Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru TINE PIEPT LA
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 230 pentru TINE PIEPT LA.
... Donici Cu șatrele din loc în loc Țiganii prin Bugeac se poartă, Neprihănind al lor noroc Sau nestatornica lor soartă. Ei astăzi, iată, au rămas La mal de apă pentru mas. Cu țoluri rupte, afumate Căruțele le învelesc Pe deasupra pân' la roate, Apoi femeile gătesc Mâncare proastă și se pun Buluci lângă ceaun. În depărtare se privesc Cum caii pasc la iarbă verde, Iar după șatre dezlegați Șed urșii bine învățați, Gâlcevi și vorbe, și strigare, Amestecate cu cântare, Și sunetul de fierării Asurdă locul în ... cântare! Ce vorbe, și ce vuiet mare! Răcnește ursul, câinii latră, Și scârție neunsa roată; Într-un cuvânt, a lor pornire E deșănțată la privire. Mâhnitul tânăr se uita La văi, la dealuri, la câmpii Și lucruri nouă căuta Între țigani și în pustii. A lui Zamfiră preaiubită, Cu negri ochi împodobită, Îl mângâia cu dezmierdare, Mărturisind ... În foc vânat pune-mă. De m-ai frige pe cărbune, Ibovnicul nu-ți voi spune. Că el este tinerel, Drăgălaș și frumușel; Iar pe tine, bărbat rău, Eu de-acum nu te mai vreu. Și tu măcar pân' la
Mihai Eminescu - E împărțită omenirea...
... cărții tale graiuri sfinte. N-a intrat viermele-ndoielii, Copil e ochiul lor când vede, Căința văd urmând greșelii, Căci omul tot în tine crede. Al răului geniu arate-mi Un om din viță pământească, Ce-ar fi-ncercat ale lui patemi Naintea ta să-ndreptățească; Căci buni și ... Minune-i pentru dânșii tot. Necercetând nimic în fire, Nimic nu știu, nimic nu pot; Căci nu-i supusă lămuririi Gândirea-n capul înțelept  La toate farmecele firii Se bat cu mânile pe piept. Urmând a cărților străveche Statornic, nemișcat învăț, E surdă azi a lor ureche Privindu-ți firea cu dispreț; Legată-n lanț ...
Mihai Eminescu - E împărțită omenirea
... cărții tale graiuri sfinte. N-a intrat viermele-ndoielii, Copil e ochiul lor când vede, Căința văd urmând greșelii, Căci omul tot în tine crede. Al răului geniu arate-mi Un om din viță pământească, Ce-ar fi-ncercat ale lui patemi Naintea ta să-ndreptățească; Căci buni și ... Minune-i pentru dânșii tot. Necercetând nimic în fire, Nimic nu știu, nimic nu pot; Căci nu-i supusă lămuririi Gândirea-n capul înțelept  La toate farmecele firii Se bat cu mânile pe piept. Urmând a cărților străveche Statornic, nemișcat învăț, E surdă azi a lor ureche Privindu-ți firea cu dispreț; Legată-n lanț ...
Andrei Mureșanu - Deșteaptă-te, române
... de Andrei Mureșanu Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte, La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani. Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume Că-n aste mâni mai curge un sânge de ... a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume Triumfător în lupte, un nume de Traian. Înalță-ți lata frunte și cată-n giur de tine, Cum stau ca brazi în munte voinicii sute de mii; Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne, Bătrâni, bărbați, juni, tineri ... armate, cu focul vostru-n vine, Viață-n libertate ori moarte" strigă toți. Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate Și oarba neunire la Milcov și Carpați Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate, Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați. O mamă văduvită de la Mihai cel Mare Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori, Și blastămă cu lacrămi în ochi pe orișicare, În astfel de pericul s-ar face vânzători. De fulgere să ...
