Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AR��MI
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 1091 pentru AR��MI.
Cincinat Pavelescu - O epigramă
... meu... Dar să revenim la chestie... Ne-am luat cu vorba. Să presupunem acum că în adevăr aș fi fost numit director general, ce s-ar fi întâmplat? Mărturisesc sincer că emoția mea ar fi fost enormă. Să revăd pe toți marii noștri artiști pe care i-am admirat ani îndelungați sub unghiul autorității active ce mi-ar acorda o demnitate de director... Sunt convins, însă, că vechile mele raporturi de amiciție cu Nottara, Gusty, Demetriad, Soreanu, Brezeanu mi-ar fi înlesnit mult dificultățile debutului și realizarea programului. Nu ți-aș putea vorbi scuză-mă, te rog, de programul prezumtivei mele direcțiuni. Lasă-mă să ... ca să putem vorbi de el numai în treacăt. - Vezi... numai ideea că aș fi putut fi instalat pe scaunul directorial de la Teatrul Național mi-a dat o seriozitate și un aer grav, incompatibil cu caracterul meu vesel și firea mea zâmbitoare. Până în momentul acesta încă n ...
Grigore Alexandrescu - Așteptarea
... nume, Poate-amorul domnește ca aerul în lume: Cu ce drept omul singur să fie simțitor? Nu știu, dar la atâtea rele nesuferite, Ce asupră-mi adesea se par a fi unite, Singur amorul este izvorul fericit, Ce fără încetare m-adapă cu uitare, Ca undele vestite fântânii de ... trăit. Zile neprețuite ale copilăriei, Tovarăși ai vieții și fii ai bucuriei! De mi-ar fi iertat astăzi a-ncepe să trăiesc, Câte mi-a dat amorul minuturi, ceasuri bune, La un loc adunate, cu voi să se-mpreune, Și din toate o scurtă viață să-ntocmesc ... ivi. Din loc în loc aș trece în climele străine, Unde sunt alte stele, și ceruri mai senine, Dar iarăși m-aș întoarce când firea ar zâmbi. Sătul de mari nimicuri ce nu dau fericirea, Cătând în viață pacea, și-n pace mulțumirea, Ca râul fără nume, aș trece neștiut. Oricât ... pentru-a lui slavă și omul s-a născut! morților beau uitarea existenței lor pământene. Nădăjduiesc într-însul; el poate să-mi arate Un drum fără primejdii, cărări nesemănate De asupriri nedrepte, de curse viclenești. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Din frunza-ntunecată a pădurii vecine, Se întinde o umbră
Ioan I. Ciorănescu - Deschide pleoapa
... Deschide pleoapa ochilor când lângă tine vin Deschide-o larg precum o scoică dezghioci Și-nfige-n mine ca o lance al primăverilor senin Să-mi amuțească brusc ale tăcerii voci. Cerul ochilor tăi e atât de larg Că-mi plimb privirea-n ei și cu băgare de seamă Cum aș merge cu o cupă scumpă pe care mi-ar fi teamă s-o sparg, Da, mi-ar fi teamă. Privindu-te, eu simt imensitatea unui nou haos, Și sufletul mi-e ca o statuie care cunoaște doar repaos ; Gânduri ciudate – ca priveliștile pe geamul unui tren – Fulgerătoare prind în mintea mea să se ...
Ion Luca Caragiale - Cronici literare
... generului uman și al căror nume este, mai mult sau mai puțin, cunoscut de lume sau de o parte din lume. Ei bine, eu - permiteți-mi o clipă să vă vorbesc de mine — fac prinsoare că nimeni nu ar fi-n stare să ghicească pe autorul meu de predilecțiune. Trăiește; este în floarea tinereții, tocmai când se coace talentul. Fiți buni, mă rog, și ... zice; însă ai uitat să ne spui numele autorului d-tale de predilecțiune. - Mii de scuze, doamnelor și domnilor; vă mărturisesc că, din distracțiune numai, mi-am uitat această datorie, pe care, dacă nu mi-am împlinit-o de la început, țin mult a mi-o împlini terminând. Voiți să aflați numele lui?... Se numește Popnedea. Cronică literară [jurasem că nu voi mai lua...] Jurasem că nu voi mai lua ... nu i-a împiedicat d-a fi ceea ce toată lumea știe: tribuni iluștri ai poporului. Și-apoi, chiar dacă n-ar fi așa, trebuie să i se ierte totul pentru frumusețea numelui: Comtele de Geniadevsky. Vedeți, doamnelor și domnilor, ce bine este să-și serve cineva ... ...
