Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ATÂTA (FOCUL)

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 335 pentru ATÂTA (FOCUL).

Ion Luca Caragiale - Partea poetului

... zice: — Îmi pare rău, dar nu-nțeleg de loc... Salutare... Pe altul, l-a povățuit Poetul cu blândețe să nu mai bea atâta bere, că berea multă tâmpește. Acela, pesemne tâmpit gata, i-a zis o vorbă foarte proastă și i-a turnat o ... Poetul a cazut mâhnit pe gânduri — făr-a-nțelege cum poate avea o lume întreagă, stăpânind întreg pământul, atâtea griji, atâta bătaie de cap și atâta răutate — și s-a hotărât să se-ntoarcă la domnul. Când a sosit sus, a dat la poartă ... iar războaie și vărsări de sânge; și domnul este peste măsură scârbit de purtările lor, și chiar se gândește cum să-i pedepsească amarnic, cu foc, apă, cutremure și alte răni, ca să-i aducă la calea pocăinții... Prin urmare, mai plimbă-te... — Bine, a zis Poetul. Și ... — cinci clondire și zece topuri. Dar când a vrut să plece Poetul, domnul zice: — Ia ascultă, mă băiete, nu mai strica atâta ...

 

Constantin Stamati - Lauda lui Dumnezeu

... ar fi de topazuri cerurile pline, De-ar arde efirul cu înflăcărare, Or de-ar fi brilanturi pe cer presurate, Sau luni și cometuri de foc arzătoare, Toate către tine ca către zi noaptea! Dacă către tine îi toată tăria, Ca un strop în marea ce din nouri vine, Ce dar ... Trupul meu de țărnă în praf putrezește, Iar pe tunet mintea îl povățuiește. Sunt înger și vierme, sunt sclav și domn mare; Deci de sunt atâta de cu iscusință, De unde sunt oare nici că am știință, Dar nici de la sine-mi nu pot fi, îmi pare. Sunt a ...

 

Gavril Romanovici Derjavin - Lauda lui Dumnezeu

... ar fi de topazuri cerurile pline, De-ar arde efirul cu înflăcărare, Or de-ar fi brilanturi pe cer presurate, Sau luni și cometuri de foc arzătoare, Toate către tine ca către zi noaptea! Dacă către tine îi toată tăria, Ca un strop în marea ce din nouri vine, Ce dar ... Trupul meu de țărnă în praf putrezește, Iar pe tunet mintea îl povățuiește. Sunt înger și vierme, sunt sclav și domn mare; Deci de sunt atâta de cu iscusință, De unde sunt oare nici că am știință, Dar nici de la sine-mi nu pot fi, îmi pare. Sunt a ...

 

George Coșbuc - Fragment epic

... S-a mișcat acum de-a valma toată lumea-n locuința Umbrelor, sunând ca marea și-ntr-un zbucium neîntrerupt, Iar de-atâta nor de duhuri ce-și vădea prin glas ființa Se părea că-i românească toată lumea dedesubt. Străbătând genuni cu mersul, nesfârșită li-e venirea ... oprit și vremea-n loc, Cel cu nume sfânt de-Arhanghel cu-al tău nume, Mihaile, Tot ca tine de puternic și cu sabie de foc. Munții se retrag din cale-i, iar protivnica sa bardă Intră-n fier ca-n lemnul putred, pui din oltenescul leu! Foc de n-ar mai fi, și lege, ca nimic să nu mai ardă, Foc ar naște iar pe lume ochii-acestui Prometeu. Și cu el Fărcaș și Stoica, și-nvârtindu-și buzduganul Doi Buzești, ducând și spaimă și-al ...

 

Petre Ispirescu - Fata moșului cea cu minte

... unchiașului de cu seară. A doua zi, dis-de-dimineață, se scoală fata să facă focul, fiindcă tot pe ca cădea păcatele; dară foc nu mai găsi în vatră. Atunci, de frică să nu o ocărască mumă-sa cea vitregă, se urcă pe bordei, se uită în toate părțile ... jos, zări spre răsărit abia licărind o mititică vâlvotaie; se coborî de pe acoperiș și o luă într-acolo. Se duse, se duse și la foc nu mai ajunse; dară în drumul ei întâlni o grădină părăginită, care o strigă zicându-i: - Fată mare, fată mare! vino de-mi curăță pomii ... pe dânsa veni niște lăzi și tronuri prea frumoase. Fata se gândi că, daca va lua o ladă d-ale frumoasele, slujba ei nu făcea atâta, și mai așteptă până mai văzu că vena o cutie mică și necioplită; atunci ea zise: - Maică Sântă Vinere, iată că mi-am ales lucru ...

