Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FULGI
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 96 pentru FULGI.
George Topîrceanu - Balada munților
George Topîrceanu - Balada munţilor Balada munților de George Topîrceanu I S-au ivit pe rând în soare, Jos, la capătul potecii, Turma albă de mioare, Noatinele și berbecii. Sunet de tălăngi se-ngână. Sub poiana din Fruntarii, Zăbovește-n deal la stână Baciul Toma cu măgarii. El se pleacă din cărare Și tot leagă și dezleagă, Cumpănește pe samare O gospodărie-ntreagă: Maldăr de tărhaturi grele Cu desagi, căldări și pături, Că de-abia pot sta sub ele Doi măgari voinici alături. Gata!... Baciul stă pe gânduri, Peste frunte mâna-și duce. Se ridică-n două rânduri Și domol își face cruce. Apoi cată lung spre creste Și spre țarcurile goale... Și convoiul, fără veste, A pornit încet la vale. Cerul și-a schimbat veșmântul. Ploaia parcă stă să-nceapă. Printre brazi coboară vântul Ca un foșnet lung de apă. Adâncit în gânduri multe Baciul stă și nu-și dă seamă C-a rămas în loc s-asculte... După el, călcând cu teamă, Merg tăcuții lui prieteni Prin sălbatice pripoare, Pe sub poale verzi de cetini, Pe potecă fără soare, Ori străbat în pas alene Luminișuri fără flori, Singuratice poiene Cu mesteceni visători... ...
... un bulgăre de cox Care-a stat o noapte-n ploaie; Resemnată, ca-n vitrină O reclamă pentru vulg, Și ușoară ca un fulg De funingine-n lumină; Tristă ca un crep de doliu În văzduhul diafan, — Ca un punct aerian Pe-al zăpezii alb orgoliu; Stranie ca ...
Gheorghe Asachi - Nestatornicia lucrărilor lumei
Gheorghe Asachi - Nestatornicia lucrărilor lumei Nestatornicia lucrărilor lumei de Gheorghe Asachi Cântec de societate, compus în emigrație Schimb toate ce s-află sub soare, Pre toate ce s-a născut, Că timpul pe aripi ușoare Nu stă pe loc un minut. (Bis) Legea ursitei în lume Toate supune la giug, C-a omului plânsuri și glume Ca visuri vin și iar fug. Pe-anului tânără frunte Abie cununi o încing Și iacă pe coame cărunte De-albi fulgi norii amu ning. Acele ce-n Olimp domnează, Mii scânteioase lumini, Ascund lucitoarele rază Și iar răsar mai senini. A traiului zilele însă, Ce-atât de repezi s-alung, Pe totdeauna sunt stânse Dacă apusul l-agiung. Acea fantazie ușoară, Învăpăietă de dori Ca fluturul schimbă și zboară Să pască plăceri din flori. Dar cela ce floarei se-ncrede, În loc de dulce nectar, Ah, prea târziu simte și vede, Buzele pline d-amar. Noi toți dineoară în pace În dulce patrie am trăit, Dar astăzi fortuna desface Cele ce ieri a urzit. Voioasa plăcere ni ține În a ei cerc astă zi; Aleu, cine știe de mâine Unde și cum ...
Heinrich Heine - Stai și-asculți sub ramuri...
Heinrich Heine - Stai şi-asculţi sub ramuri... Stai și-asculți sub ramuri... de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Viața , 16 aprilie 1895 Stai și-asculți sub ramuri albe Cum departe geme vîntul Și privești la cer prin ceața Care-nvăluie pămîntul. Vezi și crînguri, vezi și cîmpuri Triste și pustii, departe: Iarnă-n suflet, iarnă-n fire, Iarnă afli-n orice parte... Însă crăngile se scutur Fără veste. Abătut, Crezi că valuri de zăpadă Peste tine au căzut. Ah, nu-s valuri de zăpadă ! Tresărind din vis, te sperii: Plouă flori mirositoare, Joacă razele puzderii. Farmec fioros de dulce ! Iarna se preschimbă-n vară, Fulgii se preschimbă-n floare, Inima iubește
Ion Heliade Rădulescu - Cumetria cioarei când s-a numit privighetoare
Ion Heliade Rădulescu - Cumetria cioarei când s-a numit privighetoare Cumetria cioarei când s-a numit privighetoare de Ion Heliade Rădulescu O dihanie de cioară, Ce-i dăduse naiba-n gând?! Să ia fulgi de alte păsări, Să iasă la zbor cântând. Iat-o împopoțonată Și mereu se gâtuiește, Ulubeasna-mpestrițată Rățoit bănănăiește. Ce nume să-și dea acuma? Că e lucru-nsemnător! De la nume-atârnă toate Și trecut, și viitor. Dar cioara, de! e tot cioară, Și astfel se socotea: Nu-și mai vedea de loc ciocul Și trupul nu-și mai simțea. Se gândi cum s-o brodească Și să-și cate vrun nășic: Dar nașul i-o da vrun nume Ce n-o plăti mai nimic. Haide! singură se face În biserica de caș Ș-alde popă, ș-alde naș, Ca să fie bine pace: Fără sfadă, fără price, Rămâne zis ce-și va zice. Se numi privighetoare , Păsăruică cântăreață, Unde cântă pe răcoare, Știi, colea, de dimineață. Și zbura de bucurie Biata cioară când gândea Că cioroii or s-o ție De poet și păsărea. Iese-acuma îngâmfată Și la lume se arată Și ne-ncepe a cânta. ...
