Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PREFACE CA
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 393 pentru PREFACE CA.
... ceea ce în mintea ei este o grozavă catastrofă a patriei eline. Iar dragostea vulcanică a lui Spyros pe loc se preface în scârbă, când află că femeia e gunaristă, și dezgustat îi întoarce spatele zbierând: Zito Venizelos! În 1862, Emile Gebhart, proaspăt sosit în capitala Greciei ... pentru că Popi va stârni, mai întâi și irezistibil, curiozitatea cititorilor prin partea ei informativă. Adică: pe care cititorul în general binevoiește să o considere ca informativă. Însă aceasta e o confuzie. Arta nu informează. Când nu e pur fantastică, ea, inevitabil, operează și cu date sau imagini care, în experiența ... un film fără sfârșit. Limpezimea fără seamăn a cerului atic scotea din fiece nuanță o licărire delicată și precisă, și întregul peisaj strălucea ca imaginea proaspătă a unui apțibild. Noaptea nu era decât o zi mai ușoară, mai pură, mai albastră, în care umbrele de cerneală ale ... povestitor ne dă calitatea vizuală a lumii în care ne va face să trăim. În acord cu peisajul de crudă lumină, el face ca lumina aceasta să ne ardă: aerul înfierbântat învăluia trecătorul într-un giulgiu de foc pe trotuar mă înghiți cuptorul orbitor al străzii simțeam pe ceafă ...
Costache Conachi - Visul amoriului
... întunecat văzduhul, ochii mi-au painjănit, Am rămas uimit pe gînduri, nu mă lăsați, că-s perit ! Iată, o femeie vine, cu veșmînt preastrălucit, Chiar ca soarele cînd iese, vara, despre răsărit. Trupul ei părea că este alcătuit chiar de duh, Căci mă prevedeam printr-însul ca printr-un curat văzduh. Și clătindu-mă pe-ncetul, după ce m-au deșteptat, Printr-o dulce sărutare îmi zice : „Ce-ai leșinat ? Eu ... are tot omul la îndrăgit, Fratele meu îi prepusul, clevetirea-mi este sor' Prietenă necredința și tovarăș am pre dor. Vino acum di pi mine, ca să mergi unde faci haz.â€� I-am urmat fără de voie, cu lacrămile-n obraz. Mă tîrîiam di pi dînsul ca o piatră fără glas, Ah, dar cine poate spune năcazurile ce-am tras ! Prin prăpăstii, munți și dealuri, ostenit călătoream. Și pe drumuri neumblate pururea ... albă, ochii săgeți sloboza, Sprincenele lungi și dese drept în inimă rănea. Sînul ei cu frăgezime omoră pre om de viu, Părul despletit pe spate, ca aurul de gălbiu. Statul înalt și subțire, cu dulci îndoituri, Gurița chiar ca ...
Constantin Stamati - Înțelepciunea lui Solomon
... Dar ce va fi oare după moartea noastră? Înțelepții lumii nu pot ști aceasta, De mormântul este finitul a toate, Sufletul de piere ca la animale. Sau zboară în ceruri, în lăcașuri sânte? Misterul acesta nime nu-l pătrunde. Atotcreatorul au făcut pe vierme, Ca pe noi, pe dânsul el îl ocrotește, Și lui, ca și nouă, el au dat simțire, Ca noi el se naște, ca noi își dă blescul (răsuflare). Unde-i al său suflet? Ș-al tău unde este, Omule deșarte? Simțirile-ntr-însul Pier ca și în tine, deci ce-aștepți tu oare?* Dar cine gândește la aceste toate? Scumpul grămădește avuție multă, Ca când în eternuri are să trăiască; Cu marea se luptă speculantul lacom, Aducând covoare de la Tir și Indii, Pentru desfătarea avuților trufași, Când milionarul ... mâini el are trăsnete și fulger, Fruntea lui ajunge până sus la nori, Tună și detună, zguduie pământul, Cești pământești însă, demizei în grabă, Pier ca și o umbră, se prefac în țărnă. Tinerețea este chiar ca și o roză, Are multe grații, a ei frumusețe, Însă ea nu este decât o nălucă, Căci cereasca floare în pripă se trece ...
