Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE SCARA MARE
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 273 pentru PE SCARA MARE.
... grozav Bălanul, ținea tot pe atâta la nadișancă; nu se putea gândi la cal fără să nu-și amintească și de tovarășa lui de călătorie. Pe Bălan îl avea de mult; să-l fi cumpărat acum douăzeci de ani, un mânzoc pe atunci. L-a mai ținut un an și, cum împlinea trei ani și jumătate, i-a cumpărat, pe măsura lui, din iarmaroc de la Frumoasa, o nadișancă nouă-nouță, pe toate părțile cu flori asemănătoare cu cele de pe lăzile de Brașov, de care casa boierului era plină, ca pe atunci. Un an întreg și-a plimbat boierul soția, pe coana Casuca, linișteasc-o Dumnezeu, în nadișanca trasă de căluțul sprinten, învârstat de niște hamuri rusești cu alămuri și canafuri. După acest an fericit, coana ... Aici se suia cu picioarele de dinainte două-trei scări, apoi își întindea gâtul. Boierul zâmbea de mulțumire, îl lua de urechi, îl scutura prietenește, pe urmă scotea din buzunar bucățica de zahăr și i-o întindea. Acum, în urmă, bătrânețea ținea pe bietul Bălan în pas; de-abia mai ridica o scară
Cincinat Pavelescu - Castelul solitar
... Cincinat Pavelescu - Castelul solitar Castelul solitar de Cincinat Pavelescu Prietenului meu Georges Schina Bizar, castelul solitar Pe-o stâncă arsă priveghează, Și feudal împrăștiază Poema timpului barbar, Bizar, castelul solitar. Un cavaler în za de fier Pe-un cal de umbră-naintează, A lui armură scânteiază Sub mortul lunii hemisfer, Un cavaler în za de fier. Pe turnul nalt e un semnal, Dar poarta este ferecată Și nici o umbră nu s-arată, Ci roșu arde un fanal, Pe turnul nalt, suprem semnal. Mai face-apoi un singur salt, Apoi descalecă îndată... Azvârle scara fermecată În sus, în sus spre turnul nalt, Mai face ... n zadar și-a dat cuvântul... Nestrămutat e al său dor, Și iată-l într-un coridor. Fantasme ies din orice unghi Și pe sub bolte feudale Răsună hohote fatale... În mână strânge al său junghi... Fantasme ies din orice unghi. Dar raze palide străbat Din fund, prin geamuri ... raze palide străbat. Cuprinsă-n brațe de atlet, Sub sărutarea furtunoasă, Copila tremură sfioasă. Dar el o duce-ncet-încet, Cuprinsă-n brațe de atlet. Pe turla naltă au sosit. Ea spăimântată se mlădie, Dar el de scara de frânghie Se încleștează fericit...
Ion Luca Caragiale - O noapte furtunoasă
... Ne ducem. Ședem la o masă mai la o parte; ședem cât ședem, și începe comedia. Nu știu cum mă-ntorc cu ochii înapoi, și pe cine gândești că văz la masa de la spate?... IPINGESCU: Pe bagabontul... JUPÂN DUMITRACHE: Pe coate-goale, domnule, pe moftangiul, pe mațe-fripte, domnule! Fir-ai al dracului de pungaș!... Bagabontul, nene, cu sticlele-n ochi, cu giubenul în cap și cu basmaua iac-așa scoasă ... haide! să intri tu pe strada lui Marcu Aoleriu ori Catilina și lasă!" Aveam de gând să intru cu cocoanele în casă, să trimit repede pe Chiriac pe poarta de din dos pe maidan să-i iasă înainte, și eu să-l iau pe la spate,... să-l apucăm la mijloc pentru ca să-l întreb: "Ce poftești, mă musiu?" și să-l și umflu!... Și dacă nu-i ... uliță, a ieșit haita de câini de la maiorul din colț, și i-a tăiat drumul lui coate-goale. Am lăsat pe Zița acasă, m-am suit degrab cu Veta sus, am trimis pe Chiriac repede pe maidan, eu i-am ieșit înainte peste uluci tocmai
Mihai Eminescu - Andrei Mureșanu (Tablou dramatic într-un act)
