Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE AJUTOR
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 265 pentru DE AJUTOR.
... cu toți matrozii... III Sirena deveni însă tot mai provocatoare... Ea îl urmări pe întinsul apelor, cu cântări și gesturi perverse, până ce o duzină de Driade, Nereide și Tritoni avură tot timpul să se adune din larguri și adâncuri și să aducă pe o superbă cochilie de sidef o inocentă și decentă pâlnie ruginită. Planul de seducțiune al seriosului și castului filozof putea fi astfel considerat ca reușit. Abia avu el timpul să se furișeze la tubul de comunicație, când zânele mării îi și depuseră, grațios, pâlnia în preajma locuinței sale, apoi, ușoare, zglobii, în râsete și chiote nebune, dispărură cu toate pe ... și totodată să sufere și să plângă ca un copil... O scutură cu un otrep și, după ce îi unse găurile mai principale cu tinctură de iod, o luă cu sine și, cu legături de flori și dantele, o fixă alături și paralel cu tubul de comunicație, și, tot atunci, pentru prima oară, istovit de emoție, trecu printr-însa, ca fulgerul, și îi fură o sărutare. Pentru Stamate, pâlnia deveni de atunci un simbol. Era singura ființă de sex femeiesc cu un tub ...
Ion Luca Caragiale - Liberalii engleji și români
... acele ce astăzi se întâmplă în Asia nu se poate imputa decât numai și numai politicii greșite și condamnabile a guvernului liberal cârmuit de Gladstone. Pe de o parte guvernul acela nu voia să admită cum că ar fi fost ceva de temut din partea Rusiei; de altă parte respingea orice propunere de alianță cu emirul, cum și orice făgăduință de ajutor la întâmplare să-l atace Rușii. Guvernul liberal Gladstone a crezut de cuviință că nu-i nevoie nici vreme să se mai ocupe cu aceste chestiuni, și rezervându-și dreptul de amestec, a amânat cercetarea lucrului pe o altă dată nehotărâtă. Emirul atunci, văzându-se părăsit de Engleji, aliații lui firești, a trebuit să cedeze de frică sau prin amăgirea intrigilor rusești. Deosebirea temeinică între guvernul liberal și cel conservator, acum la putere, în Anglia, este că cel dintâi, cu totul ... astfel guvernul conservator a schimbat pe dată politica urmată până atunci față cu emirul din Cabul, oferindu-i o alianță ofensivă, cerută odinioară de către Emir și refuzată de către guvernul liberal. ...
Dimitrie Bolintineanu - Conrad. Cântul I. Ionienele
... el privește, Apare-o lume moartă, ce-n suvenir trăiește. În Helesponte, vasul pătrunde linistit. Conrad rădică fruntea și pare-ntinerit. Colo fusese Sestos, locaș de desfătare, Ce-amintă dulce nume și-l trage din uitare: Pe grațioasa Hero, cu genele de fir. Așa Conrad deșteaptă acest trist suvenir: ‑ „Tu, zee cu păr d-ambru și tînăr-adorată În templul de la Sestos, locaș dezmierdător, Ascultă preoteasa pe Hero-namorată Și vin în ajutor! Această lungă noapte Leandru meu nu vine! În dar veghez în turnu-mi și farul am aprins! Sufla pe mare vîntul, și prin întunecime Ast ... vînt s-a stins! De ce nu vine încă, poți tu a-mi spune, zee, Rămas-a în Abidos de vînt împotrivit? Sau marea amorată de dînsul, Cytheree, În unde-i l-a sorbit? De juna preoteasa ce-ți servă, zi și noapte, O, zee, te îndură și spune un cuvînt. Phebus acum apare și niște surde șoapte Aud trecînd ... Dar ea vărsă în sînu-mi o flacără mai mare! Leandru înțelese cît el era iubit, Cîntările-mi arzînde ferice i-au vestit. Cu degete de roze amorul îi deschise Ast sîn plin de ...
Vasile Alecsandri - Inelul și năframa
... purtând în vârfullor cuib de zână, herghelii de cai sălbatici ce ies noaptea din sânul mărilor ca săpască poienele codrilor, păsări măiestre ce aduc vești de pe ceea lume, pajuriuriașe ale căror cuiburi sunt în fundul pământului, zmei ce răpesc fetele deîmpărați, șerpi mari ce stau culcați pe paturi de pietre scumpe, iarba-fieruluicare deschide zăvoarele cetăților, iarba-șarpelui ce învie morții vindecându-lerănile, poduri de argint, cu copaci de aur în care cresc mere de rubin și cântăpăsări de briliant etc., etc. găsim mere de aur care, aruncate jos, se prefac înpalate împărătești, furci de argint care torc singure, piatra de teacă a sfinteiMiercuri, peria sfintei Joi și ștergarul sfintei Vineri, date de tustrele tânăruluiFăt-Frumos ca să-i fie de ajutor când l-ar ajunge zmeii. Piatra de teacă aruncatăîn calea zmeilor se schimbă într-o stâncă naltă până la cer, peria într-un codrudes în care nici vântul nu răzbate, ștergarul într ... ca fațapământului. Zmeii trebuie să macine stânca, să doboare codrii și să soarbăapele mării pentru ca să ajungă pe Făt-Frumos. În numărul semnelor considerate de români ca prevestiri de ...
