Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru TON
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 201 pentru TON.
George Coșbuc - Cetatea Neamțului
George Coşbuc - Cetatea Neamţului Cetatea Neamțului de George Coșbuc Sunt cu ceară picurate Filele-n bucoavna mea, Dar citesc, cum pot, în ea. Spune-acolo de-o cetate Care Neamțul se numea Și-au zidit-o, spune-n cronici, Nemți, germani sau teutonici. E ruină azi de veacuri. Unde-o fi? Vezi asta-i greu! Cine credeți că sunt eu Ca să știu atâtea fleacuri! Cui va ști, îi dau un leu. Zici că afli-n cărți de școală? Aș! Rămâi cu mâna goală. Deci, în ceasul dimineții, Când prânzesc acei ce au, În cetate-aici erau, Lângă comandantul pieții, Toți străjerii și-așteptau, Povestind și-ntinși pe iarbă, Chisălița să le fiarbă. Dar, pe când Guzgan răstoarnă Mămăliga din ceaun, Din clopotniță Tăun Sun-afurisit din goarnă. Unu-i strigă: Ești nebun! Altul: Ce-ai tu dacă strigă? I-o fi dor de mămăligă. Dar se-ntorc spre zid plăieșii; Văd pe șes un nor de oști. Măi Istrate, tu-i cunoști: Turcii sunt? Ba, parcă leșii, Vin încoace. Păi, sunt proști? Bat și ei cel drum, ca mânzul, Să ne strice nouă prânzul. Leși erau. Sobiesky-vodă Rătăci p-aici prin văi, Căci pe-atunci era la ...
George Coșbuc - Non omnis moriar
George Coşbuc - Non omnis moriar Non omnis moriar de George Coșbuc La mormântul lui Timotei Cipariu Clădit-au grecii doară cetăți de fală pline Și temple mari și ziduri ciclopice-au zidit, Dar toată măiestria clădirilor eline, Columnele de marmur și templele divine, De mult s-au năruit. Trăiesc numai imagini, hrănite de-amintirea Condeiului istoric, ca vis numai trăiesc: Dar cine poate zice că le-a pierit mărirea? Ce cap va fi-ndărătnic să nege nemurirea Poporului grecesc? Nu murii țin pe-o gintă, căci murii pot să cadă; Nu oamenii fac neamul, căci ei se nasc și mor: Bărbații numai poartă putere și dovadă, Dar nu prin fier și lance, ei nu înving prin spadă, Ci-nving cu mintea lor. Se nasc, având în suflet mari, nobile destinuri; Trăiesc, ca să creeze, și trec ca niște regi. Umplând a lumii goluri, golind a mării plinuri, Ei mor deplânși de-o gintă și, chiar să moară-n chinuri. Nicicând nu mor întregi! Aceia sunt bărbații, cari pot s-alunge norii Națiunilor uitate prin noapte și sub fier, Bărbați superbi cari poartă menirile-Aurorii, Au larg avânt de vultur și-n șir, ca ...
George Coşbuc - Profeţie Profeție de George Coșbuc Caligenes sfârșește moșia de arat; O seamănă. Pe urmă roman adevărat Dă goană-n urbea Romei să-ntrebe toți augurii Că da-vor zeii nobili rod bun semănăturii? În Roma, cel mai vrednic augur, Aristofil, E om cărunt, servește de când era copil, Și poate să-mblânzească și viforul cu ruga. La dânsul vine dară Caligenes în fuga, Zicând: Aristofile, să-mi spui tu de va fi An bun și toamnă lungă, de pot nădăjdui, Să secer grâne coapte și pline-n spic? Pășește La scândura-i augurul, ia bobi, îi rânduiește Vrăjind; apoi mai face cu bățul său figuri; Își încruntează fruntea cu-atâtea-ncrețituri, Dă roată prin odaie și numără întruna Pe unghii, roagă cerul cu stelele și luna; Mai face-un hocus-pocus și-odată stă pe loc; Se-ntoarce și grăiește cu tonul de proroc: De cumva e sămânța destul de roditoare Și bine semănată, la caz dacă e soare Și cald, pe câtă vreme sub brazde ea va sta, Pe loc ce ploi mănoase și calde vor uda Câmpiile, îți iese sămânța toată plină; Fii sigur că de cumva nu vei avea neghină Și alte ierbi, grâul ...
