Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru IN LIBERTATE

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 235 pentru IN LIBERTATE.

Ion Luca Caragiale - Reacțiunea

... copil sărac, necăjit de nevoi și păsuri grele, uitam un moment că sunt dator să mă gândesc mai presus de toate la patrie și la libertate - un glas profetic mă suduia din amorțire strigându-mi: Deșteaptă-te, cetățene! Reacțiunea stă la pândă! La această teribilă amenințare apocaliptică, săream în picioare rușinat ...

 

Ion Luca Caragiale - Un interview

Ion Luca Caragiale - Un interview Un interview de Ion Luca Caragiale Aflând prin d. C.C. Dobrescu că d. N. Fleva este bolnav în urma unui discurs de patru ceasuri, reporterul nostru și-a tras repede ghetele ș'a dat fuga acasă la marele cetățean. Dăm aici interesantul interview: Reporterul Moftului Român - Am aflat, domnule și ilustre cetățene, că sunteți bolnav; de ce suferiți ? Marele cetățean (cu amărăciune) De ce ?... de sugrumarea libertăților publice înscrise în Constituțiune. Reporterul(încurcat) Bine; dar vedeți d-voastră aș vrea să aflu cauza bolii ? D. Fleva. N'o pricepi ? Află tânărule, că e legea jandarmeriei, acest groaznic jug pe grumajii poporului; mai este apoi legea clerului, această îngenunchiare silită a preoțimii dinaintea pomenii ministeriale... Reporterul ... Dar ilustre Cleone... pardon ! cetățene, voiam să știu dacă-mi dați voe să vă rog să-mi spuneți, cam în ce fel s'a declarat boala ?... unde suferiți ?... D.Fleva. Vai ! În Cameră s'a declarat... când s'a citit legea Maximului. Mă întrebi, unde sufăr ?... Mă doare la inimă, tinere, pentru sfâșiarea, sdrobirea... Reporterul ... Un cuvânt ilustre cetățene: cam când poate spera poporul să vă vază ...

 

Nicolae Nicoleanu - Dor și jale

... culmea ridicată, unde ochiul se opresce, Aud Oltul cum suspină și Dunărea cum mugesce... Însă unde sînt eroii și valorea lor divină? Unde-i vechea libertate? unde-i fala de regină? Ș'acel piept, ș'acea virtute, ș'acel sânge strămoșesc, Ce dau cerului, naturei, corp și suflet românesc? Au perit ...

 

Paul Zarifopol - Din registrul ideilor gingașe

... inocente între public și artiști Sentimentalii Mecanizarea scrisului Motivele scriitorului Cetățeanul și literatura lui În procesul intelectualilor Intelectualul Literații și violența Aplicație freudistă Cuvântul în libertate Sat și mahala Spre viața ușoară Ciomagul candid Revolta contra istoriei Burgezie romantică Un popor nepolitic "Sufletul slav" Marxism amuzant Genii agitate Trepte istorice Simț ...

 

Vasile Alecsandri - 15 mai 1848

... bună! Viitorul ce urziți Va fi vrednic de trecutul a strămoșilor slăviți! Bărbăția și unirea între voi de-acum domnească, Și strigați în libertate

 

Vasile Alecsandri - Desrobirea țiganilor

... Vasile Alecsandri - Desrobirea ţiganilor Desrobirea țiganilor de Vasile Alecsandri Te slăvesc, o! zi ferice, sfântă zi de libertate, Tu, a cărei mândră rază sufletul român străbate! Te slăvesc, o! zi măreață pentru patria-mi iubită, Tu ce-arăți ochilor noștri Omenirea ... fie, O! Moldovo, țară mândră! tu, ce dai sfânta dreptate! Brațul tau ce sfarmă astăzi un jug aspru de robie, Ție insăși pregătește viitor de libertate

 

Vasile Alecsandri - Hora Ardealului

Vasile Alecsandri - Hora Ardealului Hora Ardealului de Vasile Alecsandri Hai să dăm mână cu mână Cei cu inima română, Sa-nvârtim hora frăției Pe pământul României! Ardelean, copii de munte! Ian rădică-acum cea frunte Și te-nsuflă de mândrie Ca-mi ești fiu de Românie! Au sosit ziua dreptății! Ziua sfânt-a libertății! Bradu-n munte inverzește, Romania-ntinerește. Ardeleni! lumea ne vede! Muma dragă-n noi se-ncrede Ca de-acum românu-n lume A fi vrednic de-al sau nume. Ura, frați, în fericire! Ura, frați, într-o unire Sa-nvârtim hora frăției Pe pământul României! Brașov, 1848 Foaie pentru minte, inimă și literatură Variantă Hai să dăm mână cu mână Cei cu inimă română, Să-nvârtim hora frăției Pe pământul României! Au sosit ziua dreptății! Ziua sfânt-a libertății! Tot creștinu-nveselește, România-ntinerește! Ardelean, copil de munte! Ian rădică-acum cea frunte Și te-nsuflă de mândrie, Că-mi ești fiu de Românie! Ardeleni! lumea ne vede! România-n noi se-ncrede, Căci de-acum românu-n lume A fi vrednic de-al său nume! Ura, frați, în fericire! Ura, frați, într-o unire Să-nvârtim ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bursierul