Ștefan Octavian Iosif - Icoane din Carpați
... Din plaiurile-aceste, Și ca un fulger din înalt Să cad fără de veste, Și să te iau cu mine, sus, Și să te duc la mine, Departe, unde lacrimi nu-s, În zări în veci senine. V Este ceasul cînd truditul Muncitor voios aruncă La o parte grija zilei Și uneltele de muncă ; S-au întors de la pășune Liniștitele cirezi, Umbre cresc pe nesimțite Prin grădini și prin livezi. Dar un zvon de mii de glasuri Umple zarea fără veste : Craiul zilei ... fală, Sara purpurie-i schimbă Zeghea-n mantă triumfală... VI DOINA Se tînguiesc Tălăngi pe căi, Și neguri cresc Din negre văi, Plutind pe munți... La făgădău, La Vadul-Rău, Sus, la răscruci, Vin trei haiduci Pe cai mărunți... Grăiesc încet... Un scurt popas — Și spre brădet Pornesc la pas Cei trei călări... Sus, peste plai, Tăcutul crai Al nopții reci, Umbrind poteci, Se-nalță-n zări... Și neguri cresc, S-anină-n crăngi ... În fundul neștiut al negrei peșteri... Trosneau din foc scîntei din cînd în cînd, Și sus, pe cer, s-aprinse-ntîia stea. Ci eu stăteam la foc, visînd, Și ascultam ...
... teafăr. Pieptul lor, plin de medalii, strălucea ca un luceafăr. Dar înnuntru sub medalii și sub hainele bogate Clocotește-n oala cărnei, otrăvită de păcate, La a negrelor lor pofte, la a infamiei pară Clocotește crima . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Stoarceți, stoarceți măduva din țară! Nu vă pese! Striviți totul! Cugetați că poate mâini O să pierdeți cârma ... fără suflet, fără nici un căpătâi, Țin a tale zile-n mână, ș-a ta cinste sub călcâi. Și călări pe tine, țară, se cred zei aceste bestii, Cum se cred ades copiii împărați călări pe trestii. Ei sunt mari și tari, și nu au nici rușine ... veacuri depărtate vor pluti a voastre nume, Și vor spune că sub soare n-au stat răi, călăi, bandiți, Nici atât de cruzi la
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira IV
... veninos Vătămător e foarte sărmanului poet! E rău lovind pre altul să nimerești în sine, Căci versurile, care în cititor nasc râsul, Adese aduc lacrimi la bietul autor. Arăt eu adevărul, pre nime nu numesc, În versuri râd și-n suflet plâng relele năravuri. La oameni adevărul nu place totdeauna. Cine vrodinioară de el te-a întrebat? Spuindu-l chiar pe față pre mulți nemulțumește. Acel care dorește ... e decât să spui Că rasa și potcapul călugărul nu fac. Așa vorbesc acuma; așa trăiesc în lume? Pe buze poartă miere și fierea-n piept ascunde; Arată-te prieten la cel ce ești vrăjmaș, De vrei ca între oameni să însemnezi ceva. O, muză! să începem a mai tâmpi condeiul, S-așternem pe ... a părăsit, Și încă nu-ncetează de a mă prigoni. Cu-acest nou soi de versuri ce nasc melancolie, Noi poate vom aduce la cititori plăcere. Tristețea este dată la omul muritor, Căci el pe tot minutul pășește spre mormânt! Să aibi numai plecare, materie destulă Găsești pentru a scrie. De ce dar ... ...
... Pânzele să se-nălbească Cum e coala de hârtie Și floarea de iasomie. Iar de nu-ti grăi cu drept, Arde-v-ar dorul în piept, Lucrul să nu vă sporească, Pânzele să nu albească, Ci la soare să-nnegrească Și la vânt să putrezească." Cele fete moldovence Floricele dunărence, De la mal se depărtau Și din gură cuvântau: ,,Atunce s-ajungeți voi Când îți afla de la noi Unde-i badea cel iubit Și de turci nebiruit!" Turcii se posomorau, Pe mal verde coborau Și de mers nu se opreau Pân' ce ... lumină de ieșea. Apoi greu el înota Și din gură cuvânta: ,,Sărăcuț, amar de mine! Căci un ajutor nu-mi vine Să mă scoată de la greu, Să-mi lungească veacul meu!" Iată, mări, că deodată, Îi răspunde-un glas de fată: ,,Voinicele, ține bine, Că eu vin, alerg la tine." Copilița sprintenică Sărea într-o luntricică Și cu mâinile vâslea, Pe Vulcan de mi-l scăpa, Iar Vulcan o săruta Și cu drag îi cuvânta ... Ca lumina de iubită. Mergi acum la tine ...
