Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE TOT
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 1670 pentru DE TOT.
Iancu Văcărescu - Primăvara amorului
... fântână Curgând face heleșteu. Pe acelui undă lină A nopții făclie stând, Îndoită dă lumină Din oglindă-i s-întorcând. Pe cer mii de mii de stele Semănate străluceau; La câmp focuri de surcele De departe văpăiau. Briliant vărsa cu fală Al fântânei viu susur, O tăcere, o luceală Preste tot domnea-mprejur. Firei, glasul cântăreții. Blândei, dulci privighitori, Spunea-ntoarcerea verdeții, Ș-a luminei după nori. Apoi doru-i venea-n minte, Ea ... spui, zic puțin. La un loc toți nurii crește, Șaisprezece anișori, Ș-în fetiță-nchipuește Fulger de biruitori! Tocmai prin această țară Ce-o știam de tot a mea, D-astfel d-întâmplare-amară Eu nu mă puteam temea, Neferit, fără gătire, La arme nici mai gândind, Plin de râsuri, de iubire, La suppușii mei venind. Zăresc, văz așa copilă, Abia seama i-am luat, Când mă aflu fără milă Tot dodată desarmat. Norocu gândea să poată, Ca, prin ea meșteșugind, Să mă-njuge-n veci subt roată; D-abia am scăpat fugind. Prin păduri coprins ... Când iar s-aude cântând. Ea îi simte-ntâi puterea, Și cu glas petrecător Tuturor apropierea Spune-a dulcelui amor. Cu ea mii de ...
Vasile Alecsandri - Visul lui Petru Rareș
... Vasile Alecsandri - Visul lui Petru Rareş Visul lui Petru Rareș [1] de Vasile Alecsandri Legendă [2] I Jos în vale, pe Bârlad, Lâng-a Docolinei [3] vad, Nimerit-au, poposit-au Și de noapte tăbărât-au Zece care mocănești Cu boi albi fălcienești. De tot carul zece boi, Înjugați doi câte doi; Boi cu coarne ascuțite Și copite potcovite, Boi de frunte și mânați De flăcăi toți înarmați. Iar în care ce avut, Ce merinde-s de vândut? Pești de apă curgătoare Și de apă stătătoare. Cu năvodul pescuiți Și cu undița undiți. Dar merindele-s în cui? A lui Petrea Majălui, Care-i om de omenie Ș-ar fi bun chiar de domnie Dac-ar pune Dumnezeu Tot omul la locul său! Iată-l colo jos lungit, Într-o burcă [4] învălit, Lângă focul de nuiele, Unde ard, jupiți de pele, Patru miei de la Ispas Pentru prânzul de popas. Focul pâlpâie mereu, Roș ca limba unui zmeu; Și pe culmea luminată Și prin tabăra-așezată Se văd boii la un loc, Țintind ochii ... a fost fiu bastard a lui Ștefan cel Mare. Mama lui era văduva unui păscar; și însuși Petru era cunoscut sub numele
Dosoftei - Psaltirea în versuri
... 7 Psalomul lui David, 101 8 Psalomul lui David, 103 9 Psalomul lui David, 132 10 Psalomul lui David, 136 Psalmul lui David, 1 Ferice de omul ce n-a merge În sfatul celĂ³r fără de lege Și cu răii nu va sta-n cărare, Nici a ședea-n scaun de pierzare. Ce voia lui va fi tot cu Domnul Și-n legea lui ș-a petrece somnul, De să va-nvăța de zî, de noapte, Să-i deprinză poruncile toate. Și va fi ca pomul lângă apă, Carele de roadă nu să scapă. Și frunza sa încă nu-ș-va pierde, Ce pre toată vremea va sta verde. Și de câte lucrează i-sporește, Și agonisita lui va crește. Iară voi, necurațâi, ca pleava, De sârg veț cunoaște-vă isprava. Când s-a vântura dintr-are vravul, Vă veț duce cum să duce pravul, Și cu grâul n ... toate, Ce țî-s ocină de soarte, Că-ț vor asculta cuvântul Și vei domni-n tot pământul. Și-i vei paște cu toiagul Cel de
Gheorghe Dem Theodorescu - Tudorel
... Se oprea, La Voichița Se uita Și de dragul ei tot bea Beau-și turcii Papucii, Ieniceri Hangerile, Croitori Foarfecile, Cirezari Cirezile, Rămâneau Cu pungile, De le oftau Buzele! Tudorel se-mbogățea Și, d-avere ce-și avea, Își strângea Și-și cumpăra Catârași Cu gălbenași, Și cirezi De boi d-ăi grași, Herghelii De cai Frumoși, Turme De juncani Spătoși. Dar p-atât nu se lăsa, Ci-și făcea Tudor, făcea Nouă late mori de vânt, Nouă mori pe subt pământ. Că nouă d-or măcina, Bănetul s-o aduna. Tudorel se-mbogățea, Dar la biruri Mi-l punea Și ... La-mpăratul se-ntorcea Și din gură mi-l ruga —Preacinstitule-mpărat, Io de-acas' când am plecat, Mămușoara Mi-am lăsat Nemâncată, Nebăută, De nevoie Doar știută. Pân-acum am tot răbdat De măicuță depărtat, Acum dor m-a apucat, Ochi de lacrămi mi-au secat; Părul mi s-a cărunțit, Mustăcioara-mi s-a lungit, Dor de ducă mi-a venit. Să-mi dai voie să mă duc, Doar cu suflet s-o apuc, Și ce-o vrea măria-ta ... ...
