Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MAI RĂU
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 1094 pentru MAI RĂU.
Nicolae Filimon - Despre teatrul italian
... opera în totul și în amănuntele lui. Un asemenea teatru n-am avut în trecut și ne permitem a zice, cu părere de rău, că n-avem nici astăzi, dar credem și sperăm că vom avea în viitor, daca se vor lua măsurile cele mai proprii la darea lui unui impresariu. Lăsînd la o parte defectele trecutului și chiar ale prezentului, să vedem despre viitoriu, cu atît mai mult că suntem pe calea progresului, în ajunul îmbunătățirilor de tot felul. De aceea, facem aci o espozițiune despre diferitele condițiuni ce se cer neapărat ... cu feluri de mijloace ce cunosc impresarii, și va reuși poate daca aceste condițiuni, pe care se leagă a le păzi, vor fi rău precizate și nedefinite, și daca vor mai avea loc influențele adresate așa de mult în anii trecuți. Departe de a crede că am pătruns pînă la sorgintea răului ce distruge ... că răul e mare și întins în toată economia corpului teatral și că nu se poate îndrepta decît prin aplicarea unui specific propriu contra acestui rău. Tot ce am voit a demonstra este, o
Ion Luca Caragiale - Două note
... i o damă la care el È›inea foarte mult în acel timp. Le spun acestea ca să nu se creză de către public — mai puÈ›in iniÈ›iat în ale miÈ™cării literare — că ar fi citaÈ›iunea de mai sus o falsificare: este o variantă originală, aceea anume la care È›inea poetul, o variantă ce mi se pare mie — care am groază ... lor nu s-ar fi mîhnit — se scîrbea . Dar la varianta aceasta cedase el cel puțin, sub ce influenÈ›ă — nu ne pasă... Mai tîrziu, însă, s-a petrecut ceva mai rău... mai tărziu, pe cînd artistul era cu mintea bolnavă, s-a făcut în opera lui publicată în volum îndreptări, purgări È™i omisiuni cu ... notă prizărită sub o pagină neroadă.â€� Din această onoare postumă nu poate scăpa nici un om de talent, È™i orice generaÈ›ie e mai mult sau mai puÈ›in bogată de aÈ™a grindini de opiniuni, de teorii È™i de „note prizărite sub pagineâ€�... savante. Biblioteci ... ...
George Gordon Byron - Cântarea dracilor în preziua potopului
... bucurăm! Glasul omenesc nu va tulbura, Cu ale lui rugi nu ne va curma Din țipăt, din joc, din zbor ce serbăm. Om nu va mai fi, jertfa va lipsi. Al nostru tiran fără de prinos Va cere-n zadar scrumul cu miros. Cine-i va jertfi? cine-i va jertfi ... lui rugi nu ne va curma Din țipăt, din joc, din zbor ce serbăm. Moartea-apoi va sta, puțin va-nceta. Pe dărâmături alți oameni mai noi, Mai spurcați, mai răi, mai vrednici de noi Se vor înmulți, — ea-i va secera. Aste risipiri vor naște pieiri, Alte ființi noi, veacuri, ani mai noi, Alte boale noi, alte dureri noi, Păcate mai noi, noi nelegiuiri. Acei muritori — ce mai muritori! -- Vor fi însoțiți de chin, de dureri, Ură și război, muncă,-mperecheri. Ce mai muritori! ce mai muritori! Să ne bucurăm! să ne bucurăm! Glasul omenesc nu va tulbura, Cu ale lui rugi nu ne va curma Din țipăt, din joc, din ... zbor ce serbăm. Acești omuleți — ce mai omuleți! -- Vor fi însoțiți de chin, de dureri, Ură și război, muncă,-mperecheri. Ce mai omuleți! ce mai drăguleți! Ce mai omuleți! ce mai
Ion Heliade Rădulescu - Cântarea dracilor în preziua potopului
... bucurăm! Glasul omenesc nu va tulbura, Cu ale lui rugi nu ne va curma Din țipăt, din joc, din zbor ce serbăm. Om nu va mai fi, jertfa va lipsi. Al nostru tiran fără de prinos Va cere-n zadar scrumul cu miros. Cine-i va jertfi? cine-i va jertfi ... lui rugi nu ne va curma Din țipăt, din joc, din zbor ce serbăm. Moartea-apoi va sta, puțin va-nceta. Pe dărâmături alți oameni mai noi, Mai spurcați, mai răi, mai vrednici de noi Se vor înmulți, — ea-i va secera. Aste risipiri vor naște pieiri, Alte ființi noi, veacuri, ani mai noi, Alte boale noi, alte dureri noi, Păcate mai noi, noi nelegiuiri. Acei muritori — ce mai muritori! -- Vor fi însoțiți de chin, de dureri, Ură și război, muncă,-mperecheri. Ce mai muritori! ce mai muritori! Să ne bucurăm! să ne bucurăm! Glasul omenesc nu va tulbura, Cu ale lui rugi nu ne va curma Din țipăt, din joc, din ... zbor ce serbăm. Acești omuleți — ce mai omuleți! -- Vor fi însoțiți de chin, de dureri, Ură și război, muncă,-mperecheri. Ce mai omuleți! ce mai drăguleți! Ce mai omuleți! ce mai
