Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE CINSTE
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 296 pentru PE CINSTE.
Dimitrie Bolintineanu - Mânia lui Ștefan
... Dimitrie Bolintineanu - Mânia lui Ştefan Mânia lui Ștefan de Dimitrie Bolintineanu Ștefan al Moldovei la Vaslui sosește. Cheamă pe miniștri, astfel le vorbește — ,,Morți erați în viață și v-am înviat! Cu a țării cârmă cinste vi s-a dat. Să vă fac plăcerea fără mărginire, Am lipsit pe rude de a mea iubire, Am jertfit prieteni și ostașii mei Ce-au lucrat cu țara la mărirea ei; . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Numai să domnească pacea ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă. Domnului Alexandru Donici, fabulist moldovean
... e mai sfânt, mai nobil, în duh, inimi oamenești Prin el ni se-nfățișează, și al binelui amor Se aprinde la făclia unui geniu creator. Pe acei ce mi-i dai pildă eu adesea i-am citit; La o slavă meritată cu mândrie m-am smerit; Șă-i urmez este alt ... o zi mai lină, un ceas bun de întâlnesc, Cu plăcere a-l aprinde, a-i da hrană mă silesc. Dar pe om și-a lui natură destul nu ai cercetat De voiești să fiu ca râul care curge ne-ncetat. Acel râu trece pe ... în bună proză de ce umblă după vânt: De ți-ar zice judecata: "Fiindcă-am aflat că scrii, Fiindcă vorbești cu norii și pui slove pe hârtii, Adu versurile tale, avem poftă să citim, Și de n-ai atins pe nimeni noi osânda-ți mărginim". Dacă, zic, plăceri de-acestea de l-ai tăi ai fi cercat, La atâtea dobitoace suflet oare ai fi dat ... nfățișat Și noi dovezi de virtute, curaj nu am arătat?" De laud vreun om de merit, vreun amploaiat cinstit, "A! îmi zic de pe de lături, ...
Calistrat Hogaș - La Pângărați
... de a merge, sprinteni încă și scutiți de sudoare, prin noianul de foc al văzduhului aprins. De după perdeaua înaltă de brazi, Bisericanii, pe care îi părăsisem, se iveau pe dreapta în răstimpuri privirilor noastre, cu turnurile lor scânteietoare de lumină și cu cingătoarea lor puternică de ziduri albe; pe stânga, largul văii gemea sub belșugul greu al sămănăturilor, ce se legănau în valuri verzi, înflorite sau aurii, sub suflarea dămoală a vântului ... în goană cu chipurile lor încremenite pânza deasă a pădurilor, ș-apoi se mistuiau la vale și fără urmă, cu plută cu tot, pe luciul depărtat al apelor. Ieșirăm din apă și ne urmarăm drumul. De la o vreme, Pângărații începură a se zări pe sprânceana pleșuvă și înaltă a unui deal de pe dreapta, și, dacă turnurile bisericii nu Și-ar fi ridicat în aer crucile lor scânteietoare, ai fi luat această mânăstire drept unul din acele castele ... puternic zburlite și înalt colțuroase. Nici atunci și nici mai târziu n-am putut pricepe dușmănoasa coadă de ochi a părintelui Varsanufie. Scuturarăm, pe cât cu putință, cu mânile în loc de perie, colbul de ...
Nicolae Gane - Hatmanul Baltag (Gane)
... El înghiți în tăcere multe pahare, însă cu cât înghiți mai mult, cu atât devenea mai morăcănos. Acei dintre ciracii săi, care aveau locurile de cinste din dreapta și din stânga sa, se sileau pe cât puteau să nu rămâie în urmă cu înghițiturile inundând în acelaș timp și aerul său posomorât. — Voiesc, strigă deodată hatmanul, lovind cu pumnul ... de mâncare, și căzu într-o adâncă melancolie. Spre culmea nenorocirilor sale, nici trebile nu-i mergeau tocmai bine. El făcuse datorii, și lăzile sale, pe care familia Smereanu le crezuse nesecate, ajunseră la fund. Ce-mi mai rămâne de făcut? se întrebă hatmanul pe sine. Dacă m-aș ucide!... Aceasta era o idee ca toate ideile. Iată-l, deci, că ia un cuțit de vânat dintr-un dulap; îl ... în odaia cea boltită de lângă paraclis. O slugă îndeplini porunca cu grăbire, și, după câteva minute, Baltag intră în odaia cea boltită, se așeză pe un jilț dinaintea focului ce împrăștia în casă o lumină galbenă, și se rezămă cu cotul pe-o masă pe care erau așezate ciubucul și garafa cu vin. — Aprinde lumânarea, zise Baltag. — Mai aveți ceva să porunciți? întrebă sluga. — Să mă lași ...
