Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CÂNTEC

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 556 pentru CÂNTEC.

Panait Cerna - Cântec de martie

... Panait Cerna - Cântec de martie Cântec de martie de Panait Cerna Românul , Arad, III nr. 73, 31 martie 1913. A fugit din lume faur, Trist și nejelit – Cu ...

 

Vasile Alecsandri - Cântece de lume

Vasile Alecsandri - Cântece de lume Cântece de lume de Vasile Alecsandri I Inima-mi e amărâtă, Zarea vieții înnegrită! De-oi trăi, n-am ce dori, N-am ce jeli de-oi muri! Inimă, fii răbdătoare Ca pământul sub picioare, Pân ce-i zace cu-al tău dor În mormânt nesimțitor. Ce-ți slujește de a plânge, De-a vărsa lacrimi de sânge Într-al lumii val cernit?... Valul trece neoprit! Taci, cumplita mea durere, Și tot crește în tăcere, Pân ce tu la Dumnezeu Duce-vei sufletul meu! II Avut-am odată-n lume Dor de fală și de nume, Dar acum vedea-l-aș mort Chiar și numele ce port! Avut-am odinioară Mamă dulce, dulce țară; Dar acum sunt rătăcit În pustiu nemărginit! Avut-am în fericire Un vis dulce de iubire... Unde-i, Doamne, visul meu? Unde-i raiul, unde-s eu? Amar mie! amar mie! Din cereasca-mpărăție Ce lung fulger m-a pătruns! Ce-am fost eu și ce-am ajiuns? III Ah! durere, în ce parte De tine să fug departe? Urmă-n lume să nu las, Nici s-aud al lumii glas! Cum să scap ...

 

Victor Hugo - Cântecul Gafiței

Victor Hugo - Cântecul Gafiţei Cântecul Gafiței de Victor Hugo Traducere de Constantin Stamati O floare duioasă zice fluturașului ceresc, Nu fugi, că mor; Căci trista mea soartă este eu pe pământ să trăiesc, Nu la cer să zbor... Nu uita amorul nostru, neștiut de pizmașii oameni În câmpi depărtați... Nu uita ca tu cu mine la trup, la văpsele sameni, Ca când am fi frați. Dar vai! zefirul te suflă, iar eu nu pot să mă smulg Din negrul pământ. Ca pân’ la cer cu al meu abur, miros pe cale să-ți duc Și rămân plângând. Tu te duci tot pe departe, căci prea ți-i drag a pupa Orice floare vezi. Iar eu rămân părăsită făr-a mă putea mișca, Chiar ca din obezi. Tu fugi, și iar vii la mine, și iar te duci s-amăgești, Și pe alte flori, Dar când te întorci la mine, tot lăcrimând mă găsești, Mai ales în zori... Oh! la amor mai statornic de vrei ca să te deprinzi, Și să nu mor eu, Dă-mi aripi să zbor la tine sau tu rădăcină prinzi Lângă trupul

 

Vasile Alecsandri - Cântecul călugărului

Vasile Alecsandri - Cântecul călugărului Arză-te focul, pădure, Ș-ai cădea sub o secure! Arde-ar lemnele din tine Cum arde inima-n mine, Să-mi fac drum pân' la vecine, Și de sus, din mănăstire, Unde zac în părăsire, Să văd cârduri de copile Care mă sfârșesc de zile, Și să văd pe draga mea Care m-am iubit cu ea În copilăria mea. N-ar avea loc în pământ Și l-ar bate Domnul sfânt Cine m-a călugărit Și de ea m-a despărțit! Eu n-am fost de pustnicie, Căci am fost de voinicie, Nici am fost de mănăstire, Ci de lume cu iubire, Că mă-nchin pe la icoane Cu ochii pe la cucoane, Și citesc, întorc la file Cu ochii pe la copile. Unde văd o fată mare, Rasa-mi tremură-n spinare, Unde văd puicuța mea, Zboară sufletu-mi la ea Ca roiul la

 

Vasile Alecsandri - Cântecul plugarului

Vasile Alecsandri - Cântecul plugarului Ardă-te-ar focul, pământ, Și te-ar bate Domnul sfânt! Căci îmi ești dușman cumplit! Ce-am semănat n-a ieșit. Semănat-am grâu de vară, A ieșit numai negară. Semănat-am orz, oves, A ieșit mohor de șes. Semănat-am păpușoi, A ieșit iarbă-n fușoi. Stau în câmp și mă gândesc. Cu ce o să viețuiesc? N-am lețcaie la chimir Să mă pot plăti de bir, Și de foi, și de soldat, Și de Iuda blestemat. [1] Vai și-amar de biet român Când e domnul rău stăpân! N-are loc în țara lui Și-i ca pleava câmpului! ↑ În toate satele Moldovei, crâșmele sunt ținute de evrei, care, ca niște lipitori, sug avuțiile țăranilor, îndemându-i la

 