 

George Coșbuc - Moartea lui Fulger

... i corbii croncănind Aleargă stol. El duce regelui răspuns Din tabără. Și ține-ascuns Sub straiul picurând de ploi Pe cel mai bun dintre eroi Atâta semn de la război, Și-a fost de-ajuns! Pe Fulger mort! Pe-un mal străin L-a fulgerat un braț ... Cu hohot lung ea blestema, Și tot palatul plin era De plâns cumplit. La stat și umblet slabă ce-i! Topiți sunt ochii viorei De-atâta vaiet nentrerupt, Și graiul stins și-obrazul supt Și tot vestmântul doamnei rupt De mâna ei! De dorul cui și de-al cui drag, Să ... glas de vifor, să jelești; N-ai mâini de fier, ca fier să frângi; N-ai mări de lacrămi, mări să plângi, Nu ești de foc, la piept să-l strângi, Să-l încălzești! Și tu, cel spre bătăi aprins, Acum ești potolit și stins! N-auzi nici trâmbițile-n văi ... putea. I-a fulgerat deodată-n gând Să râdă, căci vedea plângând O lume-ntreagă-n rugăciuni. În fața unei gropi s-aduni Atâta lume de nebuni! Să mori râzând... Și clopotele-n limba lor Plângeau cu glas tânguitor; Și-adânc, din bubuitul frânt Al bulgărilor de pământ, Vorbea ...

 

George Coșbuc - Izvor de apă vie

... adăpost: P-acele vremuri, basmul vorbește, cum c-a fost Un crai cu nume mare, dar crunt acela nume, Cum n-aveau crunt atâta toți monștrii de pe lume! Tiran detot, cu moartea mai mult era dedat Ca vârful gol de munte cu cer înnegurat, Și orb în judecată ... Ziceau oamenii țării că nu-i creat din glie. Și n-are suflet, n-are nici inimă, că-n loc De inimă el poartă un foc, demonic foc, Ce-l arde și-l zdrobește și-n veci nu-l poate stânge, Decât numai beția de lacrimi și de sânge! Crai-Sânger! Toată lumea ... a-l chinui, Să-i spună ce om are cărări de turn aproape? Și spun că, mai la capăt argatul, ca să scape De-atâta bănuire, i-a spus neadevăr, Că-n toată noaptea vine la fată Calapăr. Și-atunci, cum a fost Sânger om negru ... înguste, Când zece sărindare și zece sărăcuste Plini-vei pentru Lina: scăpat vei fi atunci De chinul tău, o parte tu pierde-vei din munci! Atâta ...

 

George Coșbuc - Fulger

... a fost aproape de curți, încetinel Pe sân a pus odorul și-n patru colțuri el Sărută năfrămuța, și-atunci simți pe tâmple Foc nobil: la fântână se duce și, cum umple Paharul său de apă, trei taberi îl pândea, Dar nici un om din taberi cu ochii nu ... de stave de cai cu păr de aur; Și spun că-i păstorește pe câmpuri un bălaur, Ce varsă dintr-o nară grea flacără de foc, Căci om și zbici nu poate să țină caii-n loc, Atâta-s de sălbatici! și nimeni nu-i în stare Să-i prindă, nime-n lume, afar de-acela care Îi pune-n frâu de aur ... Poți fermeca prin dânsul tot ceea ce-ți stă-n gânduri! Voinicul pune-n deget inelul și pe loc Încalecă; se duce, ca flacără de foc, Trei țări în tot de-a lungul și țări în tot de-a latul, Și-ajunge pe hotarul lui Pajură-mpăratul ...

 

Cincinat Pavelescu - Madrigale (Pavelescu)

... sângera grădina Împletindu-ți visul cu păreri de rău; Tu făceai buchete și furai lumina Razelor de soare prinse-n părul tău. IV Precum din foc rămâne scrum, Ce-a strălucit o să apună, Azi din iubirea mea nebună Fac cântece pentru volum. V Smarandei De ce în ochii ...

 

George Coșbuc - Vulturul (Coșbuc)

... de-a lungul atâtora seri Eu stam urmărindu-i ocolul. Dar groaznic venit-a-ntr-o zi, din apus O noapte cu-atâta-ntuneric c-a pus În minte-ne stavili putinții de-adus Aminte ce-i timpul și locul, Și-urlau în cumplita cădere de ...

 

Mihai Eminescu - Satira IV

... castelul singuratic, oglindindu-se în lacuri, Iar în fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri; Se înalță în tăcere dintre rariștea de brazi, Dând atâta întunerec rotitorului talaz. Prin ferestrele arcate, după geamuri, tremur numa Lungi perdele încrețite, care scânteie ca bruma. Luna tremură pe codri, se aprinde, se mărește ... cercuri tremurânde, când în brazde de văpaie. Papura se mișcă-n freamăt de al undelor cutrier, Iar în iarba înflorită, somnoros suspin-un grier... E atâta vară-n aer, e atât de dulce zvonul... Singur numai cavalerul suspinând privea balconul Ce-ncărcat era cu frunze, de îi spânzur prin ostrețe Roze ... umbra de la maluri se desface-acum la larg Luntrea cu-ale ei vintrele spânzurate de catarg Și încet înaintează în lovire de lopeți, Legănând atâta farmec și atâtea frumuseți... Luna... luna iese-ntreagă, se înalț-așa bălaie Și din țărm în țărm durează o cărare de văpaie, Ce pe-o ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>