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Bursierul Bursierul de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Din maidanele, vara împodobite cu flori și iarna cu zăpadă, de la umbra castanilor verzi și stufoși, unde se adunau bătrânii cu snoavele lor, de la vatra cu jeratic clipind ca niște ochi de aur, în jurul căreia se prigoreau bunele mele surori, din atâtea cântece, și basme, și povești, când ai avut ochi, închipuire și inimă, să te pomenești închis în niște ziduri înalte, să te izbești de chipuri străine și reci, de inimi domoale și nepăsătoare, de mai-mari cari nu vor să știe de cântece și de basme... iacă cea mai mare nefericire din viața mea! Dezordinea și sclavia liceului, masa bursierilor, soioasă și murdară, duhoarea bucatelor grase, cafelele cu lapte mirosind a câne plouat, plescăitul lacom a optzeci de tovarăși, și pedagogii cu ifosul lor de parveniți, așezați în căpătâiele celor două mese lungi... iacă ce mă înfioară și astăzi când mă gândesc la acea viață de șeapte ani. Eram de doisprezece ani. Nu cunoșteam pe nimeni din tot dormitorul. Când lampa dim mijlocul tavanului cu arabescuri albe și cenușii se stinse, închisei ochii, ascultai răsuflările ostenite și grele ale bursierilor și ...

 

Ion Luca Caragiale - Boborul

... martir sfarmă obedele și cătușele tiraniei și, aruncându-le departe, tare de dreptul său, fără ură, uitând trecutul odios, închină des, dar sincer, pentru sfânta Libertate și - te pupă! O! Eram la Lipănescu-n grădină de vreo câteva ceasuri. Uraganul entuziasmului creștea mereu, când o onoare nenchipuită veni să-l ridice ... cu poporul lui. Marele om ne zise câteva cuvinte. Era încântat de purtarea bravilor săi ploeșteni, cari au știut ca totdeauna să se sacrifice pentru libertate. A fost un fanatism; o furie! Oalele toate de pământ, căciulile-n sus și "Ura! Vivat Republica!" Prezidentul a plecat, luând ...

 

Ion Luca Caragiale - Lascăr Catargiu

Ion Luca Caragiale - Lascăr Catargiu Lascăr Catargiu de Ion Luca Caragiale Mihalache Cogălniceanu face pe 2 Maiu și pune s'arunce pe ferestre cu patul puștilor pe reprezentanții națiunii; Iancu Brătianu ajunge vizir odios; stăpânește ca un african, cu niște camere de mameluci, și banchetează încunjurat de baionetele ienicerilor lui Radu Mihaiu; C. A. Rosetti fuge rușinat de trista sa amăgire, și moare scârbit și amărât. Așa trebuia să se'ntâmple! Un curent - generos, dar și ridicul, poate onest ca intenție și sentimental în font, dar desigur pernicios ca urmări pe cât de grotesc în formă - suflase cu puteri și spulberase cenușa Regulamentului, făcând să răsară în locul ei un miraj, o fata morgana: România deplin fericită prin regimul reprezentativ. Ce s'a întâmplat? Ce se'ntâmplă totdeauna cu fata morgana: când dai să te-apropii de ea, se topește în aer. Atunci, o urâtă ironie a soartei: proclamarea redeșteptării și emancipării noastre politice a fost semnalul inaugurării celei mai teribile și înjositoare tiranii - tirania vorbei. Iată cine ne-a stăpânit o jumătate de veac cu ultima cruzime: vorba, vorba umflată și seacă - legenda. Ea a avut, ...

 

Grigore Alexandrescu - Memorial de călătorie

Grigore Alexandrescu - Memorial de călătorie Memorial de călătorie de Grigore Alexandrescu Călătoria făcută împreună cu Ion Ghica în vara anului 1842. O parte a acestei călătorii este descrisă în Memorial După o preumblare de o lună și jumătate, mă întorsesem în București, loc obișnuit al rezidenței mele. N-apucasem încă să mă scutur bine de praf, când îmi aruncai ochii pe o scrisoare sosită de la Iași, în lipsă-mi. Amicul ce mi-o adresa, informat de mai-nainte de voiajul nostru, își arăta părerea de rău că n-a putut să ne însoțească și sfârșea zicând că se mângâie cu ideea că literatura noastră se va îmbogăți cu vreo producție vrednică de... Neînțelegând tocmai bine spiritul celor din urmă fraze, convocai îndată consiliul meu obișnuit, care se compunea de mine și de Ioan Ghica, tovarășul călător și statornic părtaș al întâmplărilor bune sau rele. Aici citii menționata scrisoare și cerui opinia Adunării; toți, afară de mine, îmi răspunseră astfel: "Înțelesul scrisorii este că tu trebuie să descrii tot ce ai văzut pe la locurile pe unde ai umblat." O asemenea opinie din partea consilierilor în judecata cărora am multă încredere făcu să-mi cază ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>