Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru FLUTURA
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 140 pentru FLUTURA.
Dimitrie Anghel - Vasul-fantomă
Dimitrie Anghel - Vasul-fantomă Vasul-fantomă de Dimitrie Anghel Publicată sub titlul "Ultimul naufragiu" în Minerva , III, 1030, 29 oct. 1911, p. 3. Mergeam cu un prieten într-un scăpătat de soare. Zurgălăii sunau încet și, cum o melancolie fără de voie ne cuprinsese pe amîndoi, nu mai spuneam un cuvînt. Vezeteul singur, îndemnîndu-și caii, scotea din cînd în cînd sunete guturale, fluierături semnificative, cuvinte alături de graiul nostru, pe care le sublinia cînd cu o lovitură de bici, cînd cu o plesnitură de hăț, cînd cu o invectivă plină de virilitate. Caii fluturau din cap, ciuleau urechile, schimbau trapul în galop ori își încetineau mersul pe nesimțite, revenind la pasul uniform, după cum erau și îndemnurile celui ce le înțelegea graiul și le știa puterile. Alături pe drum, cînd pe dreapta, cînd pe stînga, umbra lor ca alți cai imaginari se înhăma și ea în umbre de hamuri și, bătute de umbra biciului, ne întovărășea pretutindeni. Deasupra cîmpului gol, trecînd peste miriști și arături, stolurile de grauri ori de corbi luau toate aceeași direcție, zorind din aripi către un hambar ciudat ce sta răznit în mijlocul cîmpului. — Acolo mi-am strîns grîul, fiind mai aproape de ...
Dimitrie Bolintineanu - Două lupte
Dimitrie Bolintineanu - Două lupte Două lupte de Dimitrie Bolintineanu I Luna se înalță palidă și plină, Varsă peste taberi râuri de lumină. Somnul dulce plană pe combătători. Miriade păsări ciripesc prin flori. Apele le-ngână; caii-n nerăbdare Varsă-n sânul nopții lungă nechezare. Ionașcu singur e neliniștit. Ochii săi se-nturnă către răsărit, Apoi dă semnalul... Bravii săi s-adună... Pleacă să combată duși de blonda lună. Se duceau moldavii bărbătați de dor, Ca setoase păsări ce la râuri zbor. II Zorile se varsă. Pașa se trezește; Cheamă capii oștii și-astfel le vorbește — ,,Voi, credința noastră, voi, preanobili fii; Ieniceri de frunte, voi, siimeni, spahii! Vă puneți sub arme! Trâmbițele sune! Vulturii și corbii turme să s-adune! Soarele pălească pe umbrosul cer! Armia intre-n cărnuri până la mâner! Calul să turbeze în frâul ce-l strânge! Din dușmani să muște și să-noate-n sânge! Cum o vijelie risipește-un nor, Spulberați îndată rândurile lor! Sabia să cază peste ei c-urgie! Viața lor și-averea ale voastre fie!" Astfel zice pașa. Toți se pun la rând. Semiluna-n aer plană fluturând. Dar pe altă parte lonașcu vine, Pune spre bătaie cetele creștine. Intră ...
Dimitrie Bolintineanu - Fost-ai tu frumoasă, tu, Patria mea!
Dimitrie Bolintineanu - Fost-ai tu frumoasă, tu, Patria mea! Fost-ai tu frumoasă, tu, Patria mea! de Dimitrie Bolintineanu Ca frumoasă, dulce și plăcută roză, Ce voios surâde rumenelor zori, Ca fluture d-aur ce, venind din flori C-un torent de raze, dulce se repoză Pe ghirlanda verde printre sărbători: Ca vergina jună care, la festine, În antice timpuri candidă părea, Semănând pe cale florile divine Viselor poetici-grațioase, line; Fost-ai tu frumoasă, tu, patria mea! Ca torente turburi ce prin nopți fatale Râură gemânde, spumă furios Și prin stânci sălbatici se doboară jos, Fiii tăi din munte coborau spre vale, Cu paloșe mândre, cu suflet voios. Ale tele fiice ca vise ce luce Și prin nopți de chinuri amăgesc ușor, Neputând la luptă calul a conduce, Revărsau prin inimi inima lor dulce Plină de virtute și de sfânt amor! Astăzi tot slăbește, se preface, piere! Cel ce cunoscuse strălucirea ta, Astăzi să te vază, tristă decădere, Inima-i ar geme ruptă de durere, Ochii săi în lacrimi i s-ar îneca! Ați văzut voi roza care se-mlădie Conservând ferice frumusețea sa; Dar pe care viața nu mai revifie, Nu-i mai dă coloare, ...