Alexandru Vlahuță - În mănăstire
... Alexandru Vlahuţă - În mănăstire În mănăstire de Alexandru Vlahuță Informații despre această ediție Această lucrare este incompletă. Ne puteți ajuta adăugând completările necesare. Vezi și modificarea textelor , manualul de stil , paginile de ajutor . I Încet răsunetul de clopot Se risipește tremurînd, Și numai apele în ropot S'aud din munte scoborînd: Iar umbrele de brazi, lungite, Spre vecina mînăstire curg — Păduri și văi, pe nesimțite, Se 'neacă 'n vînătul amurg. Sub muta stelelor domnie, Cu zgomot porțile se ... asupra codrilor pustii, Se 'nalță luna și străbate În adormitele chilii. Puterea nopții se așază Ca un zăbranic pe pămînt — Un singur suflet stă de pază În tot acest repaos sfînt... Măicuță, nopțile de vară, Sînt înfiorător de dulci... Încremeniși privind afară, — Pe cine-astepți de nu te culci? Tu ești fecioara înțeleaptă, Ce candela 'și-a pregătit, Și strajă neclintit'așteaptă Sosirea mirelui iubit... Dar ochii, ca nealtădată ... nțelese te cuprind, Cînd în muțenia adîncă Zărești o umbră 'ncet viind. II Zadarnic ți-ar mai bate 'n minte Evlavioasele poveți, Căci mai presus de cele sfinte Stă legea vecinicei vieți. — De sbucium și de voluptate, Tîrziu, ca un copil trudit, Așa, cu mînile 'ncleștate ...
... depănat pe râșchitor, spre a-l face căleap; călepele s-au fert cu leșie, să se înălbească, apoi te-au pus pe vârtelniță, de pe care au început a le depăna pe mosoare cu letca; de pe mosoare te-au urzit pe urzoi, apoi te-au luat și te-au învălit pe sulul de dinapoi, punând vergele pintre pături, ca să nu se hrentuiască urzala; și fuscei pintre rost, ca să nu se încâlcească natra. După asta te-au ... trecându-te prin ițe și prin spată; și, cu ajutorul slobozitorului, al zăvorului și al lopățelei, te-au întins în stative, legându-te de sulul de dinainte, de unde se începe "gura pânzei". Călepele lăsate pentru bătătură le-au depănat pe țevi cu sucala; apoi, punând țăvile în suveică, au început a ... Tocmai așa, soro! Gardul, pe care ești tu întinsă acum, a fost altădată pădure. Ce are să fie de-acum înainte? Mătasa, frunză de dud întrată în pântecele unor gândaci. Varul, ce-a fost mai înainte? Dar funiile și odgoanele? ș.a. Femeile leneșe de la țară au cântecul acesta: Puseiu pânza, când da frunza, Ș-o gătiiu în Sân-Văsii Și-mi păru că mă grăbiiu... i de
Alecu Donici - Norocul în vizită
... Alecu Donici - Norocul în vizită Norocul în vizită de Alecu Donici Când norocul schimbă pasul N-aduc ani ce-aduce ceasul N. N. Norocul pururea de toți e blestemat Că cine boierii nu are, Sau cel ce nu-i destul bogat, Toți, de la mic și pân' la mare Găsesc norocul vinovat. Când dimpotrivă el, ca orbul rătăcit, În lume nicăiuri nu stă statornicit; Ci umblă-n vizite ... Trei frați în ea trăia, ce nu sporea-n nimică, La orice se-ncerca, lor le mergea pe dos Și-adese blestema norocul ticălos. Pătruns de-a lor strigare, Norocul hotărî curând să-i viziteze Și la căsuța lor o vară să văreze. O vară de noroc! Cui șagă i se pare? De-ndată s-au văzut puternica-i lucrare: Căci unul dintre frați fiind cam negustor, Deși nainte el la toate păgubea, Acum orice vindea Pe loc ... scria ca alții, De prin divanuri mari; Având însă plecare Să intre scriitor La judecătoria, ce-i zic ajutătoare, Prin a norocului puternic ajutor Ajunse boier mare. Acum mă întrebați: Cu ce s-au folosit al treilea din frați? Pe el în adevăr norocul au voit Să-l sprijine ...
