Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎN URMĂ
Rezultatele 301 - 310 din aproximativ 1171 pentru ÎN URMĂ.
Ștefan Octavian Iosif - Bels%C3%A0zar
... Bels%C3%A0zar BelsĂ zar de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Din Romanțe și cîntece , 1901 E noapte-ntunecată și ceasul e tîrziu; În Babilon domnește tăcere și pustiu. Sus numai în palatul regesc e chef nespus: Cohorta lui BelsĂ zar benchetuiește sus. În sala triumfală ferestrele lucesc, Stă regele în frunte la praznicul regesc. Sclipesc în juru-i sclavii și sorb din cupe vinul Înflăcărat ca focul și roșu ca rubinul. Ciocnesc din cupe sclavii cu urlete de bestii: BelsĂ zar ... Căci vinul vechi sporește pornirea-i îndrăzneață. Pornirea-i mi-l orbește și-i răzvrătește firea: El spune vorbe grele, cîrtind dumnezeirea, Și bleastemă năprasnic în prada oarbei furii: Urlau în hohot sclavii cînd el scrîșnea injurii. Semețul rege strigă, semețul rege țipă, — Un servitor aleargă și iar se-ntoarce-n pripă, Purtînd pe cap ... urma lui se face tăcere mormîntală. Și uite !... uite-acolo ! pe zidul alb deodată Răsare ca o mînă, o mînă minunată, Și scrie, scrie, scrie, în ... groaza-ntipărită. A sclavilor cohortă a-ncremenit de frică: Nici un cuvînt nu scoate, nici ochii nu-i ridică... Veniră mai în
Heinrich Heine - Bels%C3%A0zar
... Bels%C3%A0zar BelsĂ zar de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Din Romanțe și cîntece , 1901 E noapte-ntunecată și ceasul e tîrziu; În Babilon domnește tăcere și pustiu. Sus numai în palatul regesc e chef nespus: Cohorta lui BelsĂ zar benchetuiește sus. În sala triumfală ferestrele lucesc, Stă regele în frunte la praznicul regesc. Sclipesc în juru-i sclavii și sorb din cupe vinul Înflăcărat ca focul și roșu ca rubinul. Ciocnesc din cupe sclavii cu urlete de bestii: BelsĂ zar ... Căci vinul vechi sporește pornirea-i îndrăzneață. Pornirea-i mi-l orbește și-i răzvrătește firea: El spune vorbe grele, cîrtind dumnezeirea, Și bleastemă năprasnic în prada oarbei furii: Urlau în hohot sclavii cînd el scrîșnea injurii. Semețul rege strigă, semețul rege țipă, — Un servitor aleargă și iar se-ntoarce-n pripă, Purtînd pe cap ... urma lui se face tăcere mormîntală. Și uite !... uite-acolo ! pe zidul alb deodată Răsare ca o mînă, o mînă minunată, Și scrie, scrie, scrie, în ... groaza-ntipărită. A sclavilor cohortă a-ncremenit de frică: Nici un cuvînt nu scoate, nici ochii nu-i ridică... Veniră mai în
... Vasile Alecsandri - Strigoiul Strigoiul de Vasile Alecsandri În prăpastia cea mare, Unde vântul cu turbare Suflă trist, înfricoșat, Vezi o cruce dărâmată Ce de vânt e clătinată, Clătinată ne-ncetat? Împrejur iarba nu ... fără pace Și sub cruce-acolo zace, Zace singur un strigoi! * Într-o noapte-ntunecată Dulce șoaptă-namorată Prin văzduh încet zbura. Două umbre sta în vale, Ce, cuprinse-n dulce jale, Amor vecinic își jura. Iar pe-o culme-n depărtare Se vedea mișcând la zare Un cal alb, copil ... Ci, strângând-o cu-nfocare, După-o dulce sărutare, Repede s-a depărtat Și, sărind cu veselie Pe-al său cal de voinicie, În văzduh s-a afundat. * Cine-aleargă pe câmpie Ca un duh de vijelie Într-al nopții negru sân? Cine fuge, cine trece Pe ... lucesc pe câmp deodată Mii de focurele mici. Ele zbor, se depărtează. Zboară calul, le urmează, Pășind iute către mal. Stai, oprește!... de pe stâncă, În prăpastia adâncă Au picat stăpân și cal! Și-de-atunci în fund s-aude Gemete, blăstemuri crude Care trec pe-al nopții vânt. Și de-atunci ades s-arată O fantasmă-nfricoșată Care iese din mormânt ...