George Coșbuc - Romanță (Coșbuc)
George Coşbuc - Romanţă (Coşbuc) Romanță de George Coșbuc Negura nopții doarme pe mal, Ca răzbunarea unor blestemuri, Reci sunt de crivăț negrele vremuri, Te voi cuprinde ca să nu tremuri, Dragă, și-al feții rumăn oval Culcă-l la pieptu-mi, stând visătoare. Ochii tăi negri îmi vor fi soare, Și prin săruturi, iubita mea, Te-oi face caldă de-ți va părea Orișice crivăț vânt de răcoare. Vino cu mine! Tânăr sunt eu, Tu ești frumoasă, floare de nalbă! Noaptea voi face-o să-ți fie albă, Din stele roșii face-ți-voi salbă, Brâu îți voi face din curcubeu Să te cunoască îngerii soră! De te vor prinde zilele-n horă, Cea mai frumoasă zână vei fi Și-a lor crăiasă îți va găti Rochii de purpor din Auroră. Soarele-n Osturi are palat, Cât de idilic stă-n orizonuri! În tot tabloul el are tonuri, Numai credința află-n el tronuri, Numai amorul e-ncoronat. Acolo nimeni nu cântă solo, La toate ține duet Apolo O, și-aici lumea cât e de rea! Acolo-n Osturi, iubita mea, Vino să mergem și noi
George Topîrceanu - Șt. O. Iosif: Patriarhale și cântece
... Dacă lui Iosif i-au lipsit vioiciunea și doza de copilăresc atât de necesare unui liric, dacă a fost adesea prea sfătos în ton și prea cuminte în expresii, e că a suferit prea de timpuriu în lupta aspră cu viața — suferință stearpă, mohorâtă, de nemărturisit ...
George Topîrceanu - Dedicație (Topîrceanu)
George Topîrceanu - Dedicaţie (Topîrceanu) Dedicație de George Topîrceanu 1924 Lira spânzurată-n cui Cam de mult am părăsit-o, De urâtul tău, iubito, Și de dragul nimănui. Degetele-mi amorțite De-abia lunecă pe strune. Toate coardele sunt bune, Doar a' inimii-s plesnite. Pentru tine, adorato, Vreau să-mi cânt de azi încolo Bucuriile-n tremolo Și tristețea-n pizzicato. Și de s-o-ntâmpla ca tonul Ori măsura să nu-ți placă, Vom întoarce patefonul Și vom pune altă
George Topîrceanu - Ioan Slavici (Topîrceanu)
George Topîrceanu - Ioan Slavici (Topîrceanu) Ioan Slavici de George Topîrceanu Cu Slavici a dispărut cel din urmă sol, întârziat printre noi, al unei generații strălucite de scriitori, al literaturii de dincolo de Sămănătorul , cea din urmă legătură vie, peste decenii, cu vechea tradiție literară. Bătrânul părea lăsat anume în urmă de către ceilalți , sentinelă de ariergardă, să privească în juru-i, senin și treaz până la sfârșit, ca să poată duce din lumea aceasta a noastră vestea supremă marilor lui prieteni, trecuți de mult în împărăția liniștii. Puțini cititori de literatură românească din generația lui l-au prețuit de la-nceput și l-au urmărit cu dragoste. Dar cititorii mai tineri, de azi, ori nu-l cunosc deloc, ori îl cunosc prea puțin, din ultimele lui scrieri, de aceea nu-l prețuiesc cum se cuvine. Căci opera literară a lui Slavici a fost cam inegală: ca să trăiască zi cu zi, scriitorul a fost nevoit să producă necontenit și, desigur, nu s-a oprit la vreme. Adevăratul Slavici se găsește numai în cele două volume de Nuvele, cu care a debutat. Acolo e Popa Tanda , ...
George Topîrceanu - Mihail Sadoveanu: Cocostârcul albastru
... literaturii noastre, este unul din cei mai originali scriitori. El a venit cu un fond absolut propriu de sentimente și observațiuni, cu un ton sufletesc nou și personal, cu o limbă proprie, fermă și, în același timp, deo mlădiere, de-o bogăție de nuanțe și colorit fără pereche. Noi ...
... se-nchină Cel ce-odată te-au gustat, Cărui aburi învenină Aerul cel mai curat, În grădină și-n salon Tu dai lege și bun ton. De prisos a ști vro limbă, La vizite și la bal, Astăzi vorba se preschimbă Prin a fumului canal; Cel ce ...
Gheorghe Asachi - Broasca și boul
... a-și cere sfat la pungă Se așază la Paris, Unde, de nu este-nchis, Rolul gioacă de baron, Fără bani, dar cu bun ton. De mii planuri îngâmfat, Casa-și schimbă în palat Și-n prințesă pe a sa damă. Vrând apoi a mai întinde ...
... vorbi limbe, Capu-ascunde sub aripe, Cum să șuiere, să țipe, Cum să de din cap, din coadă, Și mii lucruri de plăcere De bun ton și tot de modă. Dar nu lungă mângâiere Din metodul învățat Cii părinți au fost gustat, Căci îndată ce din mici Au crescut castori voinici ...