Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DREPT DE AUTOR
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 161 pentru DREPT DE AUTOR.
Cincinat Pavelescu - Antologia epigramei românești
... o mică săgeată care țintește precis și pricinuiește o rană adeseori adâncă și nevindecabilă cu doctorii! Distinșii autori ai antologiei, bine, larg documentați, citează cu drept cuvânt pe ClĂ©ment Marot, celebru poet francez, născut la Cahors în 1495, fost valet de chambre și favorit al Margaretei dAngoulĂ©me și Francisc I, ca valoros succesor în epigramă al lui Mellin de St. Gelais. Acesta își făcuse o așa de temută reputație, că marele Ronsard, pe atunci tânăr, scria: Et fais que devant mon Prince, DĂ©sormais plus ne me pince, La tĂ©naille de ... nier, născut la 1764, la Constantinopol și mort la Paris după marea revoluție, Baour de Lormian, celebru prin polemici în distihuri avute cu colegul său de lirism și de academie, Lebrun. Epigrama franceză moare odată cu restaurația și e înlocuită de caricaturi și de legendele lor. Iar mai târziu de impetuozitatea presei cotidiane, care izbește în cei mai cu talent, fără menajamente și fără reticențe. Revoluția franceză cu Drepturile omului acordând libertate de a cugeta și de a scrie, fabula, apologul și epigrama s-au perimat cu desăvârșire, fiecare putând să-și spună părerile fără frică și fără înconjur. Jurnalismul ...
Ion Luca Caragiale - Cercetare critică asupra teatrului românesc
... și românii noștri știu a lucra pe tărâmul dramatic și că sunt alături și în talente mari, ca în tot progresul, cu frații de ginte de la Senaâ€�. Un actor, mai puțin decât o mediocritate, lipsit de către vitrega fire de orice daruri, un om ce de-abia poate să citească, și care s-a apucat de meseria aceasta pentru că în nici un chip nu era vrednic de alta, este “iubitul nostru artist, al cărui talent admirabil în atâtea ocazii ne-a încântat prin vestitele lui creațiuni de generâ€�. O actriță, ridiculă, necioplită, care nu poate vorbi pe scenă două vorbe de înțeles, care nu știe carte de loc, a cărei chemare în lumea aceasta era poate să fie o harnică cusătoreasă, sau și mai prost decât atâta, se numește â ... cuvine o luare-aminte în parte, și de aceea ne oprim asupra piesei Răzvan-vodă , acte în versuri, de d. Hăsdeu, împotriva căreia sunt destule de zis. Mai întâi, această “poemă dramaticăâ€�, cum o numește autorul, nu este clădită pe un plan de ...
Titu Maiorescu - Limba română în jurnalele din Austria
... răspândesc încrederea de a fi cei mai buni stiliști ai literaturii române. Încă zece ani de o asemenea convingere publică, încă o generație de tineri cu același sistem de expresii, și limba română poate deveni o ruină, nu reparată, ci stricată prin construcții străine fără nici o adaptare de stil și incapabile de a-i manifesta propria idee în modul ei originar. Rândurile de față au scopul de a arăta acea direcție falsă a autorilor români din Austria și de a deștepta în spiritele, care în mijlocul contagiului general vor mai fi putut păstra judecata lor sănătoasă, o tendință de reacțiune. Susținem dar și ne vom încerca să dovedim că jurnaliștii români de peste Carpați, nu rareori, pe ici pe colo, din scăpare de vedere, ci sistematicește, după deprinderea obștească, în fiecare număr publicat de dânșii, fac greșeli neiertate în contra limbii române, introducând construcțiuni false de cuvinte, stil greoi antiromân și mai întâi de toate o monstruoasă germanizare în expresii. Și când vorbim de jurnaliștii români de peste Carpați, nu înțelegem pe cei obscuri, ci înțelegem pe cei de
Ion Luca Caragiale - Din foloasele tiparului
... Vorbea nenorocitul deslușit tocmai zece limbi! Poftim un surdomut, care trebuie să fie nesuferit în societate din pricina limbuției. Eu, care auz și vorbesc cumsecade, drept să spun îl invidiez; să fiu așa surdomut, eu aș găsi numaidecât un post de dragoman la o curte orientală. * Citim în Telegraful din 20 noiemvrie 1884: „Domnule redactor, În drumul pe care l-am făcut din centru prin ... hriliante — înconjurat de stele Zâmbește cu iubire, cu grații și amor La tot ce-i român astăzi, la toți câți țara ador! Un stol de păsărele din regiuni înalte Inton în armonie un imn de bravitate? Urând cu bucurie ca țara lui Traian Să meargă spre progrese mereu, din an în an. Un rai de floricele împart a lor nectare Pe aripi de zefire din Tisa pân' la mare, Și spun că România acum s-a renălțat La rangul său sublime — la rangul de Regat. Acum, ca niciodată, întreaga țară gustă Din cupa amoroasă o băutură-Augustă Prin care-și pregătește un falnic viitor, Un viitor de