... hotarele ce-l îngrădeau, Și marea-i putere s-o-ntindă pe-ntregul pământ și pe mări, Tărie de vifor pusese în sufletul oștilor lui, Ca nici un vrăjmaș să mai poată cu armele-a-i sta împotrivă; Iar ochii de fiară flămândă rotindu-și-i peste cuprinsuri, Vedea ... fost un blestem pe ursita sărmanelor neamuri de-atunci, Că-n scrum și-au văzut prefăcută întreaga lor muncă de veacuri. Scrâșnind luptătorii, în iureș, ca iarba sub coasă cădeau, Năprasnic vârtejul pieirii din țară în țară trecea În urmă-i coloane de flăcări zbucneau din cetăți năruite Și-n vuietul ... mulțimea, se rupe și iar se-mpreună, Cad pâlcuri sub pâlcuri de-a valma, și altele proaspete vin, Iar hreamătul crește și scade, ca-n spulber de viscol purtat. Ci iată că-n seara din urmă, strângându-și în pinteni arapul, Cărare-și despică-n năvală Timur cu hangerul ... mijlocul lor se aude un muget de fiară-njunghiată. E prins Baiazid și deodată se stâmpără clocotul luptei. E prins Baiazid și ostașii rămân împietriți ca de-o vrajă. Mai sunt oare fulgere-n ceruri?... Pământul pe-al lui și l-a stins! Timur își privește vrăjmașul cu liniștea ...
Nicolae Gane - Domnița Ruxandra
... furtună de patimi. Un fior trecu prin inimile tuturor la vederea acestei arătări omenești. Nimeni nu cuteza să sufle. Numai domnul, păstrându-și sângele rece ca în zilele de bătălie, porunci hatmanului să puie mâna pe obraznicul care îndrăznise să se apropie de domniță. În același moment însă, întocmai ca scânteia ce se pierde în vânt, străinul dispăru. Altarul, pridvorul, clopotnița fură cercetate; curtea bisericii, chiliile, pivnițele, răscolite. Străinul era negăsit, nevăzut. Femeile și copiii ... scutură de apă, iar călărețul îi dezmiardă coama. Nu era însă sfârșit periculul pentru călător, căci dincolo de Nistru se întindea și mai fioros pustiul ca o a doua apă nesfârșită, care la răsărit se unea cu ceriul. Călărețul însă, îndrăzneț ca și când ar fi el stăpânul pustiului, luă șesul de-a curmezișul, fără drum, nici cărare, și mergea împotriva vântului care șuiera în ... și ceriul și pământul păreau înspăimântați. Atunci călărețul se opri un moment, descălecă, strânse chingile la șea, cercetă cremenele la pistoale, încălecă și plecă iarăși ca vântul și ca gândul. Mergea întocmai ca ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira IV
... Nici noi să nu mai spunem Că el s-arată astfel cu toții blând și dulce, Căci nu este în stare să poată face rău. Ca să stricăm hârtie ca dânsul mulți aflăm; Se pot ușor cunoaște deși n-au semn în frunte. Iar dacă pentru tine nu sunt nici aste versuri, Apucă-te de ... deșerte. Noi nu suntem în stare a lăuda de-ajuns Pre oamenii de merit; povara este grea, Căci omul în viață adese se preface. Abia vrei s-arăți lumii o faptă lăudată, Când vezi c-acea virtute era numai un fum, Și cel ce ca omătul ni se părea de alb Cu totul ni s-arată pătat de mârșăvii. Atunci a mea lucrare zadarnică rămâne, Și trebui altui ... iute, mai ușor, Eu însumi întru sine că sunt poet mă simt, Și nu fac cititorii atât de mult să caște. Grăbesc voios și ager ca un viteaz la luptă, Sau ca un popă care când mortul și-a-ngropat, Aleargă să nu scape ospățul pregătit. Cântările-amoroase sunt numai pentru-aceia, Ce au o ... ...
Dimitrie Anghel - La fîntîna Medicișilor
... în stare să-și înfrîngă durerile așteptării și ale geloziei, tu, un simplu om, îți vei pierde mințile, desigur ! Lasă apele să curgă în voie ca vremile, păstrează-ți sufletul și crede-l că-i tare, convinge-te că trebuie să fii un spirit al eternității și că partea asta individuală ... formă ce o va fi s-o reia în decursul vremei. Întoarce-ți ochii de la Poliphem, căci el și-a dat ochii ca să nu-și mai vadă durerile. Gîndește-te că ochii tăi sînt oglinzile în care ai să răsfrîngi universul cu toate formele lui, și nu ... stăruință spre frumos și că numai spre bucuria ochilor au fost făcute. Nu plînge ora ce-a sunat înfiorînd cuprinsul, căci e oră ca toate celelalte, și neagra geană a minutarului ce merge fără de preget pe alba orbită a străvechiului ornic odată și odată ... care a sunat și lasă-te întîmplărilor. Uită întristătorul basm al lui Poliphem și, adunîndu-ți din nou gândurile, clădește-ți la nesfîrșit fantasmagoriile ca vîntul, capriciosul artist ce se joacă cu lumea lui de nouri. Întoarce-ți ochii de la Poliphem, fii bun și milostiv ...