George Coșbuc - Izvor de apă vie
... crunt atâta toți monștrii de pe lume! Tiran detot, cu moartea mai mult era dedat Ca vârful gol de munte cu cer înnegurat, Și orb în judecată, sălbatic în mânie; Ziceau oamenii țării că nu-i creat din glie. Și n-are suflet, n-are nici inimă, că-n loc De inimă el poartă ... de dânsul, Că-n toată-a lui viață el n-a cunoscut plânsul! De-atunci s-a trezit lumea în alt amar de munci. În preabătul grădinii lui Sânger-Crai de-atunci La pază n-a stat nimeni, dar servi au stat la pază Prin tot cuprinsul țării ... păr îi cade ploaie Și hainele-i se-ngreun, tot trupul e părău, Căci membrele sub apă topindu-se mereu Fac trupul să tot scadă în șipot, în păraie; Și-n două, trei clipite, copila cea bălaie Rămase numai urmă de-un limpede izvor Cu ape dulci, cu murmur etern șopotitor. Un șopot ... toate Pe zece mii de care, la fiecare car Părechi tot câte patru de bivoli înjugar Și, două luni de-a rândul mergând, în ...
Duiliu Zamfirescu - Viața la țară
... să ne dea ceva... Murguleț se repezi fuga la cămară și se întoarse numaidecât cu o sticlă de cogneac, pe care o vărsă mai toată în capul coanei Profira, pe când fiu-său o muncea pe la tâmple să-și vie în fire. În vremea asta se arătă și Sofița Murguleț. Ea dete pe bărbați la o parte, sărută mâna bătrânei, o mai strânse de un deget, o mai ... rotund de fată, care, dând de obrazurile nouă ale musafirilor, se făcu stacojiu. — Mămucă dragă... avu ea aerul de a începe. Dar în mijlocul odăii, se opri în loc, făcu o plecăciune după toate regulele ceremonialului de la pension, și dete năvală să iasă pe cealaltă ușă. Coana Sofița o opri. — Tinco ... stângăcia ei. — Sărută mâna coanei Profirițe, zise mamă-sa. Un moment, cât mai trecu până să se hotărască fata, coana Profira își înfipse privirile în ochii ei, cu toată răutatea lor bătrânească. Fata auzise vorbindu-se în casă de neamul îmbogățit al Scatieștilor ca de niște mojici renumiți, ieșiți dintr-un vechi vătaf al tatălui lui conu Dinu Murguleț, și a ... zici, vecine, nencuscrim? — Drum bun, coană Profiro. Ia să ridice coșul de la trăsură. Vătașe Taftă, pune mâna, să nu se dea vizitiul jos. ...
... la Bab-el-Manteb vin Să vând pe El-Zorab. Arabii toți răsar din cort, Să-mi vadă roibul, când îl port Și-l joc în frâu și-l las în trap! Mi-e drag ca ochii mei din cap Și nu l-aș da nici mort. Dar trei copii de foame-mi mor! Uscat e ... mi bani pe cal! Că sunt sărac! Dă-mi bani! Dacă-l găsești pe plac, Dă-mi numai cât socoți! El poartă calul, dând ocol, În trap grăbit, în pas domol, Și ochii pașei mari s-aprind; Cărunta-i barbă netezind Stă mut, de suflet gol. O mie de țechini primești? O, pașă, cât ... Nici în genunchi la al tău glas El nu va mai cădea! Pe-Ardun al tău, pe Ben-Ardun, N-ai să-l mai vezi în zbor nebun Pe urma unui șoim ușor Ca să-ți împuște șoimu-n zbor; Nu-i vei pofti: Drum bun! Nu vei zâmbi, cum saltă-n vânt Ardun al ... la pământ! O, calul meu! Tu, fala mea, De-acum eu nu te voi vedea Cum ții tu nările-n pământ Și coada ta fuior în vânt, ...