Ion Luca Caragiale - Plagiatul Zola-Bibescu
... o răsucește, o răstoarnă pe toate fețele, o multiplică așa că, dintr-o povestire ce ar putea, cu tot aparatul cuviincios, să încapă în patruzeci de file, el reușește să scoată un volum de 400 de pagini. Garnitura documentară consistă în cea mai mare parte din vocabularele tehnice. Așa, de exemplu, aproape jumătate dintr-un roman consistă din cuvintele tehnice ale mecanicilor de la drumul-de-fier. Zola a făcut cu multă răbdare vocabularul lor: taie cuvintele, face o grămadă mare din ele, și apoi ia câte un pumn ... nu a avut un proces în fața justiției, cum prea ușor se putea să-l aibă dacă în locul prințului Bibescu era un autor mai puțin cavaler și mai interesat, totuși, a fost aspru judecat și pedepsit de opinia publică. S-a făcut un zgomot asurzitor în toată presa europeană; ziarele continentului și insulelor au aplicat pe rând lui Zola execuția ... extremă însemnătate, de care m-am servit mult... Mi s-a imputat cu asprime că am furat acea carte: asta este adevărat...â€� De câteva zile a apărut Rome de
Ion Heliade Rădulescu - Ingratul
... Ion Heliade Rădulescu - Ingratul Ingratul de Ion Heliade Rădulescu Născut de a fi slugă, crescut în desfrânare, Copil fără rușine, din rămășiți hrănit, Slugarnic la mari case, deprins la îmbuibare Și rob de bunăvoie, de inimă lipsit, Ingrate, îmi calci pragul în mână c-o hârtie, Îmi spui că ți-e urâtă viața de slugar, Te rogi să-ți dau scăpare la simpla ta junie, Să-ți sprijin a ta râvnă ș-al versurilor dar. Din toată ... de privitor mergeam: Ca demoni de ispită l-a tainelor sfințire, Așa piereai din școală, ș-aci nu te vedeam. Te întrebam adesea: de ce la cercetare Nu ieși și tu ca alții, părinți să veselești? De ce nu te îndupleci l-a școalei regulare, Să simți de datorie, c-așa mai mult sporești? C-o gură mușcătoare, c-o buză d-ironie Îmi răspundeai, păgâne, că n-ai ce învăța, Că vârsta ... Atunci ți-nfige moartea, să simți ce pui hrănești. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cercași să-ți mai plimbi lenea, să schimbi și meserie, Ca spârcul schimbând locul să scape de ponos; Ceruși ajutorință să-ți fiu
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira IV
... păstorii sufletești S-ar cuveni să aibă, și datoria lor Neapărată este năravuri să-ndepărteze, Dar ei păzesc tăcere, nu vor să-și bată capul; De ce dar noi cu lumea să batem tot război? Când prin așa urmare nu poți a căpăta Nici lemne de ars iarna, nici ghiață-n timp de vară. De-i vrea să-mi arăți însă c-acei vestiți satirici — Pers, Juvenal, Orațiu, francezul Boalo -- Nu numai nu avură din scrieri neplăceri, Ci câștigară ... a fi tăcut, Tu lumii dovedește că e bărbat minteos Și că înțelepciunea îi ține limba strânsă. Și Cvintie bun este. O carte cât de groasă Pre lesne poți să umpli cu laudele lui. Vezi ce priimire bună! Vezi cum e de plăcut! Cu toți vorbește dulce, dezmiardă pre oricare; Voind să se arate de făcător de bine, Pre Dumnezeu ia martor l-a lui făgăduinți. De ce el caracterul își schimbă-n acest fel? Puțini o știu aceasta. Nici noi să nu mai spunem Că el s-arată astfel cu toții ... va zice cineva, Și altele compuse, prefă-le și le-ntoarce. Pare că nici o trudă nu dă acea lucrare; Dar cerce-se el singur
Ion Luca Caragiale - Orientale. Două documente
... berbecul la coadă, ba că e geniu și câte toate secături — începu să-și ia nasul la purtare: prinsese muhalibiul coaje. Să las că de câte ori îl chemam să mă frece, ca de obicei, pe tălpi, îmi trimitea vorbă că n-are vreme, că e ocupat cu trebile statului; să las că l-am prins de câteva ori cu mâna în cheseaua mea cu tutun; — dar într-o zi, după ce cumnatu-meu Mahmud-Damat — care e un băiat ... și temeinic; putem în adevăr zice că stăm turcește. În privința politicei din afară, neutralitate desăvârșită; aceasta numai și numai fiindcă nu ne-am depărtat de loc de la-nțeleptul cuvânt al strămoșilor noștri: „Pilaful să-l mănânci dedesubt, iar ciorba de deasupra, și-ncolo, toate bune!" De vreme ce așadară fiecare dintre dv. trebuie să se fi plictisit de atâtea îndelungi și mature deliberări, și fiindcă tot nu aveți de ce să mai încurcați lumea prin Stambul — m-am gândit că n-ar fi rău să vă trimit la urma voastră de ...