... șireți. De te-a-nzestrat natura Cu-atâta minte numai, să poți vedea prostia Și cruda răutate ce masa o domină, Nedând nimic pe ele, să faci din ele scară Spre-a te urca pe dânsa l-avere și mărire, Prefă-te numai cum că tu prețuieși acele Mari calități și-alese (numește-le cum vrei), C-o frază lingușește ... unui popor întreg, Liniștea unui secol și ești numit erou. Beată de bucurie mulțimea te primește, Cu lauri te-ncunună... O gintă ce se-nalță Pe spatele altora e mare  și cu cât Mai mult se ține-n locu-i prin rău și prin asprime, Cu-atâta e mai mare. Dreptate-universală E-aceea ce-o urăște puterea brută. Peste Tărie nu decide nimic. La bine ne-i putea S-aduci doi oameni; răul l ...  o rasă blestemată, Făcută numai bine spre-a domina pământul, Căci răutății numai îi datorește-avântul Ce l-a luat pe scara ființelor naturii. Cine-a văzut vrodată popor de oameni buni Să fie mare
... se schimbă  Cu dezlegări ciudate și cu frânturi de limbă Ocupe-se copiii... Eu pun o întrebare Nu nouă, însă dreaptă, nu liberă, ci mare. Viața, moartea noastră noi le ținem în mâni, Pe ele deopotrivă noi ne simțim stăpâni  O cupă cu otravă, un glonte, un pumnar Ne scapă deopotrivă de-al vieții lung amar. Nu cer ... a tale crude chinuri Îi schimbă poate-n taină prescrisele destinuri? Ai tu vro țintă-n lume  amara ta suflare Au face-l-va pe dânsul  de nu ferice  mare? O, eu nu cer norocul, dar cer să mă înveți Ca viața-mi preț să aibă și moartea-mi s-aibă preț. Să nu zic ... eres, Poporul se-nchina-va chiar la a tale oase. Învie, măgulește tu patimi dușmănoase, Invidia și ura botează-le virtuți, Numește brav pe gâde, isteți pe cei astuți, Din patimi a mulțimei fă scară de mărire, Și te-or urma cu toții în vecinică orbire. C-o frază lingușește deșertăciunea lor, Din risipite roiuri atunci faci un popor. Fii ... știință Eu aș striga-o-n lume c-o cruntă ușurință... Atunci negrește, soare... Atunci să tremuri, cer... Atuncea saluta-voi eternul adevăr... Și liber, ...
... alta: Oprișanul încă-și are Herghelii în număr mare, Două, trei, cinci mii de iepe Tot alese și sirepe, Pintenoage la picioare Cu cergi albe pe spinare Și cu doi mânzi fiecare. Nu mi-e ciudă de asta Cât mi-e ciudă de alta: Oprișanul are-n sat Ogari, copoi de ... poftește ca să vie Ca un frate la domnie!" II Oprișanul credincios Și de suflet omenos Se pornea din Stoienești Ș-ajungea la București Noaptea pe la cântători Pân-a nu răsări zori. Mihnea-vodă adormit Dormea pe-un pat aurit În cămară-ntunecată Tot cu șaluri îmbrăcată. Dar deodată se trezea Și la slugi așa grăia: ,,Slugi, aprozi, copii de casă! Voi ... Jos la poartă să-l duceți Și capul să i-l tăieți!" De vrăjmaș ce mult era, Armașul se bucura. Ca o fiară se-arunca, Pe-Oprișanu-l apuca Și pe scări îl îmbrâncea Și la moarte mi-l ducea! Când la poartă, frate, iată Un rădvan că se arată, Tras de șase telegari, Negri, ageri ... aveai parte de firman Făr' de bietul Oprișan Care-n cale i-a ieșit Și-ndărăt l-a napoit Dăruind chiar pe ...
... Să o vînd la orișicine va voi a o prăda, Obezile ca s-o lege eu să grăbesc a le da. Pe fiii săi cei durelnici prin vînzare să-i zăresc, Pe lăcuitorii pacinici, care sînt și ai miei frați, Cruzimei spre sfășuire să-i privesc de mine dați. Norodul în pătimire prin a mea ... par ! Cînd adevărul nu poate să stea mult mistuit , Nici omul drept în uitare să zacă înnădușit ! „Ca p-a Livanului chedru pe păcătos l-am văzut Înlățîndu-să spre nouri, dar după puțîn căzut Nu mai era în ființă nici locul nu i-am aflat ; Cînd pe ... roasă, de ominescul picior, Agiung să fie străpusă de troscot și urzîșor. Și fereastra întru care ceranile înflorea, Sfredelită de un șarpe ce să sorește pe ea. Răpitoriul ca o ceară în puțîn îl văd topit Într-un moștean ce îl lasă după sîne ticăit. Averile lui în pradă, numile lui ... împilarea în care să sîlea a osîndi. Toți zîcînd cu a lui stare au ceva a descurca, Și ponos pe ...