Gelu Vlaşin - 20:48 â†�â†� 20:37 20:48 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 21:01 →→ pe kogălniceanu un fluture alb precum cerul transparent în zorii zilei de marți ocolește semaforul plictisit de-atâta culoare și pietonul aleargă să-și cumpere de la piață gogoși sau poate ouă de paști o bătrănă vinde nuci la colțuri de stradă s-a făcut coadă cică s-ar vinde grăunțe portocalii mari cât o zi de post spun unii că viața e prea scurtă și că sfârșitul e aproape de douăzecișipatrudeore stau întins pe caldarâm (și nimeni nu se-ndură să mă
Gelu Vlaşin - Muka I Muka I de Gelu Vlașin dimineața se naște oribila neputință ascunsă printre mângâierile care n-au existat dimineața dansul ucide într-o discotecă un zâmbet trist pentru care o noapte întreagă a devenit liliachie dimineața în formă de fluture cu o singură aripă unghiile amintirilor ca o lance spintecând nemilos cu prea multe
George Coșbuc - Somnul codrilor
George Coşbuc - Somnul codrilor Somnul codrilor de George Coșbuc Informații despre această ediție La poalele pădurii, Arnulf pe lângă foc Stă singur. E întuneric și plin de spaime locul, Arnulf e însă tare, și vesel arde focul. El și-a-ncercat departe prin alte țări norocul Cu regii, cari porniră războiul la Sfântul loc. Așa dori Hatursa: bărbatul ei să fie Un braț vestit în taberi și mare-n vitejie. Și Arnulf de dragul fetei, când fata i-a jurat, Vândutu-și-a palatul și-n taberi a plecat — Sărac acum se-ntoarce, ci-n fapte mari bogat. E frânt de multe drumuri, dar somnul azi îi piere; Și focul arde vesel, e noapte și tăcere. Dar galbenele flăcări prin codru străbătând Ajung pe la culcușul de iederă uscată A negrei Nopți. Și Noaptea de zare deșteptată Încet ridică ochii, se uită-nspăimântată, S-apropie de flăcări și-aproape-n urmă stând Viteazului în față, ea lung la el privește, Domol, apoi cu glasul abia-nțeles, vorbește: „Tu cine ești, străine? De tulburi somnul meu? Cu gândul morții-n suflet, s-alergi murind mereu, Să n-ai ...
George Topîrceanu - Şoapte Șoapte de George Topîrceanu În noaptea tristă care ne desparte, Tu poate simți în jurul tău suspine Și fâlfâiri de aripi și de șoapte... E dorul meu ce vine de departe Și ostenit adoarme lângă tine, Cuminte ca un fluture de noapte Ce s-a lăsat la capul tău, pe-o carte Închisă de la sine Când ai simțit că somnul ne
George Topîrceanu - Al. Depărățeanu: Vara la țară...
George Topîrceanu - Al. Depărăţeanu: Vara la ţară... Al. Depărățeanu: Vara la țară... de George Topîrceanu Locuința mea de veră E la țeră... Acolo era să mor De urât și de-ntristare Beat de soare Și pârlit îngrozitor! Acolo, când n-are treabă, Orice babă Este medic comunal. Viața ce aci palpită E lipsită De confort occidental. Nu există berărie, Nici regie... Doar un hoț de cârciumar Care are marfă proastă Și-o nevastă Ce se ține c-un jandar. Când te duci pe drumul mare La plimbare, Este praf de nu te vezi. Trec, mișcând domol din coadă, Spre livadă Ale satului cirezi. Și te poartă sub escortă O cohortă De țânțari subțiri în glas, Înzestrați la cap c-o sculă Minusculă Cu pretenție de nas... Când se ia câte-o măsură, Lumea-njură Pe agentul sanitar Și-l întreabă fără noimă: — Ce-ai cu noi, mă? Pentru ce să dăm cu var?... Ale satului mari fete Fără ghete Ies la garduri pe-nserat... (Am văzut aci-ntr-o noapte Niște fapte Care m-au scandalizat!) Lângă foc, o babă surdă Și absurdă Spune, ca și alte dăți, Tot povestea cu Ileana Cosânzeana, Plină de banalități. Doarme-apoi ...
