Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PORNI (SPRE)
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 472 pentru PORNI (SPRE).
... Epitalam de Cincinat Pavelescu Unei perechi fericite V-așteaptă barca-mpodobită De flori muiate-n plâns de rouă, Tu și mireasa ta iubită Porniți voioși spre-o lume nouă! Să n-aveți frică-n largul mării; Ca să învingeți valul vieții, Aveți virtutea tinereții Și mângâierea sărutării! Tu ești frumoasă, el ...
... între puști și așteaptă să se isprăvească mai degrab'... ANCA (la tarabă): Dar tu, Dragomire, ai mers așa din întâmplare ori dinadins? DRAGOMIR (întorcându-se spre ea): Dinadins?... Ce nu ți-e bine?... De ce să merg dinadins? ( lui Gheorghe. ) S-a nemerit să fiu în oraș... mă dusesem ... Ieși! Fugi, să nu te văz! ( Anca stă locului cu ochii pironiți asupra lui. ) Te duci? Or mă duc eu... Să nu te văz! ( pornește spre ea, ea înaintează spre el ; el se repede, o apucă de mână ș-o duce hotărât în față. ) Ce vrei?... Ce te uiți așa la mine?... Ce gândești?... Eu ... ai cu mine? Lasă-mă în pace pe mine cu Dumitru al tău! ( o împinge de mână și suie ; ea vrea să facă un pas spre el. ) Lasă-mă în pace! ( același joc. ) Lasă-mă în pace! ( iese foarte turburat prin fund trântind ușa. ) SCENA III ANCA, GHEORGHE GHEORGHE (suie până ...
Emil Gârleanu - Călătoare! ...
... limpezesc, tihnite, din prisos. De aceea furnica se scoală cu noaptea în cap și pornește la drum. În dimineața aceasta a luat-o spre răsărit. Încântată de frumusețea soarelui, care se prevestea prin mănunchiurile lui de raze, totuși avu puterea să se gândească, drumeața, că, privind și minunându-se ... le putu găsi! „Ce-o fi făcând oamenii cu lucruri care, după cât se vede, nu le aduc nici un folos?â€� judecă ea. Porni mai departe. Mai în sus, alt buzunar. Hai și-acolo! De-abia se coborî însă, și, repede, căută să fugă înapoi. Buzunarul, îmbâcsit cu foi ...
Emil Gârleanu - Nucul lui Odobac
... Mă duc. Mitru își șterse lacrimile cu mâneca, își suflă nasul, aruncă leațul și ieși pe poartă. Toader se învârti prin casă, prin ogradă, apoi porni și el; o luă spre Moghileni. Satul nu era cine știe ce departe. Moșneagul era deprins cu drumul acesta. Cum ieși din văgăuna Arșițenilor și mai merse puțin încolo, pământul ... zise înfuriat: — El și-a luat plata, o să ți-o iai și tu. Și ridică mâna, dar Ruja strânse pulpele și porni surul să deie peste moșneag. Odobac îl prinse de funie, îl opri și rămaseră așa, încordați, bătrânul măsurându-se din priviri cu fata. În cele ... așa gura murgului, că i-o sângera... și-i cal de furat. Pe urmă sări jos, dădu calului o palmă, și surul își luă vânt spre herghelie, iar fata luă mâna moșneagului. — Lasă, mai bine odihnește-o, că o să ai ce struni mai târziu. Toader Odobac se uită iar ... să văd cât prețuiți fiecare-n parte. Da cât m-o ajuta luminile ochilor, din ochii mei n-o să scăpați. Moșneagul îi lăsă și porni ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Zobie
... și se poartă ca noi. Ai, nea Zobie? Ai? Gușatul dădu din cap. Se uită la Mirea, și fața i se deschise. Își aruncă ochii spre răsărit. Și cerul, subțiindu-și aurul, părea ca o pieliță de argint cald. Iar șirul muscelelor, din Nămăești până la Mățău, ca un talaz cernit ... ca puful, cu ochii blajini, cu zâmbetul pe buze. Și juca în jurul gușatului, tremurând de răcoarea dimineții. Și Zobie cânta mereu, arătând cu ciomagul spre soarele care se aprinsese în vârful munților. În toată liniștea surdă a platoului nu se-auzea decât glasul ascuțit al copilului și jalea ... feței, îi alunecară la vale. Când ajunseră în muchia Gruiului, se așezară jos ca să se odihnească. Negustorii începură a zărvăi ducându-se spre târg. Câțiva copii sunau din fluiere. Cocoșii s-auzeau la întrecere dintr-un cap până la celălalt al orașului. Râul Târgului șopotea în matca sa ... mângâie prietenul. Buza de jos se frângea pe bărbie. Scuipatul i-aluneca în creștetul copilului. La urmă se sculară de jos mulțumiți ș-o porniră spre târg. Mirea-și netezea pisoiul, îndrugând: — Și era o fată de împărat, frumoasă-frumoasă... * * * 4 Și mergea Zobie bombănind o limbă pe care nimeni ...