Anton Pann - Ciobanul și magarul
... blestemat cu foc, În măgar m-am prefăcut Ș-am plecat după păscut. Umblînd pe cîmpul întins, Unul îndată m-a prins Și ca un măgar pierdut La dumneata m-a vîndut. Acum, precum văz curat, Părinții mei m-au iertat Și iar m-am schimbat în ...
Iancu Văcărescu - Adevărul (Văcărescu)
... Îndată zdrevenia, Frumoasa bărbăție Se duce, piere, Nu i se mai află urma. Nenumărate rele Ca norii se răscoală. În suflet-se-mbuibează : O zmreduire Ca-n trupuri încuibată, Suflet lipind de suflet, Le dă turbarea Furtunei mării, Se luptă vijelie Cu vijelie : Turlace bubuie, Se sparg în răcnete, Mințile omului ... sfîșierea !!! Pre leu Strein, sălbatic, Prileju-l bucură, Pe turmă tabără Și prad-o face. Se liniștește iarăși ! Iar vezi pre om Sub tirania nouă, Ca vita ce cu jugul A fot obicinuită, Cu soarta-și mulțumit, Visează fericire ; Ba crede că e slobod Sub prefăcute pravili ; Și iar ... Să-i fie grădinari Și săditori, și paznici, Împlinitori de lipse, În veci să nu lipsească ! Voi, cei d-aproape mie, Românii să dea pilda Ca cei ce se coboară Din neamu-ntîei pilde ! Cunoaștem pre mulți oameni Cu mare-nțelepciune Ce-au săvîrșit științe, Arte și meșteșuguri. Sînt monumente, vrednici ... Opinia a lumei Prea slab se-nfiorează. Așa n-avem zăbală, S-înduplece pornirea. Soțietatea încă Nu-și cată izvodirea De om îngrijitoare, Ca p-un copil să-l poarte, În veci să-l ție slobod Cu cele spre odihnă-i, Ferit de tiranie ! Ș-în veci răspunzătoare Să ...
Dimitrie Anghel - Tovarășii (Anghel)
... veche, doi cai fără culoare hotărîtă și un vizitiu bătrîn... Zic așa, pentru că sunt anumite ființe pe care nu ți le poți închipui decît ca o pluralitate. Ei singuri nu există, pentru că cer o întregire, ei trebuie să se îngemăneze ca să poată fi, trebuie să-și întovărășească pe alții ca să fie siguri că sunt cineva. Era deci un doctor, plus toate derivatele lui, și ei de douăzeci de ani stăpîneau un oraș. La anumite ... funebre ce întovărășesc de obicei răposații n-aveau de ce să-l turbure și cum neagra culoare a doliului era încă pentru el ca și orișice altă culoare, nu putea înțelege cum cel ce-i masca de-a pururi orizontul ca un paravan și din a cărui ființă nu vedea decît partea pe care o întoarce omul cînd e supărat, poate sta așa mut ... l-a oprit la altă casă, de unde l-a luat și l-a mînat aiurea spre alte dureri, ca să-l readucă iarăși de-a lungul zilelor și al anilor sub aceleași streșini ...
Dimitrie Anghel - Prinosul unui iconoclast
... rînd. Edilii vechei Rome aveau dreptate cînd intrau cu ciocanul în mînă în pădurile de statui ce acoperea forurile și piețele și percutau vechile glorii ca să facă loc celor nouă. Un norod de idoli cădea la pămînt împrăștiind țăndări de lumină, un nou venit lua loc pe vechiul soclu, un ... un munte uriaș, arar mai poate ceva să crească. Personalitatea lui covîrșitoare încremenise formele în tipare cu neputință de sfărîmat, adunase toate florile și imaginile ca și cum n-ar mai fi voit să lase nici una după dînsul. Pe cînd el își desfăta creștetul în lumină, bucurîndu-și privirile de ... în treacăt, doruri și porniri necheltuite încă își caută un adăpost și toate firele nevăzute ce ne leagă cu viața universală vibrează la trecerea noastră. Ca să pătrunzi în lumea aceasta încîntată în care poate totul e ritm și armonie, pentru ca auzul tău să poată prinde miile de zvonuri care rătăcesc și urcă din prăpastia albastră, pentru ca să ghicești tăinuitele corespondențe ce ne leagă de nemărginire, mintea nu e de ajuns, analiza nu are ce căuta și sufletul singur trebuie să le ... ...