George Topîrceanu - Problema râsului și humorul românesc
... lucruri surprinzător de pudice și de caste, e foarte rezervat în expresii, ba uneori exclude cu desăvârșire amorul din opera lui literară. Un sentimental naiv în viața de toate zilele face pe grozavul în scris — și invers, un cinic dezordonat, un Don Juan în practica vieții face, în versuri și în proză literară, pe sentimentalul, credincios unei singure femei. Un om foarte timid în viața practică de toate zilele poate fi un polemist violent și un pamfletar plin de o aprigă bărbăție în scrierile lui. S-ar părea că ne aflăm în fața unei legi a compensațiilor: omul cheltuiește, trebuie să-și cheltuiască, în fantezii creatoare de artă, surplusul unei anume forme de energie vitală
Petre Ispirescu - Porcul cel fermecat
... plimbat. Am intrat prin toate cămările palatului tatălui nostru, și am văzut cât sunt de frumos și bogat împodobite; de ce să nu intrăm și în cămara aceea, în care ne-a oprit tatăl nostru de a intra? - Vai de mine, leliță, zise cea mai mică, mă mir cum ți ... Dumnezeu nu te va lăsa să te chinuiești mult timp. - Dacă dumneata, tată, găsești cu cale așa, răspunse fata, te ascult și-mi pui nădejdea în Dumnezeu. Ce o vrea el cu mine! Așa mi-a fost triștea; văz eu că n-am încotro. Între acestea sosi și ziua ... porni la dânsul acasă. Pe drum trebuia să treacă pe lângă un noroi mare; porcul porunci să stea căruța; se dete jos și se tăvăli în noroi, până se făcu una cu tina, apoi, suindu-se, zise miresei să-l sărute. Biata fată, ce să facă? Scoase batista, îl șterse nițel ... om, iară nu un porc. Se miră. Însă își aduse aminte de cuvintele tătâne-său și începu a mai însufleți, plină de nădejde în ...
Mihai Eminescu - Codru și salon
... Privea uimit în râul ce spumega amar, Și arunca vo piatră în apa-nvolburată. Râdea, cânta degeaba... plângea chiar în zădar. El vede ierburi nalte în mândră zi cu soare. Crescute-ajung la brâul unei copile. Lin Prin iarba mare trece ș-aminte luătoare Plivește flori albastre și fire de pelin ... în părul încâlcit Și ochii râd în capu-i și fața-i e jeratec  A lanurilor zână, cu chip sumeț, răstit. Apoi în codru trece și cântă doina dragă. Sălbatec este glasu-i, vioi, copilăros, El sună-n codru verde, trezește lumea-ntreagă, Picioarele-i desculțe îndoaie flori ... nu sunt  ea strigă  o pasăre măiastră Cu penele de aur ca pasările-n rai; La Sfânta Joi m-aș duce, aș bate în fereastră Cu ciocul și i-aș zice cu rugătoriul grai: Să-mi deie-un măr, în care închisă e o lume, Palat frumos la munte, în codri înfundat, Ș-un făt-frumos de mire, înalt, cu dulce nume, Din sânge și din lapte  fecior de împărat!" Ea cântă și pocnește ... a ta privire eu mințile îmi pierz. Când ai muri, iubito, căci contra morții n-are Nici Dumnezeu putere, atuncea cu amar Aș stinge
Ion Heliade Rădulescu - Elegie II. Dragele mele umbre
... cătați, Și al meu suflet se liniștește Când înainte-i vă arătați. Cât e de dulce a voastr-ivire La cel ce-așteaptă în amăgire L-al nădejdii viclean zâmbit! Faceți adesea să se strecoare A voastre chipuri și mă-nfășoare Cu vălul nopții cel liniștit. Mi ... este-n sine? Dragoste, pace, marele bine. Și-n cine oare drepții trăiesc? Trista ta buză vreo zâmbire Sau bucurie n-a cunoscut În câtă vreme în despărțire Asprimea soartei crud v-a ținut Veselă-ți fața acum zâmbește, Dragostea, pacea o-nsuflețește: Vălul mâhnirii l-ai sfâșiat! O jumătate ... drage!... ah, puțin stați! Veniți adesea, mă cercetați: Ceasul îmi este necunoscut; Pe lângă mine des vă aflați, Când m-oi desface de acest lut În
Ion Luca Caragiale - Greu, de azi pe mâine... sau unchiul și nepotul
... să-l rog a proteja pe băiatul ei, care de șase luni s-a întors din străinătate cu diploma de doctor în drept și... nu poate căpăta o slujbă cât de mică. — Bine — zic — de ce nu te duci d-ta în persoană? îți este văr bun, și știu cât datorește părinților d-tale care l-au ajutat pe vremuri să ajungă așa de sus. — M ... și cu unchiul... Un tânăr excesiv de scrupulos — o adevărată anomalie într-o vreme și într-o societate, care, dacă ne putem exprima astfel... în fine, scrupulos prea din cale-afară! Am renunțat dar, cu părere de rău, a mă mai amesteca în această delicată afacere de familie... Cu oameni așa de căpățânoși în privința scrupulurilor de conștiință, nu e nimic de făcut... A trecut câtăva vreme după nereușita tentativelor mele diplomatice, pe care aproape le uitasem ... Ecoul patriei, ebdomadar din urbea X..., titlu mare pe prima pagină: „Panamaua de la noi!... Potlogăriile foastei administrații!... Mișeliile se dau la lumină!... Jaf în avutul public!... În ...