Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PLACAT
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 107 pentru PLACAT.
Iulia Hasdeu - Femeia Femeia de Iulia Hasdeu Ah! crudele genus, nec fidum femina nomen! (Tibul) O inimă de Evă, enigmă-n veci profundă! Din foc divin și amestec din tina cea imundă; Protee fără nume, ce logica dezminți Deșartă sau prea rece, sau clocot de dorinți! Sub vraja frumuseții, ori dulcea ta zîmbire, Ascunzi tu suferință, rușine, sau iubire? În clara ta privire, de visuri încîntată, Pot eu citi, femeie, de vei fi plîns vreodată? Ah, ce perverși ai ochii, surîsul nu-i timid Sub fardul ce sclipește s-ascunde mai nimic, Sub finele dantele ascunzi, făr-de mustrare, Defectele, și-n taină, porniri spre desfrînare! La tine totul este spoială sau mascat: Ținuta, vorba, fața și glasul afectat Căci tot ce nu-i minciună tu-nfrunți cu viu răspăr: Minciuna pentru tine e unic adevăr! Fațadă-i tot la tine și prefăcătorie Și chiar a ta știință e doar cochetărie. Spre a trona mai bine, voind să ne uimească, Și-ndeosebi să placă! E vanitatea-ți dragă! Să placi... pentru aceasta ți-ai da viața-ntreagă, Ți-ai da averea, pruncii și cinstea, de se cere, Și totul pentru-o biată [și] ridicolă plăcere! ...
Ivan Andreievici Krâlov - Ciuma dobitoacelor
Ivan Andreievici Krâlov - Ciuma dobitoacelor Ciuma dobitoacelor de Ivan Andreievici Krâlov Traducere de Constantin Stamati La o grea boală de vite leul au și hotărât Ca să adune la sfat fiarele și dobitoace, Care, neavând ce face, Debile și istovite, cum au putut s-au târât Și cu umilință mare pe lâng-a lor împărat Toate s-au înșirat; Apoi cu luare-aminte către el ochii holbând, Și cu gurile căscate, cu urechile trăgând, Îl aștepta să grăiască; Iar el începu așa porunca sa să rostească: „Să știți, amatelor mele, Că cerul urgisit este de-a noastre păcate grele, Și atunci ne va ierta Când acel ce dintre noi fiind mai mult vinovat Chiar de bunăvoia sa Va primi să-l jertfim cerului neîndurat; Și pe lâng-această pârgă plecată și cucerită, Unind și a noastră rugă fierbinte și umilită, Poate să se îmblânzească, Ciuma din noi să gonească. Au doar voi, fraților mei, nu știți mai bine Și decât mine Că acei ce pentru alții de voia lor se jertfesc C-a lor nume preamărit de istorici se vestesc? Așadar, să hotărâm, Ca fieștecare din noi să-și mărturisească, ...
Mihai Eminescu - Dragoste adevărată
Mihai Eminescu - Dragoste adevărată Dragoste adevărată de Mihai Eminescu Dragoste adevărată De fecioară prea curată; Tânără-ntineritoare, Dragoste de fată mare; Însă plină-i de durere Dragostea cea de muiere, De durere și de haz, De dulceață și necaz; Îndărătnică și dragă Cată ceartă ziua-ntreagă, Iară sara se împacă, Că tot ție va să-ți placă; Dragostea de la muieri E cu sare și piperi, Nu-i lihnită și dulceagă, Zi cu zi în foc te bagă, E războinică, fierbinte Și cu capul fără minte; Dragostea de la muiere E ca fagurul de miere, Dar un fagur pipărat, Dulce când e supărat, Că-i răstită și cu toane, Nedusă pe la icoane; Ochii negri amândoi Îți dau pururea război, Gura cea cu zâmbetele, Tare-ți poartă sâmbetele Ș-acel drac cu mâni subțiri Cu mânie în priviri Tot mai scump pe zi ce
Mihai Eminescu - Iubind în taină...
... Mihai Eminescu - Iubind în taină... Iubind în taină... de Mihai Eminescu Iubind în taină am păstrat tăcere, Gîndind că astfel o să-ți placa ție, Căci în priviri citeam o veșnicie De-ucigătoare visuri de plăcere. Dar nu mai pot. A dorului tărie Cuvinte dă duioaselor mistere ...
Mihai Eminescu - Iubind în taină
... Mihai Eminescu - Iubind în taină Iubind în taină... de Mihai Eminescu Iubind în taină am păstrat tăcere, Gîndind că astfel o să-ți placa ție, Căci în priviri citeam o veșnicie De-ucigătoare visuri de plăcere. Dar nu mai pot. A dorului tărie Cuvinte dă duioaselor mistere ...
... Blonda Lid-amor gândește. Marea vede chipu-i pal Și-n adâncu-i zugrăvește Prin ruini un ideal. Un pescar pe țărmuri trece Și din placa de argint Vede zâna tristă, rece Prin risipe rătăcind. Peste-un an în nopți de vară Vezi pe luciul vagabond Cu pescaru-n luntre zboară ...