... stând, La candela eternă cu mâini împreunate. Și eu voi prinde ruga din piul tău respir, Precum din gura mamei copilul ia cuvinte Să zică tot aceea ce zice ea nainte; Pristol îmi vor fi ochii și gura ta potir. Atât de ideală, blândeța ta mă-mbete Să simt în ea căldura vangheliei lui Crist, Și crede-te-voi înger, cum știi să zâmbești trist Și-ți ... încape în inima pustie: Ce n-am crezut d-a pururi, eu îți voi crede ție, Și face-mi-voi o dogmă din tot cuvântul tău. Mă va-nspira de nobil al ochilor tăi plimbet Și-atâta poezie din ochi am să culeg; Zâmbindu-ți inocența din sufletul întreg, Eu voi cunoaște raiul din fiecare ... și-atât de bun voi fi! Eu nu iubesc pe nime, sunt lut sălbatic, Fanny, Dar cere-mi tu, și vecinic îmi voi iubi dușmanii, De-mi zici să iubesc pietre, eu pietre voi iubi. Tu poți să mă cutremuri în firea mea întreagă! Din cât sunt rău o, vino, cuprinde ... Fă tot ce vrei din mine! De ...
George Coșbuc - Legenda rândunelei
... George Coşbuc - Legenda rândunelei Legenda rândunelei de George Coșbuc Din zori, de cum s-aprind, Tot cântă rândunica Sub streșini ciripind Era și fată mare Și mândră de-a cătare Și-apoi, pe lângă toate, Și fată de-mpărat. Ușor se duce nume De-un lucru bun în lume, Dar mai ușor de-un lucru Frumos cu-adevărat. Și-n toată lumea vestea I-a mers, cum merg de-acestea Când trec din gură-n gură Grăbit din sat în sat. Dă roate șoimu-n zbor Și țipă rândunica Și n-află ajutor. Cum ... Iar mirele-a-nghețat. La cuib venind acum, Sfărmat găsi ea cuibul Iar puii morți în drum Ea blândă se supune Și face tot cum spune Bărbatul ei, și-n toate Nu-i dă nici un cuvânt De plângere; nu-și frânge Nici mâinile, nu plânge, Ci rabdă datul sorții. Dar, tare-n jurământ, E mută a ei gură: Nici dragoste ... rămâne De-a pururi un mormânt. Prin pomi sunt lațuri mii. Prin aer zboară șoimii, La cuib pândesc copii Și iată! azi răsună De
Cezar Bolliac - Muncitorul (Bolliac)
... cu mult și mai amare, Văzînd că-i seacă pieptul, că n-are demîncare, Văzînd că n-ajungea Căldura răsuflării ș-a sînului de mumă Să ție, să-ncălzească un șubred prunc de spumă, Un prunc ce tot plîngea. Amorul mamei însă hrănește și-ncălzește, Și biata măiculiță, cu doru-i, izbutește Din viață-i să-mi dea viață. Lucrînd, și zi, și ... pe greu soare, Și fără foc pe iarnă cînd firea toată moare, Cînd toată firea-ngheață, Ea n-avea altă grijă decît să mă ferească De tot ce doare-n viață, să poată să mă crească, Să poată a-mi zîmbi. Creșteam și-mi mergea binesub dulcea-i îngrijire, Rîdea ... zării eu o lumină : În drumu-mi singuratic, o fiică orfelină Trimise Providența. O ! Roua primăverii, ninsoarea afînată Nu poate fi ca dînsa, ca dînsa de curată !... Mi-am pus în ea credința. Dup-o țintire, ochii în jos ni se lăsară Și sufletele noastre de loc se-mbrățișară ; D-atuncea ne-am unit. Nu, cerul niciodată, în sînta-i veselie, Nu are strămutare, mai mare bucurie De ceea ce-am simțit ! Eu îi ziceam adesea, sorbind a ei suflare : — «Vezi lumea asta, dragă? oricît e ea de
... Fericită, buiacă, cu tot feli de rodă, Când au adus într-însă româneasca limbă, De bun neam și ferită de la calea strâmbă. Să trage de pre sânge rudă-mpărătească, Dumnezău l-au sporitu-l nainte să crească. Și fiii săi, Sas-vodă și cu Bogdan-vodă, Cu doamna lui Maria ... cu izbândă, concenind vrăjmașii, Dară prietinul viclean i-au smintitu-i pașii, Dând coaste cu păgânii, făcându-i sminteală, Lui osândă și țărâi lăsând osteneală. De-acmu de-ar sta Moldova tot ceasul pre râcă, N-a mai putea să scape turcilor din brâncă. Pre urma acestĂșia, fiiul Mihnii-vodă, Din Țara Muntenească sufletească rodă ... giudeț necăutare. Biruiește cu mâzda cela ce-i cu vină Și strică direptatea celui fără vină. Avem și pentru preuț osândă destulă, Că-i asuprim de-i scoatem din casă sătulă, Făcându-le pedeapsă și grea supărare, De nu mai au în țară popii așezare. Că lor le este ciuca de tot să le-agiungă, Treaba lor să le fie toată vremea-n rugă. Altă nemic să n-aibă să le dodeiască, Lui Dumnezău tot ...