... despre una sînt nemulțămit. Că nu găsesc fata după placul meu, Cu neam de potrivă-mi să ma-nsor și eu, Doresc să am socru de neam mai de sus, Puternic în lume, la alți nesupus. D-aceea la tine dintr-atît loc viu, Că toți de mai mare pe tine te știu. Soarele răspunse la al său cuvînt : -0, mare Gherlane ! precum ziseși, sînt Înalt și puternic, de toți mă slăvesc, De nimeni n-am frică, precum voi trăiesc, Dar cum să ivește un nor căt de mic, Eu atunci îndată tot cheful îmi stric. Căci să pune-n dreptu-mi, fără a-i păsa, Și mă-ntunecează cu puterea ... dreptu-i, îl întunecezi, Pe loc îl acoperi ș-îl nimicnicezi. -0, mare Gherlane ! norul a răspuns. Ceea ce se vede nu e de ascuns. Drept, eu sînt puternic, după cum ziseși, De sting și pe soare eu aburii-mi deși, Dar cum să ivește un cît de mic vînt, Eu trebuie-ndată să fug d-unde sînt. Suflă, mă gonește să nu-i stau în drum, Și mă răsipește tocma ca p ...
Paul Zarifopol - Poezia românească în epoca lui Asachi și Eliade
... Popa a lui Alecsandri: Cine trece-n Valea-Seacă Cu hangerul fără teacă Și cu pieptul dezvelit? Andrei-Popa cel vestit. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Zi și noapte de călare Trage bir din drumul mare, Și din țară peste tot Fug neferii cât ce pot... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Andrei fuge făr de-o mână, Prinde murgul la fântână, Dă pieptiș, sare pe șa Și din gură zice așa: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În 19 strofe, datate din 1843, de la Ocna, tonul și ritmul popular ni se arată pentru întâia oară asimilate de un poet artist, cu un gust deplin sigur de sine afară doar de acel: Ura! Vulturul în nori Răcni falnic de trei ori din strofa finală, ce pare rătăcit acolo din vreun marș patriotic cum se obișnuiau pe atunci, și unde ne și întâmpină, neapărat, epitetul ... acele care fac modă și durează în desăvârșită banalizare. Altminteri, Andrei Popa este o bucată ce poate fi pomenită ca prim monument al poeziei române de sine stătătoare. Pentru a reprezenta viu distanța istorică între generațiile de poeți problema generațiilor preocupă cu drept cuvânt mult astăzi pe istoricii literari pentru a ne da seama
Paul Zarifopol - Privind viața (Zarifopol)
... adică distrugerii totale. Icoanei totale a distrugerii, singure imaginile amorului, antidotul morții, îi pot ține piept. Fără îndoială, manejele rafinate dintr-un roman de Bourget au aceeași încheiere ca un anumit capitol din Descendența omului de Darwin. Totuși, oricât te-ai amărî constatând că oamenii sunt gorile stupide, oricât te-ai dezgusta de om comparându-l cu strămoșul pitecantrop, oricât agerimea ta de observator te face să descoperi, în stările sufletești superioare, pe cele primitive și inferioare, nu poți să nu admiri fantastica feerie clădită de sufletul omenesc pe instinctul cel atât de van, chiar știind că cele mai sublime strigăte ale poeziei nu sunt decât exprimarea ritmată a chinurilor provocate de o celulă, în râvna ei nesatisfăcută de a se întâlni cu o anumită altă celulă. Așa se face că, din cele două sute zece maxime ale dlui Ibrăileanu optzeci și ... onorabilă a unei generații? Dar nu lasă dl Ibrăileanu pe tineri numai cu atât. În fața fantasticei feerii clădite pe instinctul cel atât de van, pesimistul idealist nu uită unele adevăruri vitale și agreabile. De ...