Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru TOTUL

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 2348 pentru TOTUL.

Vasile Alecsandri - Melodiile românești

... ne-a scos cu totul la lumină, și acum suntem un suget de studii interesante pentru Europa: istoria patriei noastre, obiceiurile poporului, poeziile sale, tot ce se atinge [de] naționalitatea românilor au deșteptat curiozitatea publică; suntem astăzi o nație nouă, descoperită de puțin timp, și avem tot prestigiul noutății; trebuie dar să ne arătăm europenilor cu ce avem mai frumos și mai vrednic de a-i interesa. În Franța, Germania ... toată virtutea la dânșii și pătrunde lustrul modelor străine. Cât pentru caracterul și ritmul muzical al ariilor române, se cade să mărturisesc curat că este tot ce e mai greu de a deprinde și de a înțelege dacă cineva nu le-a auzit jucate în ... concert și de teatru și care sunt primite cu aplauze frenetice. Cântecele de lume (romanțele) sunt melodii făcute pe poezii mai noi și au mai tot acel caracter ca al baladelor. Ele se deosebesc de balade în aceea că, jucate cu un muvement mai iute, ele slujesc asemene ca arii de ... rând, îndoind un picior, în vreme ce celălalt face un pas înainte sau îndărăt; totdeodată brațurile se clatină încet; dansatorii se apropie sau întind cercul ...

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de iunie

... a cugetat-o sorbind a ei răcoare Și stelele de aur din cerul luminos, Și tainica natură în falnica-i splendoare, Și tot ce se-ntrevede în haos, sus și jos, Și tot ce este-n suflet ca sfântă inspirare, Și tot ce este-n creier ca vis sau cugetare, Și tot ce este-n inimi ca patimi ori simțiri, Pe când, pe rând, veniră cu dulci însuflețiri S-alunece pe harpă-i, încet, ca o suflare ... trăit în lume, Să simți indiferența cum vine să sugrume Din inimile noastre, cerescul simțământ, Ce sparge închisoarea-i de humă, ca să zboare Spre tot ce este rază, scântei, parfum, splendoare, Spre tot ce te ridică în cer de pe pământ! Ai suferit, desigur, dar niciodată încă, Oriunde te conduse destinul tău incert, Tu n-ai murit de ... moarte de e bine?... Să plângă?... Însă plânsul provoacă râsul azi... Pe cât ai să verși lacrimi, pe-atâta ai să cazi! Să râdă?... Dar tot

 

Dimitrie Anghel - Himera (Anghel)

... pe celalt țărm ! Du-mă-într-o lume mai bună în care să nu fie oameni, Căci între mine și ei nu e nimic obștesc. Tot ce-i încîntă și-i doare pe ei mă revoltă pe mine: Toate le vede întors ochiul meu, altfel făcut. Spre a-i ... ca o mască prin bal, vesel cu lacrămi în ochi...â€� Iute, Himera și-a-ntins atunci aripele-albastre: Cerul deasupra-mi scădea tot mai îngust și mai mic. Tot mai departe de cer coboram ca o piatră-n cădere Și ca un ochi luminos soarele-abia-l mai zăream, Tot mai departe apoi, scînteia ca un fulg de jeratec: Inima-n piept mi s-a strîns cînd păn’și fulgul s-a ... în genunchi: – „Du-mă, Himeră,-napoi !â€� Greu încărcat din belșugul comorii găsite acolo, M-am avîntat cătră cer, nerăbdător să-l revăd. Tot mai greoaie vîsleau aripele-albastre-a’ Himerii, Pîn’ ce-am văzut răsărind fulgul de jar la zenit, Tot mai aproape de cer mă-nălța cu aripele-n cruce; Fulgul de jar se schimbă iarăși în ochi luminos, Împrejmuit de pleoapa albastră a ...

 

Gheorghe Dem Theodorescu - Oaia năzdrăvană

... Crângul de vedea, Stân-apropia, Semn i se făcea Și-n loc se oprea, Dulăi odihnea Pe gânduri cădea. Dar pe când ședea De se tot gândea, O oaie bârsană, Oaie năzdrăvană, Nici iarbă păștea, Nici apă nu bea, Nici umbra-i plăcea, Ci mereu umbla Și mereu zbiera. Cioban, d ... Stăpâne jupâne, Drag stăpân al meu, Dat de Dumnezeu, Iarba mie-mi place, Apa rău nu-mi face Și mult îmi e bine Să fiu tot cu tine, Dar gura nu-mi tace De trei zile-ncoace, Că semn mi se face Că ăi dorojani, Feciori de mocani, Sunt trei veri ... Prin crânguri umblând, Din gură cântând, Din ochi lăcrămând, De mine-ntrebând, Să nu-i spui că sunt Culcat sub pământ, Ci că m-am tot dus, Dus pe munte-n sus, Prin vârfuri cărunte Dincolo de munte, Căvălaș să-mi dreg, Flori ca să-i culeg Pentru nunta mea Ce ... fire, Mult zice subțire. Vântul, când bătea, În caval sufla, De jale-mi cânta, Oi că se strângea, Câini că s-aduna, Oile plângând, Câinii tot lătrând, Pe stăpân chemând. Așa, tot ...