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bunica (Delavrancea)
... un împărat mare, mare... - Cât de mare? - Mare de tot. Și-și iubea împărăteasa ca ochii din cap. Dar copii nu avea. Și îi părea rău, îi părea rău că nu avea copii... - Bunico, e rău să nu ai copii? - Firește că e rău. Casa omului fără copii e casă pustie. - Bunico, dar eu n-am copii și nu-mi pare rău. Ea lăsa fusul, râdea, îmi dăsfăcea părul cârlionțat în două și mă săruta în creștetul capului. Câte-o frunză se dăsprindea din ramuri și cădea ... Eu mă luam cu ochii dupe ea și ziceam: - Spune, bunico, spune. - Și așa, îi părea grozav de rău că nu avea copii. Și... nu mai putea de părere de rău că nu are copii... Într-o zi veni la el un moș bătrân, bătrân, că-și târa barba pe jos de bătrân și de cocoșat ... ce te-or simți florile, încep să se miște, să se bată, și multe se apleacă pe obrajii ei, și ea se dășteaptă, că doarme mai ușor ca o pasăre; și vai de cel ce l-o vedea, că-l preface, dupe cum o apuca-o toanele, în buruiană pucioasă or ... ...
Cezar Bolliac - Muncitorul (Bolliac)
... la el cum moare. Apoi groapa-i săpă... Fără nimic de hrană rămase-n văduvie, Și nu putea să lupte cu iasma Sărăcie, Ce și mai rău turbă... Puțin după aceasta, în ziua sorocită, Prin munci m-aduse-n lume, flămîndă, părăsită, Săraca măiculiță ! Plîngea pe două paie pe care mă născuse ... departe, Vedea că viu acasă Cu cămăsuța albă, cu căciulița neagră, Cu carte-n subțioară !... avea ea lumea-ntreagă Cînd mă vedea la masă. Apoi mai trecu timpul și mă făcui mai mare. O ! cîtă bucurie și cît lucram de tare Ca să produc ceva ! Gîndeam adesea-n sine-mi : «Eu sunt voinic acuma Și, o ... » Strigară muncitorii din satele vecine Dar iată că oștire a stăpînirii vine Și-ncepe a lega !... O ! cum ai să mai tremuri, dreptate omenească, Cînd va veni odată Dreptatea cea cerească, Puternica Dreptate! — Este un vis d-acilea pe care nu-l țiu minte ; Știu ... cuvinte... Ce crudă răudate. Și ce înverșunare ! — Peste puține zile Zări draga-mi soție ce se-nălța prin grile. Țipă cînd mă văzu ! Ea mai ...
Ion Luca Caragiale - Bene-merenti
... de Ion Luca Caragiale Între noi literații, se vorbește foarte adesea despre Bene-Merenti. Unii doresc să-l aibă, alții nu, ba chiar propagă cu mai mult sau mai puțin spirit un dispreț suveran pentru o așa copilărească dorință, în genere — se brodează, cu sarcasm, sau mai bine cu parapon, pe tema lipsei de merit a multor dintre medaliați și pe meritele patente ale celor ce n-au obținut încă ... judeca greșit meritele omenești; va fi expus a atârna bucuros (ca, de regulă, toți oamenii) de partea aceluia ce-i va ști atinge mai bine partea slabă a lui. În fine, el va putea să distingă altfel decât noi, cari ne credem totdeuna cei mai îndreptățiți la distincția ce dorim de la dânsul, și astfel să se înșele întrucât ne privește, fie că ne va uita, fie că, și mai ... mâhnirea că n-o are încă trebuiesc să fie moderate la omul în adevăr deosebit, și numai la omul de rând, care este cu atât mai plin de sine cu cât e mai
Ion Heliade Rădulescu - Vulturul și bufa