Ion Luca Caragiale - Cochetărie
Ion Luca Caragiale - Cochetărie Cochetărie de Ion Luca Caragiale I-am dat drumul de la moarte Și, mă rog, priviți la el – Fluture-ușurel la fizic, La moral mai ușurel! Stă... Nu pleacă... Cum să plece? S-a zbătut, e șifonat: Cum să ias-un june-n lume Negătit, nepieptănat? Uite-l cum se dichisește, Cu ce grije se pudrează, Fulgii tineri din bărbie, Fir cu fi cum și-i frizează! Stă să-și facă toaleta Coconașu ! –n loc să zboare... Ce ți-e cu cochetăria La ființele
Iuliu Cezar Săvescu - Corbul din Edgar Poe
... Însă corbul răspunse: “Niciodată!â€� “Te du, răcnii atuncea, și lasă-mă, te du “Acolo unde Pluton, azilul îți dădu. “Un fulg să nu rămână din carnea-ți blestemată, “Să-mi mai aducă-aminte minciuna ce mi-ai spus. “Mă lasă-n pustnicie, atâta am ...
Iuliu Cezar Săvescu - Regina visurilor mab
Iuliu Cezar Săvescu - Regina visurilor mab Regina visurilor mab de Iuliu Cezar Săvescu Informații despre această ediție Regina visurilor Mab Mai mare nu e ca rubinul De la turbanul de Nabab, Și e ușoară ca suspinul. Căruța ei, cum unii zic, E jumătate de alună, Și caii praful cel mai mic, Și hățuri razele de lună. Un arțăgos și gros muscoi, Într-o livrea catifelată, Conduce mândrul ei convoi. Regina șade răsturnată. Și fie ploaie, fie vânt, Picior peste picior se duce, Ca fulgul cade la pământ, Și vise-n foi de nuc aduce. Iar când s-aude-un bâzâit Ca de lăcustă sau albină, Atunci se știe c-a sosit La poartă-a viselor regină. Ea colțul fustii-și pune-n brâu, Să nu o calce în picioare, În mână ia un spic de grâu Și cu un gest de vrăjitoare: Fecioarei se arată în vis Ca un flăcău frumos și dulce Și-n inimă îi lasă scris La el cu gândul să se culce. Flăcăului îi zice: “vezi, Cutare după tine plângeâ€�, Și-n somnu-i pătimaș îl vezi Cum perina în brațe strânge. Și soacrelor le zice iar, Că sunt bătute ...
Mihai Eminescu - Învierea (Eminescu)
... blândețe Pătrunde tânguioasă puternicile bolți: ,,Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colț, Înveninând pre însuși izvorul de viețe. Nimica înainte-ți e omul ca un fulg, Ș-acest nimic îți cere o rază mângâioasă, În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg." Apoi din ...
Mihai Eminescu - Misterele nopții
Mihai Eminescu - Misterele nopţii Misterele nopții de Mihai Eminescu Cînd din stele auroase Noaptea vine-ncetișor, Cu-a ei umbre suspinînde, Cu-a ei silfe șopotinde, Cu-a ei vise de amor; Cîte inimi în plăcere Îi resaltă ușurel! Dar pe cîte dureroase Cîntu-i mistic le apasă, Cîntu-i blînd, încetinel. Două umbre, albicioase Ca și fulgii de ninsori, Razele din alba lună Mi le torc, mi le-mpreună Pentru-ntregul viitor; Iar doi îngeri cîntă-n plîngeri, Plîng în noapte dureros, Și se sting ca două stele, Care-n nuntă, ușurele, Se cunun căzînde jos. Într-un cuib de turturele Ca și fluturii de-ușor Saltă Eros nebunește, Îl desmiardă, l-încălzește Cu un vis de tainic dor; Iar în norul de profume Două suflete de flori Le desparte-al nopții mire Cu fantastica-i șoptire, Le resfiră, pînă mor. Cînd pe stele aurie Noaptea doarme ușurel, Cîte inime rîzînde, Dar pe cîte suspinînde Le delasă-ncetinel! Dar așa ne e destinul, Vitreg prea adeseori, Unui lumea i-acordează, Iar pe altul îl botează Cu-a lui rouă de
Mihai Eminescu - Peste codri sta cetatea...
Mihai Eminescu - Peste codri sta cetatea... Peste codri sta cetatea... de Mihai Eminescu Peste codri sta cetatea Stăpânind singurătatea... Luna plină strălucea, Din nălțimea cea albastră Bătea tainic la fereastră. Și pe negrele zăbrele Sta domnița după ele, Uitându-se norilor Calea zburătorilor. Părul galben, abia creț, Peste tâmple sta răzleț Și trecând pe după tâmple Ca un val de aur împle Umerele și spinarea Și întreagă arătarea. Și e una la părinți, Cum e luna printre sfinți, Și-ntre fete tinerele Ca și luna printre stele, Și e una chiar sub soare, Cine cată-n ochi-i moare, Ochi izvoare de lumine, Cu mâni albe, lungi și fine Și cu degetele trase, Subțirele, de crăiasă, Și buzele subțirele De-mi zâmbea-ntristat cu ele. Au mai știu povestitorii Ce sunt, oare, zburătorii? Vin din rumenirea serii Și din fundul sfânt al mării, Vin din ploaia cea cu soare Și din dor de fată mare. Iară umbra norilor, Calea zburătorilor, Căci îi vede Cine-i crede, Le năzare La oricare L-a chemat din noaptea mare. De-ndrăgește vreo fată, Ca luceafăr i s-arată, Dar din nouri se repede La pământ unde o vede Și-n ...