să poată îndeplini lacunele vieței sociale, fără să mai aibă necesitatea de a se adresa la stat. (Aplauze). In asemenea împrejurări, când văd că se măresc lefile profesorilor de ... Boerescu și Vernescu, când văd și pe d. ministru al instrucțiunii publice susținând acum ca și în anul trecut aceasta: atunci cred de datoria mea să mă opun în contra acestei direcțiuni, și să accentuez încă o dată, că nu este vorba de a ne întreba, dacă este bine ca profesorii de sus să fie mai bine plătiți, ci e vorba de a ne întreba dacă, în marginile date ale unui budget închis, e bine să rămânem nepăsători la foametea intelectuală ce bântue cele mai multe sate ale României, și să ...