Vasile Alecsandri - Cântecul răzeșului

Vasile Alecsandri - Cântecul răzeşului Frunză verde de cireș, Lung e drumul pân' la Ieși, Lung e drumul și bătut Din Siret și pân-în Prut! Nu-i bătut de car cu boi, Ci-i bătut tot de nevoi Și de păcatele mele Cele multe, cele grele! Ard-o focul răzeșie! [1] Eu chiteam că-i boierie, Și-i numai o sărăcie! Pentru-o palmă de pământ Zilele mi-am dat în vânt. Ani întregi m-am judecat Și nimic n-am câștigat! Eu umblam la judecată, Copiii plângeau pe vatră, Nevasta-mi zăcea lăsată. Dare-ar Domnul Dumnezeu Să fie pe gândul meu! Lăsa-m-oi de răzeșie Să apuc în haiducie Ca să-mi fac sfânta dreptate Cu cea ghioagă de pe spate, Să-mi aleg judecători Cei stejari nestrâmbători! ↑ Nenorocita clasă a răzeșilor, printre care se găsesc coborâtorii celor mai mari familii din vechime, a avut mult a suferi, sub domnia lui Mihail Sturdza, de răpirea boierilor vecini cu moșiile lor. Mulți din acei mici proprietari au preferat a se desface de pământurile lor și a deveni clăcași pentru ca să scape de

 

Ștefan Octavian Iosif - Cântec sfânt

... Ştefan Octavian Iosif - Cântec sfânt Cântec sfânt de Ștefan Octavian Iosif Corinei Cântecul ce-ades ți-l cânt Când te-adorm în fapt de seară, Puiule, e-un cântec sfânt, Vechi și simplu de la țară. Mama mi-l cânta și ea, Și, la versul lui cel dulce, Puiul ei se potolea Și-o ... adormi pe tatăl meu Când era copil ca tine... Mâine, când voi fi pământ, Nu uita nici tu — și zi-le, Zi-le doina, cântec

 

Cincinat Pavelescu - Cântec (Pavelescu, 4)

... Cincinat Pavelescu - Cântec (Pavelescu, 4) Cântec de Cincinat Pavelescu Aideți, nu mai faceți gură, Plictisiți p-a voastră muză, Nu vedeți că nu se-ndură Să v-auză? Aideți ... Al meu suflet blânda voastră Mângâiere! Orice lacrimă-i nătângă, N-o s-o cer la vreun descântec; Un poet trebuie să plângă Doar în cântec

 

Cincinat Pavelescu - Cântecele unui greier

Cincinat Pavelescu - Cântecele unui greier Cântecele unui greier de Cincinat Pavelescu În viața mea de pribegie, Gonit mereu de-al soartei bici, Am îngânat cântece mici De dragoste și ironie. Și, cum trăiam mai mult în vis, Făcui risipă de simțire Și-n versuri șchioape am închis O lacrimă lângă-o zâmbire! Am îngânat cântece mici, Fără pretenție să fie Gustate la Academie, Căci toate versurile mele Mici diamante, mici mărgele, Buchete fără de panglici, Garoafe, crini și ghiocei, Sunt scrise doar pentru femei Și pentru patru-cinci amici. Când iarna am simțit că soba Pe versu-mi cald nu pune preț, Cu grabă m-am drapat în roba De magistrat, ca să nu-ngheț. Și-am colindat întreaga țară Cinstit c-o leafă de aprod, Purtând sub robă o chitară Și-o inimă în loc de cod. Azi iarna-mi bate la ferești Și vântu-n recea-i simfonie Parcă mă-ntreabă: Unde ești, Poete, plin de veselie? Hambarele mi-s goale, nici N-am strâns, cu cântecu-mi de greier, Grăunțe s-am până la treier. Dar simt o umbră grea pe creier: Uitarea celor mari și mici! Și-n stepa iernii argintie, Când singur, trist, fără ...

 

George Topîrceanu - Cântec (Topîrceanu, 2)

... George Topîrceanu - Cântec (Topîrceanu, 2) Cântec de George Topîrceanu Și-mi făcui din doruri mute Cântece nepricepute, — Și din cântecele mele Salbă de mărgele. Inimă cu dulce chin, Cine m ...

 

Vasile Alecsandri - Cântece din Basarabia

Vasile Alecsandri - Cântece din Basarabia Cântece din Basarabia [1] de Vasile Alecsandri Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX 10 X 11 XI 12 XII 13 XIII 14 XIV 15 XV 16 XVI 17 Note I Frunză verde de ovăs Floricică de pe șes! Te-am îndrăgit de pe mers, Că ți-e mersul legănat, La inimă m-a secat! Floricică, floare-albastră Răsărită-n calea noastră, Năltișoară, subțirea, Tocmai pe potriva mea, Cărăușii te-or călca. Te-or călca și te-or strica, La inimă m-or seca. Floricică, floricea, Vină pe inima mea, Lângă mine să-nflorești, De pas rău să te ferești, Sufletul să-mi răcorești! II Frunză verde baraboi, Ne-a făcut maica pe doi, Unul mercuri, unul joi Ș-a umplut lumea cu noi. Ș-am avut o surioară Ce-a umplut lumea de pară! Maica s-a luat prin țară Să ne strângă grămăjoară. Să ne deie-n Bălți la școală [2] (Mai bine-am muri de boală!), Moscălește să-nvățăm Și la oaste să intrăm! Moscălește-oi învăța Când eu ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>