Nicolae Filimon - Il barbiere di Sevilla. Melodramă comică în două acte
... astfel am răspuns și noi cînd furăm întrebați despre reprezentarea operei Il barbiere di Sevilla cu artiștii din ziua de astăzi. Deosebirea fu numai că, spre a fi mai înțeleși de întrebătorii noștri, le citarăm versurile lui Dante în idioma română: „Nici o durere nu este mai mare ... noastre, cari s-au dedat cu muzica lui Verdi cea zgomotoasă, ce nu reclamă de la artiști mai mult decît o voce voluminoasă și armonică, spre a fi bine esprimată. De aceea, reprezentarea operilor lui Rossini au ajuns în timpii de astăzi a fi un privilegiu esclusiv ... devenise o violină mînuită de un bun artist și putem zice că în ceea ce privește acurateța esecutăței notelor stacate și arpegiate ar fi pornit spre invidie chiar pe celebra Persiani * . Domnul Ascanio, primul bas comic, n-a avut nimic din ceea ce se cere pentru interpretarea bizarului caracter ...
George Coșbuc - Mortul de la Putna
... nisip, Dar e viu! Acum ridică Ochii săi, parc-ar lăsa Peste-o oaste inimică Toată vrăjmășia sa. Apoi stă plecat și-ascultă; Poate-aude spre Hotin Vuiet și-alergare multă De poloni și turci ce vin, Poate-aude oști tătare Și năvală peste Prut, Ori sosind din depărtare Peste munte ... Roată lângă domnul lor. Iat-o, oastea lui voinică, Toți cei buni și tari ai săi! Ștefan spada și-o ridică Și pornește-n sârg spre văi, Luna tot mai mult s-ascunde, Tot mai negri nori plutesc Și din văi grozav răspunde Buciumul moldovenesc. Se tot duce, duce-n noapte ...
Alecu Donici - Bondarul mizantrop
... Alecu Donici - Bondarul mizantrop Bondarul mizantrop de Alecu Donici — Merge iute, zău nu-i șagă, Spre pieire, lumea-ntreagă. Merge, merge, se tot duce, Spre pieire au pornit, Zi ce merge, rău ne-aduce Rău, tot rău, fără sfârșit. Astfel în mizantropie Un bondar se căina, Stând pe-o creangă ... au schimbat toate, Eu de jale sunt pătruns. Vremi mai rele nici se poate. Vai, ce vreme am ajuns! Merge iute, zău nu-i șagă, Spre pieire lumea-ntreagă. Vrun bondar să mai vezi încă Că-i iubit, că-i curtenit Și degeaba că mănâncă, Făr' să fi agonisit, Vrun bondar ... să bâzâiască, Niște suave, dulci cântări; Și pe-albini să răsplătească De-a lor muncă prin plăceri! Merge iute, zău nu-i șagă, Spre pieire lumea-ntreagă. Vai, nu-i bine, zău nu-mi place. Bondărimea s-a sfârșit, Peste dealuri nu-ș ce-aș face, Să ... mă duc necontenit. Spun c-acolo se găsește Bondar mândru cântător, Ce tot încă bâzâiește Al său viers fermecător. Merge iute, zău nu-i șagă, Spre pieire lumea-ntreagă!" — Moș uncheș— zise-o albină -- Zău, greșești, de tot greșești! De-amor viața încă-i plină, Bătrân ești și n-o ...