Constantin Stamati - Eroul Ciubăr-Vodă. Fabula fabulelor vechi populare sau Rolando furios moldovene
... Partea I 2 Partea II 3 Partea III 4 Partea IV Partea I L’homme est de feu pour le mensonge Et de glace pour la vĂ©ritĂ© 1 La Fontaine Ciubăr-vodă, domn faimos, Lui Papură strănepot, Avea un singur fecior, Frumos ca luna lui mai, Gigât ca un tânăr brad, Vârtos ca un ... al său cal, ce era Negru ca corbul la păr, La picioare pintenog, În frunte având o stea, Iar din nări foc slobozind. Deci agățând la oblânc Buzduganul de oțel, Chiar ca vântul s-au pornit Cu ai săi aleși oșteni Peste munți și peste văi; Și nu puțini au ucis ... Ca să fie potriviți Acei ce se însoțesc, Pentru că ea are ochi... Și ea îți va da un măr Cu care tu să alergi La izvor sau la pârău: Și acel măr despicând, Din el pruncă va ieși, Ursita mireasa ta, Căreia din al tău pumn Îndată apă să-i dai, Căci negrăbind ... lupta, se zbihuia Și pe al său zdravăn cal În scări s-au înțepenit, Și în brațe cuprinzând Stâlpul acel de arin, L-au strâns la piept ...
... i veniră prin minte. El ca un sătul de pîine I-a zis iar : să vază mîine. În următoarea zi dară Să duce la dînsul iară. Acesta iar cum îl vede (Sătul la flămînd nu crede), De ciudă-i venea să crape, Să mira îar cum să scape, Plecă pe loc de acasă. Cellalt iară nu să lasă ... Îi dă cu întăriri bune, A-i plăti soroc îi pune, Și așa de dînsul scapă, Bînd de necazu-i o apă. Deci la acest făcut bine Sorocul după ce-i vine, Trece o zi, trece două, Văzînd că trece și nouă, Pe loc la dînsul să duce Să-ntrebe căci nu-i aduce. Acesta, cum îl zărește, Acasă nu zăbovește, Pleacă pe poartă în grabă Ca după o mare ... să duse. Pînă cînd îi zise : -Frate ! Asta este nedreptate, Mult o să mai calc eu gloduri Înghițind de necaz noduri Și să umblu după tine Pentru că ț-am făcut bine ? -Nu, nu, el îi zise, frate, Nu-ți fac nici o strîmbătate, Ci precum mi-a fost ... ...
George Coșbuc - Trei, doamne, și toți trei
... de George Coșbuc Publicată în Tribuna , Sibiu, 1891, nr. 126 (5/17 iunie) Avea și dânsul trei feciori, Și i-au plecat toți trei deodată La tabără, sărmanul tată! Ce griji pe dânsul, ce fiori, Când se gândea că-i greu războiul, N-ai timp să simți că mori. Și luni ... de rece gândul. El a-ntrebat pe toți d-a rândul, Dar nimeni știre nu-i știa. El pleacă-n urmă la cazarmă Să afle ce dorea. Căprarul vechi îi iese-n prag. Ce-mi face Radu? el întreabă, De Radu-i este mai cu grabă, Că ... astă lume, Dar astăzi, când știa anume, El sta năuc și nu credea. Să-i moară Radu! Acest lucru El nu-l înțelegea. Blăstem pe tine, braț dușman! Dar George-al nostru cum o duce? Sub glie, taică, și sub cruce, Lovit în piept d-un iatagan! Dar bietul Mircea? Mort și Mircea Prin văi pe la Smârdan. El n-a mai zis nici un cuvânt; Cu fruntea-n piept, ca o statuie, Ca un Cristos bătut în cuie, Ținea privirile-n pământ, Părea că vede dinainte-i Trei morți într-un mormânt. Cu pasul