Mihai Eminescu - Oricare cap îngust
Mihai Eminescu - Oricare cap îngust Oricare cap îngust de Mihai Eminescu Oricare cap îngust un geniu pară-și, Cu versuri, goale de cuprins, să placă Și, cum dorește, zgomot mare facă, Cununi de lauri de la plebe ceară-și. Ci muza mea cu sine se împacă. Eu am un singur, dar iubit tovarăș, Și lui închin a mele șiruri iarăși, Cântarea mea, de glorie săracă. Când dulci-i ochi pe linii or s-alerge, Va cumpăni în iambi turnata limbă: Ici va mai pune, dincolo va șterge. Atuncea ea în lumea mea se plimbă, Cu-a gândurilor mele navă merge Și al ei suflet pe al meu și-l
Mihai Eminescu - Tu mă privești cu marii ochi...
Mihai Eminescu - Tu mă priveşti cu marii ochi... Tu mă privești cu marii ochi... de Mihai Eminescu Tu mă privești cu marii ochi, cuminte; Te văd mișcând încet a tale buze, Șoptind ca-n vis la triste, dulci cuvinte. Urechea mea pândește să le-auză  Abia-nțelese, pline de-nțeles  Cum ascultau poeții vechi de muză. În ochii tăi citeam atât eres, Atâta dulce-a patimei durere, Că-n suflet toată, toat-o am cules. Vorbirea ta mi-i lamura de miere, În ochii tăi de visuri e un caos, Și-atât amor c-auzi pân- și-n tăcere. Frumosul chip în voluptos repaos Pătruns-au trist și dulce în cântare-mi. Ființa ta gândiri-mi am adaos. Căci numai tu trăiești în cugetare-mi. A ta-i viața mea, al tău poemul, Cum le inspiri tu poți să le și sfaremi. Nu crede tu că eu sunt cuiva emul Când cântul meu se-mbracă fel de fel: Ici în terține suspinând, vedemu-l, Dincolo el oftează în gazel, Același e, deși mereu se schimbă, De tine-i plin, de tine-mi zice el... Alege forme dulci din orice limbă: Acuma- ...
Nicolae Filimon - Ernani. Operă serie în 4 acte
Nicolae Filimon - Ernani. Operă serie în 4 acte Ernani - operă serie în 4 acte. de Nicolae Filimon Poezia de D. Piave, muzica de Maestro Verdi. Muzica acestii opere este una din compozițiunile maestrului Verdi sau, putem zice, singura care a plăcut mai mult publicului nostru și pe care o înțelege mai bine; cauza este că geniul celebrului maestro cînd a creat această delicioasă operă, a fost mai mult inspirat de accentele melodiei decît de acelea ale armoniei. Mai toate ariile au o coloare populară și romantică, o facilitate încîntătoare; nu e într-însa nimic scolastic, nimic profund, nimic din acele dificultăți surprinzătoare, tot e frumos, tot e suav, chiar masele armonice de la cor, orchestru, sunt compuse din cele mai dulci accente, din cele mai înțelese acorduri, și putem zice că această muzică a contribuit prea mult la întinderea famei muzicale a celebrului maestro, precum și la dezvoltarea gustului muzical al publicului. Primadona Geanfredi, afară de vreo cîteva tonuri acute și care au făcut o impresiune neplăcută, a interpretat destul de bine partea muzicală a rolului donii Elvirii, deși pentru perfecta esecutare a ...
Thomas Moore - Luntrea pe uscat
Thomas Moore - Luntrea pe uscat Luntrea pe uscat de Thomas Moore Traducere de Constantin Stamati a melodiei irlandeze Privind de pe țărm În zori de zi frumoasă, la țărmul unei ape, O luntre sprinteoară, cu pânzi subțiri și albe, Mândru se legăna, Și valurile line de soare poleite, Chiar ca veșmânt de stofă pe lângă ea-ncrețite, Frumos o prejura. Senin deasupra cerul, sub ea ca steclă mare, Ș-a florilor mireazmă, ș-a zefirilor boare Gingaș o dezmierda, Încât părea că toate i se supun, se pleacă, Și vor ca a lor grații numaidecât să-i placă, Iar luntrea s-alinta. Spre sară, însă, apa de vânt cumplit gonită Se trase de la țărmuri, și luntrea părăsită, Ca un bătrân nemernic, Pe lut uscat rămase, cu pânzele sfărmate, Cu cârma prăpădită, cu coastele uscate, Ca un butuc netrebnic. Așa ne lucesc toate în zorile vieții, Așa ne pare lumea în vârsta tinereții, Dar precum steaua zilei se-ntunecă de noapte Așa a vârstei sară vine să ne deștepte, Că toate sunt nălucă, că toate sunt menite, Pe om să amăgească, Spre a uita căitul, ca luntrea ...
Traian Demetrescu - Duşmani Dușmani de Traian Demetrescu Eram prieteni vechi, odată, Ba din din același sat, Și pentr-o 'mpărăție 'ntreagă Noi nu ne-am fi certat. Dar într-o zi de sărbătoare, Mergînd pe cîmp agale, C-o fată, dintr-un sat aproape, Ne-am întîlnit în cale. „A cui ești, fa?â€� — i-am zis în treacăt „Ia stăi din mers o leacă...â€� „A cui să fiu?â€� — ea ne răspunde, „A cui o ști să-mi placă...â€� Atît a trebuit: o vorbă, Și-un semn cu salba mîinii, — Și dintr-o vorbă de muiere Azi ne mîncăm ca