Grigore Alexandrescu - Cântece de peste Olt
... pân' la Ispas Câte necazuri am tras. XXX Cântă cucul să mă duc Și mierlița să mă-ntorc, Să pun dușmanilor foc. Spune-mi, cuce, de-unde vii? De la noi, de peste Jii? Dar de bălă ce să-mi spui? — Băla ta e sănătoasă, Șede la umbră și coasă, Și lucrează tot plângând, Ziua, noaptea așteptând. XXXI Spune-mi, bălă, și-mi ghicește, Voinic de ce-mbătrânește Ș-așa curând se topește? De umbletul drumului, De bătaia vântului, De arsura soarelui, De grija argintului, De-nverzirea codrului, De cântarea cucilor, Sau de dragul mândrelor? Că mândrele pot mai mult, Ele te bagă-n pământ! XXXII Decât neica-n cale dus, Mai bine la cruce pus, Să mă ... scris, Să mă mai mângâi de plâns. De când te-ai dus, băiețele, N-am mai pus la gât mărgele, Nici la coadă panglicele, Vai de păcatele mele! Toată ziua cânt și plâng Și tot neica mi-este-n gând. XXXIII De n-ar fi ochi și sprâncene, N-ar mai fi păcate grele. Ochii și sprâncenele Fac toate pricinele; Pentru ochi negri din cap Trecui Jiul ... ...
... Cezar Bolliac - Clăcaşul Clăcașul de Cezar Bolliac Informații despre această ediție I Oh ! legați pentru vecie De pămîntul uned stăm, Plătim vecinică chirie Și pe apa care bem. Nu avem nimic al nostru ; Tot în preajmă e străin ! Venim rupți din lucrul vostru Și dăm peste-al lipsei chin. Ca un dobitoc de muncă, Ca copaciul roditor, Ca rodirea dintr-o luncă Voi striviți pe muncitor. El și fiii, și soție, Boul, vaca și viței, Toți sunt zestre ... suntem toat-averea. Munca ne-o măsor cum vor ; Fiii noștri l-e puterea, Ș-aste mîini, comoara lor. Ei trăiesc în nelucrare ; Munca-ne de zece ani Pun p-o haină de purtare, P-un ospăț, cu șarlatani. L-a lor jicnițe, grînare, Ca p-albine ne adun ; Cînd sunt pline de mîncare, De tot ce-are țara bun, Gonesc musca, înfund înfund uleiul. Ne pun fum ca să fugim ; Ei iau mierea, noi bordeiul Gol ca palma lor găsim ... astăzi, munca-ne e-a noastră Ș-o schimbăm pentru pămînt. Mîncați voi țărîna voastră ! Munca noi n-o dăm în vînt. Și, de vreți s-aveți cuvîntul,
... lumea și vecia într-un număr. Pe când luna strălucește peste-a tomurilor bracuri, Într-o clipă-l poartă gândul îndărăt cu mii de veacuri, La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă, Pe când totul era lipsă de viață și voință, Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns... Când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns. Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă? N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă, Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază, Dar ... coadă, În vro notă prizărită sub o pagină neroadă. Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi... orice-ai spune, Peste toate o lopată de țărână se depune. Mâna care-au dorit sceptrul universului și gânduri Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri... Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormântare, Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare... Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel, Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el Sub ... pământ; Toate micile mizerii unui suflet chinuit Mult mai mult îi vor atrage decât tot ...