... bănuială Bufniței de a se teme Pentru puișorii săi. (Avea, biet, și ea-ndoială Pe această de foc vreme , Când cei răi devin mai răi.) Vulturu-și dete cuvântul, și cuvânt de împărat, Că au să trăiască-n pace în paternul lor palat Puișorii aliatei. "Ca mai sigură sa fie Familioar-alteței-tale — Zise suveranul vultur verișoarei dumisale — Și lămurit să se știe, Fă bine și mi-o descrie, Ca ... a mi-o scuti." "Zău, nu poți a te-amăgi, Zise bufa, căci natura Pui pe lume mai frumoși Ca ai mei nu mai produse: când îi vezi, râde făptura, Sunt minune! ochi de soare, gentili, sprinteni, grațioși, Și când cântă te dezmiardă, vocea lor pătrunzătoare E mai dulce decât zisa voce de privighetoare." Nu trecură zile multe: după legea domnilor Și legea-mpăraților, Ieșind la vânătoare mărirea-sa vulturul Și-n svol ... Ci vulturul atuncea avea și el cuvânt. Părinții, ca părinții, își amă fiii lor Și cât de sluți să fie îi cred de grațioși. Iar mai vârtos în carte, când dai d-un autor, Paternul său amor E vai de om de mare! la Sarsaili puchioși S-auzi țipăt de bufă ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la nașterea domnului nostru
... nu să părăsĂ©ște de păcate, socotind că-l va erta, dintru carele să naște netĂ©merea de Dumnezeu și toată necurățiia; al șaptelea, cel mai de pre urmă și mai mare și mai rău decât toate iaste oceaania, adecă deznădăjduirea de mila lui Dumnezeu, socotind că nu-l va erta nici cu un mijloc, dintru carele să naște moartea ... căci că îngerul era mai de cinste decât omul; pentru acĂ©ia era datoriu și mai tare să se ferească de păcat. Că cine iaste mai de cinste i să cade să fie mai cu omenie; că îngerii sunt stĂ©le, iar omul iaste putrejune. Că așa zice în cartea lui Iov în 25 de capete: StĂ©lele sunt ... dară cu cât mai vârtos omul, fiind putrejune și feciorul lui viiarme. (Drept acĂ©ia să cade omului celui sufletesc, adecă celui besericesc) să fie mai cu omenie decât mireanul, pentru ca să ia pildă și învățătură fieștecine de la el, văzând faptele lui cĂ©le bune. Pentru acĂ©ia și ... când face păcat, cât să mânie pre omul cel bisericesc și pre omul cel de cinste. Și pentru acĂ©ia li să cade să fie ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VIII
... cu chinuri, ostenele: De-atunce până astăzi urmez a ei povață. Cred orișicând că fața ce priimește-ades Colorul rușinării, se face îndoit Mai vie, mai frumoasă, dând semne vederate De nevinovăție; că limba cea ușoară Când slobodă aleargă, se-mpiedică curând; Că îndrăzneala este atunci de lăudat, Când ne slujește ... pierd vreme de cinci ani Pe lângă frumușele, un altul îndrăzneț Întru o zi își vede nădejdea-ncununată; Neam, minte, vrednicie din gură nu-i mai iese; Isprăvile străine le dă de ale lui; Defaimă orice lucru, și vrea prin adunări El numai să vorbească, iar ceilalți să tacă, Făcându-i ... ce patimile nasc; În vremea noastră însă aceasta s-a schimbat. Și cine având oare venituri măsurate, Nu se silește încă să-și mai mărească starea? Cu dreptul sau cu strâmbul s-adune aur mult? E leneș acel care se poate mărgini; E neplăcut acela ce-și cumpănește vorba ... cale unde-a slavei nu este nici o urmă, Și ne-amăgim pre sine cu măguliri deșerte. Când oare ochii noștri se vor mai curăți De pâcla rătăcirii în care ne aflăm?
George Topîrceanu - În jurul unui divorț
... ea zadarnic speră, Că el n-are-n casă nici o manieră, Nu respectă seara orele de masă, Rareori cu leafa nimerește-acasă, Frecventează cele mai de jos localuri Și se ține noaptea numai de scandaluri... Dar mai e un lucru mai fenomenal: Mișu St. Popescu este imoral ! Parcă ea nu știe că, de-acum un an, Dumnealui se ține cu madam Vârlan? O caricatură... un chibrit ... iotă ! Că găsind odată niște cărți franceze, A rugat pe Mișu "s-o inițieze"... (Promitea fetița !) Tot așa mereu, Azi o sărutare, mâine... mai știu eu? Ba cu franțuzeasca, ba cu scuturatul, Până când la urmă a-ncurcat băiatul !... Toate astea însă la un loc denotă C ... geamantan Și venind cu-ncetul către Damian Care sta să plece, zise: — "Bună seara. (Damian atuncea s-a făcut ca ceara.) Nu mai stați de vorbă? Poate că ți-e somn... Te grăbești prea tare, mult stimate domn !" Și zicând acestea cu o voce calmă, Vru să-l ... n-a fost nimic !... Damian, săracul, nu știa ce zice, — Dar găsind la urmă un moment propice, Când văzu că treaba tot mai