George Topîrceanu - Lumină Lumină de George Topîrceanu Visează plopul, nemișcat în soare, Și umbra din el, neagră, îi curge la picioare... Un melc își taie drumul prin grădină De-a dreptul, ca un tanc de gelatină, Amenințând albine și furnici Cu patru tunuri mici. Tăcerea își adună trupul sferic Într-un boboc de nalbă. O muscă trece prin lumina albă, Ca o scânteie de-ntuneric, Un fluture, cu aripi de umbră și mătasă Stropite-n două locuri cu carmin, Din zboru-i frânt și plutitor se lasă Pe vârful unui spin. Și florile se-nalță-ntr-un picior Să-l poată contempla mai bine. Cum doarme-n pragul clipei care vine, Cu aripile desfăcute-n
George Topîrceanu - Primăvară (Topîrceanu)
George Topîrceanu - Primăvară (Topîrceanu) Primăvară de George Topîrceanu După-atâta frig și ceață Iar s-arată soarele. De-acum nu ne mai îngheață Nasul și picioarele! Cu narciși, cu crini, cu lotuși, Timpul cald s-apropie. Primăvara asta totuși Nu-i decât o copie. Sub cerdac, pe lăuruscă, Cum trecură Babele, A ieșit un pui de muscă Să-și usuce labele. Păsările migratoare Se re-ntorc din tropice. Gâzele depun la soare Ouă microscopice. Toată lumea din ogradă Cântă fără pauză. Doi cocoși se iau la sfadă Nu știu din ce cauză. Un curcan stă sus, pe-o bârnă, Nu vrea să se bucure. Moțul roșu îi atârnă Moale ca un ciucure. Doar Grivei, bătrânul, n-are Cu ce roade oasele. Că de când cu postul mare, Toate-i merg de-a-ndoasele. Pentru câte-a tras, sărmanul, Cui să ceară daune?... Drept sub nasul lui, motanul A venit să miaune. Dar acum l-a prins potaia Și-a-nceput să-l scuture... Peste toată hărmălaia Trece-n zbor un fluture. Pe trotuar, alături saltă Două fete vesele... Zău că-mi vine să-mi las baltă Toate
George Topîrceanu - Rapsodii de primăvară
George Topîrceanu - Rapsodii de primăvară Rapsodii de primăvară de George Topîrceanu I Sus prin crângul adormit, A trecut în taină mare, De cu noapte, risipind Șiruri de mărgăritare Din panere de argint, Stol bălai De îngerași Cu alai De toporași. Primăvară, cui le dai? Primăvară, cui le lași? II Se-nalță abur moale din grădină. Pe jos, pornesc furnicile la drum. Acoperișuri veștede-n lumină Întind spre cer ogeacuri fără fum. Pe lângă garduri s-a zvântat pământul Și ies gândacii-Domnului pe zid. Ferestre amorțite se deschid Să intre-n casă soarele și vântul. De prin balcoane Și coridoare Albe tulpane Fâlfâie-n soare. Ies gospodinele Iuți ca albinele, Părul le flutură, Toate dau zor. Unele mătură, Altele scutură Colbul din pătură Și din covor. Un zarzăr mic, în mijlocul grădinii, Și-a răsfirat crenguțele ca spinii De frică să nu-i cadă la picioare, Din creștet, vălul subțirel de floare. Că s-a trezit așa de dimineață Cu ramuri albe — și se poate spune Că-i pentru-ntâia oară în viață Când i se-ntâmplă-asemenea minune. Un nor sihastru Și-adună-n poală Argintul tot. Cerul e- ...