Anton Pann - Norocul și mintea
... ce este Să mergi la-mpăratul, îi vei da ș-acesta Vameșul îndată, tot cu alergatul Ducîndu-se, zise către împăratul -Slăvite stăpîne! azi veni pe mare Marfă d-acest fel o corabie mare. Văzînd împăratul pietrile acele Ca care văzuse foarte puțintele, Ocărî pe vameș, zicîndu-i: -Nebune ! Visuri d-ale tale ai venit a-mi spune ? Tu nu-ți ești în fire, vorbești din beție, Să ... în urmă, cu dînsa ce veți vrea veți face. lar ei i-a dat voie, zicînd : -Nu ne cere, Ci poftim alege singur pe plăcere. Luînd împăratul și, cînd vru să plece, Pe lîngă ciobanul cu-ntîmplare trece. Și lungit îl vede unde-i era patul, Făr-a băga-n seamă de loc pe-mpăratul. Întrebîndu-i zise : -Dar acest ce are De șade-n pat asfel lungit pe spinare ? Răspunse îndată, zicînd negustorul: -Acesta,-mpărate, îmi este feciorul, Ci dați iertăciune pentru c-așa șade Nedîndu-vă cinste după cum să cade, Căci la noi el unde creșterea își are Nu cunoaște p-altul decît el mai mare. Eu tot fiind iară în ... ...
Emil Gârleanu - Sineturile conului Gheorghieș
... sfârșește lumea, nu altceva; iar o să-mi deie gardul grădinii la pământ. Coana Ruxanda se aseză în jilț. Conul Gheorghieș își trase mai bine pe umeri cațaveica, pe care coana Ruxanda nu o mai purta niciodată, se cuibări la loc, în colțul divanului, își așeză șireturile ochelarilor pe după urechi și luă iarăși pe brațe bisacteaua cu sineturi. Conul Gheorghieș Hrașcu e un om mărunțel, din fundul divanului mai nu se zărește; poartă ochelari, când își citește sineturile, altceva ... amiaza mare. Dar pentru planurile și bunătatea conului Gheorghieș, îi mai trebuiau bani pe atâți pe cât avea. Căci ce nu pierduse cu lucrările de pe moșie: poduri de fier peste iazuri; insule de stânci cu foișoare pe ele; havuzuri cu peștișori roșii din străinătate; cascade, și câte alunecușuri toate, apoi conul Gheorghieș împrumutase, pe sineturi, în dreapta și-n stânga, căruia cum îi cerea. Omul trebuie să facă bine, dacă vrea să trăiască între oameni! spunea dumnealui. Și a ... nimic înapoi! Și moșiile conului Gheorghieș lunecară, una câte una, în mâna celor ce le cumpărau pe nimic, fiindcă trebuia să plătească și pentru acei pe ...
Ion Luca Caragiale - Repausul duminical
... din fericire, v-am întâlnit, combinat cu faptul, nu mai puțin fericit, că astăzi este ziua mea onomastică, sf. împărați Constantin și Elena, ne obligă: pe mine să vă rog, iar pe dv. să primiți, a face eu cinste astă-seară. Îl sărutăm cu toții și, care mai de care, îi urăm: - La mulți ani, Costică! cu noroc, sănătate și veselie!... Și cinstit socru ... improvizată - și cu bani și cu spirit - ce vervă!... Din când în când, constatând că lăsam "să se răcească" paharele noastre pline, ne strigă, ridicind pe al său: - Jos repausul dominical!... Să lucrăm!... lucrați, domnilor! Iar noi, împărtășind părerile lui, lucram cu stăruință... Ce activitate! Cinci ore fără-ntrerupere, pe nerăsuflate... Cam pe la deșteptatul rânduricilor - țal!... Aperitive, 18; baterii, 8; șampanii, 12, și 22 pachete de regale... și 5 rânduri de marghilomane. Foarte - cum m-aș putea ... care-mi zboară afară din trăsură, înapoi spre Iordache. - Bi'jar!... pă'ria lu'nea Iancu! Oprim... Birjarul mi-aduce pălăria. Costică mi-o pune pe cap... mai îndesat... ca să nu-mi mai zboare... Și râzi... Și ne pupăm du'ce... Dar unde ne aflăm? Pe ...