Dimitrie Bolintineanu - La băile Cleopatrei
... valuri! Aceste scări tăiate în lespezi de granit Recheamă o regină ce-n umbr-acestor maluri Venea să răcorească al ei sân înflorit. Vedeți această scară de dalbe mozaice Ce duce către băi? Picioarele-i plăpânde călcat-au pe aice Când trupa grațioasă de vergine finice, Ierihoene roze puneau sub pașii săi. II Dar soarele se culcă... Tăcere!... O femeie Apare-n acest loc ... în aure, scânteie Și brâu-i scump răspândă torente dulci de foc. Ca soarele în raze-i ea arde în voluptate. O mantă de regină pe umeri râura. Iar albele ei sclave, de vise îmbătate, Tapete prețioase aștern în calea sa. Pe lespede de marmur cu aur poleite Mantila-i purpuroasă se mișcă... A căzut, Și sclavele-i suave, ca vise înflorite, Formează împrejuru-i ... folatre, tinerele, Prin valurile limpezi, prin raze se juca, Lucind ca vise dalbe ce-n nopți amari și grele Vin a ne înșela. Pe albele tunice în flori d-argint cusute, Se sparge-al stelei foc, Când vesele, uitânde, în undele tăcute, Fecioarele se joc. Dar alba lor regină ... tinerețe, Fatalei noastre sorți! Căci zilele umane sunt flori de frumusețe Născute în grădina neîmpăcatei morți! Oh! cursul vieții trece cum trece-o sărutare Aicea
Alexei Mateevici - Expoziția din Kiev
... și fiare umplute cu paie și făcute după chipul celor vii. Mai încolo — felurite lucruri ce-ți furau privirea: zugrăviri minunate, cutii făcute cu mare iscusință, războaie... Mai departe — flori, pietre scumpe din munții Uralului, instrumente doftorești. În pavilionul războaielor persiene, pe lângă războaie, erau puse vechile frumoase țesături și horboțele din Bruxelles (Belgia), care se prețuiesc cu zeci de mii de ruble. Din războaie ce-l ... Izmailului; au fost câteva prosoape și războaie frumoase moldoveneș ti pe lângă țesăturile bulgărești. Dar îndeobște Basarabia a fost înfățișată puțin. Cel mai mare pavilion la expoziție a fost pavilionul Zemstvei. Aici să găseau o mulțime de lucruri făcute cu mâna. La intrare fel de fel de ... precum și chipurile de lecuit. În despărțitura învățământului câteva chipuri de școli de ale Zemstvei, o bibliotecă (adunare de cărți) mică de școală și altele. Pe lângă toate lucrurile de folos, ce le-a pus expoziția la vederea fiecăruia, ea a avut încă de grijă, ca după ... la expoziție să numea „roata hazului“. Roata asta nu-i altceva decât mijlocul unei odăi rotunde, ce iarăși se învârtește. Doritorii se așezau ...
Vasile Alecsandri - Mănăstirea Argeșului
... mergeau Că-n drum ajungeau Pe-un biet ciobănaș Din fluier doinaș, [3] Și cum îl vedea Domnul îi zicea: ,,Mândre ciobănaș, Din fluier doinaș! Pe Argeș în sus Cu turma te-ai dus, Pe Argeș în jos Cu turma ai fost. Nu cumva-ai văzut Pe unde-ai trecut Un zid părăsit Și neisprăvit La loc de grindiș, La verde-aluniș?" ,,Ba, doamne,-am văzut Pe unde-am trecut Un zid părăsit Și neisprăvit. Câinii cum îl văd, La el se repăd Și latră-a pustiu Și urlă-a ... sta, Apoi poruncea Schelele să strice, Scări să le ridice. Iar pe cei zidari, Zece meșteri mari, Să mi-i părăsească Ca să putrezească Colo pe grindiș, Sus pe coperiș. Meșterii gândeau Și ei își făceau Aripi zburătoare De șindrili ușoare, Apoi le-ntindeau Și-n văzduh săreau Dar pe loc cădeau, Și unde picau Trupu-și despicau. Iar bietul Manole, Meșterul Manole, Când se încerca De-a se arunca, Iată c-auzea ... Apoi a descălecat pe Argeș, unde și-a pus scaunul domniei zidind curți de piatră și case domnești, și o biserică ...
... eu n-am făcut, Dar ciocoi mulți am bătut!" ,,Ștefane Bujorule, Unde-ți sunt averile Ca să-ți scapi tu zilele?" [4] ,,Le-am ascuns pe la copaci, De-ajutor la cei săraci, Să-și cumpere boi și vaci!" [5] V Frunză verde de negară, Bujor se suie pe-o scară... Plâng săraci cu jale-amară, Că nu-i scara domnilor Și e scara hoților, Calea neagră-a morților! ↑ Acest hoț vestit, poreclit ... codrului, ca să-și răzbune în contra boierilor. Cântecul însuși zice că el nu făcea morți de om, dar avea mulțumire a pune pe ciocoi în lanțuri. ↑ Fiare în loc de fere , provincialism. ↑ Bujor a fost prins într-un bordei, aproape de Focșani, unde el ... supuși farmecului banilor. ↑ Hoții români s-au arătat mai totdeauna cu îndurare pentru cei slabi și săraci; de aceea și poporul îi consideră ca pe niște eroi și are pentru ei o dragoste plină de admirare. În cele mai multe balade, hoții sunt reprezentați în culori vii și mândre. Voicu ... s-a arătat în țară după Bujor, răspunde ca și acesta judecătorilor ce-l întrebau despre averile adunate: ,,Averile nu v-oi da, Că