Ion Heliade Rădulescu - Cutremurul
... lui vine fulgeră, șerpuiesc! Își scutură povara, că a pierit Cuvântul: Se bucură nedrepții, săracii flămânzesc. Și câtă fărdelege pe dânsul îl apasă! De sus câtă trufie strivește pe sărac! Sudori de sânge câte p-a trântorilor masă Și ce de viclenie! ce noduri se desfac! Și lenea se îmbuibă când muncitorul geme, Când gheara nedreptății într-însul s-a înfipt; Din carnea lui ... oi aleasă Și un păstor la lume și pacea anunța. S-au dus timpii aceia; și Anticrist domnește, Despot pe lumea-ntreagă, cu varga sa de fier Altarele distruge, corumpe și zdrobește, Și țipete de sânge se nalță pân' la cer. Se va deschide cerul, Cuvântul iarăși vine, De vii și de morți jude. Și mii de cherubimi Pe palmele de flăcări p-al omului fiu ține, Și lauda răsună prin mii de serafimi. Cea cu ochi mulți știință sunt iuții cherubimii, Ce va mări pe omul și-l va reîntregi; Și caritatea, pacea sunt blânzii serafimii, În ... l veți mai condamna; Cu glorie el vine și vine cu tărie, Pieri-va răutatea când el va domina. S-au dus zilele voastre, zile de asuprire, De dol, de nedreptate, de ...
Barbu Paris Mumuleanu - Cei mari
... ceriul de pămînt, Așa ei de cei mici sînt. Toți trîndavi, toți lenevoși, Nestatornici, furtunoși, N-au ei fapte bărbătești, Toți au minți copilărești Toți de mititei iubesc Lucruri care nu cinstesc. Toți, de cînd sînt băieței, Înclinează lîngă ei Oameni care-i lingușesc, Care-i laud' și-i slăvesc. Totdeauna cei mari vor Să aibă-n casele lor ... i întîlni vor, Aștept pîn' săli, pîn' pridvor La toate oricum voiesc Pe cei mici îi învîrtesc. D-au cu cei mici socoteli, Fie cît de bagateli, Îi port sărmanii de nas, Pînă de urît le las. Toți acei mari și bogați Sînt foarte nerușinați. Toți mint, jur, făgăduiesc, La nevoi cînd îi găsesc. De loc virtute nu au, Pe minciuni jurămînt dau Cînd au trebi, sînt în nevoi, Supun p-ăi mici ca pe boi ; Li se jur, făgăduiesc ... pierdut. Nu știu că sînt mincinoși, Șireți, diplomaticoși, Și că cunoștința lor Este scurtă pă picior. Nici prieteșug păzesc, Nici rudenia cinstesc. Și cei mici de mii de ori De le-ar sluji cu sudori, Odată d-au șchiopătat, Toate alte s-au uitat. La ei nu e adevăr Nici măcar cît vîrf ...
Gheorghe Dem Theodorescu - Iancul Jiianul
... Gheorghe Dem Theodorescu - Iancul Jiianul Iancul Jiianul Baladă populară culeasă de Gheorghe Dem Theodorescu . Lacul Sărat - Brăila Foicică trei gutui, Trei gutui, trei alămâi, Iancule, de unde vii? — Ia, d-aci, de peste Jii! — Iancule, ce-ai târguit? — Dat-am aur și argint Pe vro cinci oca de plumb, Să duc la băieți în crâng; Că băieții, făr-de minte, Risipesc la gloanțe multe, Nu le stă nimeni-nainte Și nu știu trage la ținte: Că băieții, cam zglobii, Trag la naiba, prin pustii ... o toamnă! M-a făcut maica voinic, Să n-am frică de nimic; M-a făcut maica fecior, Să dau taichii ajutor: Să mă țiu pe la strimtori, Pe la munți, în trecători, În drum, pe la negustori, Când se-ntorc din Râureni Cu punga cu gălbiori ... nu-mi sfârșea, Pinteni murgului că da, Trei pistoale slobozea, Nevăzut că se făcea Și gonea, măre, gonea, Pân-la Olt că-mi ajungea, Dincolo de Slatina; Până-n malul Oltului, La capătul podului. — Foicică de lipan, Măi podar, Măi cârciumar, Trage podul, Să trec Oltul! — L-oi trage De mi-i da ortul! — Măi podar, Măi cârciumar, Ai auzit d-un Jiian, D-un puișor de
Andrei Mureșanu - Deșteaptă-te, române
... Andrei Mureşanu - Deşteaptă-te, române â†� Imnuri naționale Deșteaptă-te, române! (Un răsunet) de Andrei Mureșanu Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte, La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani. Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume ... mâni mai curge un sânge de roman, Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume Triumfător în lupte, un nume de Traian. Înalță-ți lata frunte și cată-n giur de tine, Cum stau ca brazi în munte voinicii sute de mii; Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne, Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii. Priviți, mărețe umbre, Mihai ... ori moarte" strigă toți. Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate Și oarba neunire la Milcov și Carpați Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate, Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați. O mamă văduvită de la Mihai cel Mare Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori, Și blastămă cu lacrămi în ochi pe orișicare, În astfel de pericul s-ar face vânzători. ...