Ion Luca Caragiale - Leac de criză
... afla țara noastră până în ajunul marelui război. Știu însă că lumea toată se plângea tot așa de amar ca și astăzi de lipsa banilor pe piață. O sumă de negustori mari scrâșneau, văzându-și apropiata cădere; iar cât despre negustorii mici, aceia erau mai leșinați decât muștele apucate pe neașteptate de o toamnă aspră și timpurie d-abia își mai trăgeau sufletul. Când ajunsese criza în toiul ei și lumea era cuprinsă de ultima ... prăpădim de tot. — Las că-i bine, adăogă omul cu tonul și mai accentuat, frecându-și palmele cu multă satisfacție. Iei ceva? fac eu cinste. A făcut cinste și, pe câtă vreme beam un păhăruț de pelin, mi-a ținut o lecție de înaltă economie politică: — Criza, vezi dumneata, drăguță, este paregzamplu ... imperiali! Nu ne venea să ne credem ochilor. — Uite, drăguță, uite! Bre! ce va să zică puterea împărătească, drăguță! * L-am întâlnit zilele astea pe negustorul meu, foarte opărit. — Ei? neică Matache, ce zici de criza asta? — E lucru mare, drăguță! Așa ceva nu s-a pomenit ... recoltă! drăguță, răspunde oftând negustorul... îi știu eu leacul crizei; dar acu nu prea sunt semne... Văz că fratele nostru nu mai vrea să dea
Alexei Mateevici - Cuvintele credinței
... a vândut. Voința ni-i slobodă, — așa ne-a zidit Cel sfânt, — și în neagra robie, Și cel ce dreptatea pe lumea-a iubit Aceasta prea bine o știe. De vrei să-l urmezi — apoi fugi de păcat Și sufletul tău îl păstrează ... au pătruns. Căci Unu îi Domnul — Preasfântă voință În toate voințele noastre, Și una-i în toate Preasfânta Ființă Mai sus de-nălțările-albastre; Pe rând trec schimbările-n vecinic lanțuh, Același rămâne în veci Sfântul Duh. Păziți trei cuvinte, și rostul lor sfânt Îl treceți din gură în gură ...
Friedrich Schiller - Cuvintele credinței
... a vândut. Voința ni-i slobodă, — așa ne-a zidit Cel sfânt, — și în neagra robie, Și cel ce dreptatea pe lumea-a iubit Aceasta prea bine o știe. De vrei să-l urmezi — apoi fugi de păcat Și sufletul tău îl păstrează ... au pătruns. Căci Unu îi Domnul — Preasfântă voință În toate voințele noastre, Și una-i în toate Preasfânta Ființă Mai sus de-nălțările-albastre; Pe rând trec schimbările-n vecinic lanțuh, Același rămâne în veci Sfântul Duh. Păziți trei cuvinte, și rostul lor sfânt Îl treceți din gură în gură ...
... Și caut copilă de neam mai de sus, Să nu fie-n luime nimunui supus. Tu dar mal putenic decît alții ești, Că și chiar pe soare poți să-l biruiești. Cum te pui în dreptu-i, îl întunecezi, Pe loc îl acoperi ș-îl nimicnicezi. -0, mare Gherlane ! norul a răspuns. Ceea ce se vede nu e de ascuns. Drept, eu sînt ... sînt două mii de ani, Și nu am ce-i face, nu o poci da jos Puterea-mi supune, deși sînt vîrtos. Auzind Gherlanul și pe vînt asfel; Fără de zăbavă plecă de la el, Zicînd întru sine mai bine să ia Pe fata cetății, că-i mai tare ea. Mergînd dar la dînsa, fu iar priimit Ca și pîn-acuma, întocma cinstit, Apoi între vorbe la-ntrebări ... răspunzînd a zis : Într-adevăr, vîntul de loc nu m-a-nvins, Și d-acu nainte nu-mi pasă de el, Că pe lîngă mine e mult mititel, Dar să încuibară pe supt temelii 0 groază de șoareci, vro cîteva mii, Ș-atît mă găuriră tot săpînd de rînd, Încît dintr-aceasta crez că caz curînd. Auzind ...