... eterne. Cu cât lumina-i dulce pe lume se mărește. Cresc valurile mării și țărmul negru crește Și aburi se ridică din fund de văi spre dealuri. O insulă departe s-a fost ivind din valuri, Părea că s-apropie mai mare, tot mai mare, Sub blândul disc al ... o mână. Se clatin visătorii copaci de chiparos Cu ramurile negre uitându-se în jos, Iar tei cu umbra lată și flori până-n pământ Spre marea-ntunecată se scutură de vânt. ,, De câte ori, iubito, mă uit în ochii tăi, Mi-aduc aminte ceasul când te-am văzut întăi ... mâni subțiri și reci, Strângeai o mantă neagră pe sânul tău... În veci Nu voi uita cum tâmpla c-o mână netezind Și fața ta spre umăr în laturi întorcând, Știind că nimeni nu e în lume să te vadă, Ai fost lăsat în valuri frumosul păr să cadă. În orbitele ... mai deștept". Se clatin visătorii copaci de chiparos Cu ramurile negre uitându-se în jos, Iar tei cu frunza lată, cu flori pân-în pământ Spre marea-ntunecată se scutură de vânt. Ea cade în genunche sub florile ce plouă. Grumazul i-l cuprinde cu brațele-amândouă, Lăsând pe spate capul ...
Mihail Săulescu - Durerea lui Faust
... știu! « Ce valuri se frământă pe-al mărilor pustiu, Și mâna ce le poartă, nu-i nimeni să o știe, Dece le face veșnic spre țărmuri ca să vie, Dece le face veșnic să spumege în soare, De-apururi neoprite și veșnic călătoare !... Ce știu acum, nu este cu-adevărat ... ce ține Ascuns al zeei Isis obraz, de cei ce vor Ca să-i privească fața de moarte dătătoare? O ! ce mă 'ndeamnă oare — Spre țărmuri neștiute, spre ne 'nțeles mereu? Dece aleargă'ntr'una nebun sufletul meu? «Ah! tot ce știu, din câte aș vrea să știu acum, « Nimic nu ... meu de ieri, — O rază de lumină căzută dela stele, O floare scuturată din alte primăveri... « Nimic nu-i veșnic, iată, doar trecerea spre moarte Ușoară, fără știre, — e singurul etern. Și peste-atâtea visuri și sbuciumări deșarte, Ca stavilă pe toate, doar clipele s'aștern... « Eu ...
Nicolae Gane - Domnița Ruxandra
... ce înconjoară numai fruntea îngerilor. Vestea despre frumusețea ei merse departe, peste hotarele țării, și mulți magnați poloni, unguri și germani venise la Curtea Moldovei spre a-i cere mâna, însă nici unul nu avu fericirea să atragă privirile ei. Careta cu doamnele înainta încet spre Trei Ierarhi; în urma ei venea o ceată de oșteni călări, dorobanți, panduri, plăieși, călărași, din mijlocul cărora se înălța steagul țării, martur glorios de ... un înger de pază, cu o carte de rugăciuni în mâni. Mitropolitul începu slujba divină; bolta Trei Ierarhilor răsuna de cântări; frunțile credincioșilor erau plecate spre pământ, când, deodată, întocmai ca o nălucă venită nu se știe cum și de unde, apăru dinaintea domniței Ruxandra un necunoscut, care, dându-i o ... un duh de blăstăm, și nu bine apucase acest răcnet să se stângă, că un al doilea, și mai ascuțit, și mai înfiorător, se auzi spre răsărit. S-ar fi zis că pustiul, trezindu-se din somn, se îngâna singur pe dânsul. Și un al treilea, și un al patrulea răspunseră ... viteaz. La vocea lui Timuș, care răsună ca tunetul în văile Donului, oastea lui se pregăti de război, și, însetată de aur și de sânge, porni ...