 

Ion Luca Caragiale - Oare teatrul este literatură%3F

... vor dumnealor să mă facă a crede. Teatrul, după părerea mea, nu e un gen de artă, ci o artă de sine stătătoare, tot așa de deosebită " de literatură în genere și în special de poezie ca orișicare artă - de exemplu arhitectura. Literatura este o artă reflexivă. Orice gen ... la a închipui imagini, a gîndi asupră-le și a transmite cititorului prin cuvinte acele imagini și gîndiri; aci stau tot obiectul și toată intenția literaturii. Teatrul este o artă constructivă, al cărei material sunt conflictele ivite între oameni din cauza caracterelor și patimilor lor. Elementele ... formulările interne, manifestațiunile si modurile de transmitere intenționată a concepțiunii sunt deosebite pentru fiecare artă. După aceste deosebiri specifice, vedem că teatrul este tot atît de puțin înrudit cu literatura pe cît ar fi sculptura și pictura cu arhitectura și muzica. Pe cînd concepțiunea poetului se formulează în gîndirile ... finală a intentiunii sale, adică monumentul, ci numai notarea convențională după care trebuie să se strîngă și să se alipească materialele cerute într-un tot ordonat, asemenea și scrierea dramaturgului nu este chiar desăvîrșirea intențiunii lui - adică comedia - ci notarea convențională după care se vor alipi elementele proprii spre a ...

 

Ion Luca Caragiale - Sfânt-Ion

... mergem la ceai cu el, Și la ceai și la cafea, La soarea cu refenea, Și ne-ncântă, ne descântă, Bată-l măiculița sfântă! El tot haide! noi tot ba! Ne-a-ntețit cu dragostea; Noi trăgeam, el ne-mpingea, Tot așa și iar așa Pân-am ajuns în antrea. Aici, hop! și comisari, Ipistați, sergenți, jandari Cu niște chivere mari, Măiculiță, ce vlăjari! Nalți d ... cinstit, Patraonu-am prăznuit, La fiatru c-am venit, Lojă bună c-am găsit. Să vedem și noi Voivodu1, Cum l-a văzut tot norodu, Da' polițaiu, nerodu, Pasămite era beat! Dânsul de bucluc ne-a dat. Da' acu dă-ne tu drumul, Că ni s-a ... Odobescu Și cu Anghel Demetrescu? D-apoi lasă-te pe mine, C-am să-i regulez eu bine. Că din secție ieșind, Am fost doi tot la un gând, Cum avem și-un patraon, 1 Voievodul țiganilor, operetă. 2 Titu Maiorescu, atunci ministru al Instrucțiunii Publice și al Cultelor. Și eu ...

 

Ion Luca Caragiale - Sfânt Ion

... mergem la ceai cu el, Și la ceai și la cafea, La soarea cu refenea, Și ne-ncântă, ne descântă, Bată-l măiculița sfântă! El tot haide! noi tot ba! Ne-a-ntețit cu dragostea; Noi trăgeam, el ne-mpingea, Tot așa și iar așa Pân-am ajuns în antrea. Aici, hop! și comisari, Ipistați, sergenți, jandari Cu niște chivere mari, Măiculiță, ce vlăjari! Nalți d ... cinstit, Patraonu-am prăznuit, La fiatru c-am venit, Lojă bună c-am găsit. Să vedem și noi Voivodu1, Cum l-a văzut tot norodu, Da' polițaiu, nerodu, Pasămite era beat! Dânsul de bucluc ne-a dat. Da' acu dă-ne tu drumul, Că ni s-a ... Odobescu Și cu Anghel Demetrescu? D-apoi lasă-te pe mine, C-am să-i regulez eu bine. Că din secție ieșind, Am fost doi tot la un gând, Cum avem și-un patraon, 1 Voievodul țiganilor, operetă. 2 Titu Maiorescu, atunci ministru al Instrucțiunii Publice și al Cultelor. Și eu ...

 

Naum Râmniceanu - Rugăciune (Râmniceanu)

... focul cel aprins,     Întoarce-te-acum cu bine,     Că mai cu totul s-au stins.     Eram slobodă grădină         Ver' la cine-ar fi venit,     Cu tot felul de rod plină,         Făr-a fi nimic oprit.     Și-acum am ajuns în stare         Mai de tot să mă sfîrșesc,     Plîng, suspin fără-ncetare,         Din zi-n zi mai rău slăbesc.     Pînă cînd a ta mînie         Să petrec tot în oftat ?     Întoarce-ți a ta urgie     Vezi că m-am dărăpănat.     O tîlhărească pornire         Dodată m-au prididit,     A mea ... iar adunați.     Pînă cînd să fiu scîrbită         Și jalnică d-ai mei fii,     Pînă cînd voi fi mînită,         Suferind ticăloșii ?     Nu eram cea răsfățată         Cu tot felul d-adunări,     Eu eram cea desmierdată         În plimbări și desfătări.     Și-acum podoaba mea toată         M-au stins de pre pămînt,     Nu gîndesc ca ... le văd luminoase         Din tunerecu cest pustiu.     Eu mă bucuram odată         D-ai mei fii noaptea umblînd,     Și-acum sînt foarte-ntristată         Noaptea de cîni tot urlînd.     Ale mele uliți toate         Saltă noaptea veselii,     Și-acuma a nu plînge nu poate,         Văzîndu-se că sînt pustii.     Toată ulița-acum ...

 

Vasile Alecsandri - Doncilă

... Nici pe Donciu l-a uitat, Nouă ani ea l-a cătat, Nouă ani și jumătate L-a cătat tot ca pe-un frate. Zi și noapte l-a vegheat, Perne albe i-a mutat Când la cap, când la picioare ... Bugeac Și prin țară face jac. [2] Lângă sat el s-a oprit Sub un cort mare pâslit, Și-orice vrea tătarul cere Tot în silă și-n putere. De tot omul de pe-aici Zece galbeni venetici, Și de fiecare casă Câte-un miel și-o juncă grasă, Iar pe noaptea fiecare Cere câte-o ... mor, nu crede!" El în lapte se scălda, Cu busuioc se freca, Haine dalbe îmbrăca, Calul și-l încăleca, Și cât se vedea călare, Striga tot în gura mare: ,,Rămâi, soro, sănătoasă Ca o viorea frumoasă Într-un păhărel pe masă! Și tu, Șoime, ce nechezi Și de boala mea nu ... Asemenea românii, din partea lor, dădeau năvală în Bugeac și-și răzbunau cu foc și cu moarte. În balada lui Doncilă, tătarul Crâm Hogea cere tot în silă și în putere, el ridică haraci de ...

 

Vasile Pogor - Poezie

... deșteptă     Muritoriu că este omul, toți o știu și o simțesc     Dar puțini la adevărul vremelniciei gîndesc.     Iubirea acea de sine ce în lume mișcă tot     Din cuvîntătoriu îl face dobitoc pe om nitot.     Cu nadă înșălătoare îl zmulge din adevăr     Și-n prăpastia pierzării îl tîrîește de păr.     Decît toți ... Și în giugul nedreptății suspinînd de mine pus     A sale ohtări și lacrămi, gemătul întristatoriu,     Să-mi fie din nesimțire un organ veselitoriu.     Tot să răstorn pentru mine, tot să sfarm și să zdrobesc.     Tot focului mistuire și sîmcelii să jărfesc,     Și prin așa sîngerate și încumplite urmări     Scara cătră înălțime să-mi zidesc din sfărîmări.     Dar iată că sînt ... a zice, după vreme, un nepot,     Dobitoc fără sîmțire, fără carne, fără bot :     â€žDovedesc prin documenturi că de-a dreptul mă pogor     Tot din spiță bărbătească din Vasilie Pogorâ€� ;     Cînd dezbrăcat de sîmțire și în stihii desfăcut     Nu voi auzi din aer nici nu voi sîmți din lut ... lui în pradă, numile lui blăstămat ;     Rugul neamului său pică veșted, slab și defăimat.     Și ca unul ce-n viață tuturor au fost pismaș,     În tot

 

Anton Pann - De cînd ploaia cu cîrnații

... lipii a plouat? El îi zise: - Ba nu, leică, Altă potcă s-a-ntîmplat, Ispravnicii azi bătură Pe zapciu pentr-o belea Tot cu lipii peste gură Și înapoi le-azvîrlea. Eu văzînd că toți luară Care-n mîmă le cădea, Abia și într-a mea ... ce-ai găsit? Nu știi că de stăpînire Avem strașnice porunci Pentru așa tăinuire Ca să pedepsim cu munci? De aceea nu ascunde, Ci scoate tot la maidan, C-apoi de nu, vei răspunde În cazne pîn' la un ban. Iar el de aste cuvinte Fără a se-nfricoșa ... l-a văzut i să pare Alde nea Stan pe ascuns. Viind Stan, spuse pe altul, Altul p-altul arătă, Pînă cînd strînse tot satul, Și pe toți îi cercetă. În sfîrșit dar vorba asta Din om în om s-a-nfundat, Și află că chiar nevasia ... căldare Au fost scoa ei din pămînt De mai mult ea știre n-are Și sa nu dea crezămît, Zapciul îi zise: -Bine, și el tot așa mi-a spus, Eu mă-ncredtnțez pe tine. Dar acum unde i-ați pus? - La noi supt pat, ea răspunse. Și zapciul ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>