... Gane Făceți cruci mântuitoare, Căci e noaptea-ngrozitoare, Noaptea Sfântului Andrei. (Alecsandri) Într-una din zile îmi luai pușca din cui, pușca cea cu noroc, mi-o grijii bine, îmi așezai cele trebuitoare la torbă, apoi zisei să-mi puie șargul la sanie. Deși cam înserase, însă pănă la moșia vecinului meu Neagu, unde se pregătea o vânătoare de cerbi, era numai o fugă ... cuvinte de urare, însă numai fruntea mea se aplecă dinaintea ei, iar vorbele îmi amorțiră pe limbă. Elena atunci se uită lung la mine, parcă mi-ar fi gâcit durerea, apoi lunecând pe strălucitoarele parchete se amestecă în mulțimea ce se învârtea prin saloanele pline de lumină. Nu știu dacă în noaptea ... în brazdele feței mele urmele crimei, și în această mulțime adunată ca la sărbătoare, recunoscui mulți bărbați, multe domnișoare care cu câtva timp mai înainte mi-ar fi întins cu bucurie o mână prietenească. Ce era schimbat în mine?... Nimic; numai sticla prin care mă privea lumea era schimbată... era sticla cea ... a căzut mort în poarta curții lui Neagu. — Dumnezeu să-l ierte! îi răspunsei eu cu o prefăcută părere de rău. Dar, dacă s- ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Trubadurul
... adesea de niște valori virtuale ce par valori reale, căci satisfac anume serii de probleme. De câte ori nu ne zicea surâzând: - Dacă argumentele voastre ar avea vro greutate reală și hotărâtoare, ar trebui ca ele, turnate în oricare creier și pe deplin înțelese, să nască aceeași convingere ca și în voi. Eu înțeleg, rând pe rând, tot ... a rupt o coardă... am crezut că a plesnit ceva de lângă mine. De trei zile dorm câte zece ore. Mă deștept și mi se pare că odaia cu cărțile e în vis. Mi-e frică să mă mișc. Numai când mă spăl cu apă rece, încet-încet, se trezește în mine știrea de viață, de mișcare, de lumină ... răsti unul dintre noi cu un fel de necaz prefăcut. - Mai rău, răspunse Trubadurul, strângându-și obrajii în mâini. Să nu râdeți. De trei zile mi-a rămas în nas mirosul morții; rece, rânced, ceva de melc fiert... Și-mi scorboroșește nările și se duce adânc-adânc, până în fundul creierului. Eu, care vă spuneam cu ochii închiși toate ierburile; eu, care vă spuneam tot ... ...
Vasile Alecsandri - Vis de poet
... Iar ea, vărsând lacrimi, blând îl asculta, Și-n a sa uimire gingașă, adâncă, Îl ruga, zâmbindu-i, să mai cânte încă: Spune-mi ce minune, care scump odor Ar putea în lume să-ți insufle dor? Care vis de aur s-a oprit din cale Ca să fie visul tinereții tale? Vrei ... frunte-ți mărgăritărele, Salbe înșirate pe raze de stele? Vrei tu la picioare-ți lumea s-o închin? Vrei să fii regina cerului senin? Spune-mi, ce minune dorești ca să nască Pentru-a ta plăcere dragostea-mi cerească? Dragul meu poete! nu doresc odoare, Din a ta cunună vreau numai o floare. Acea floare scumpă dacă aș avea, Altă-mpodobire ... numai amorul care mă învie Ar întrece-n mine falnica-mi mândrie! Tu ești visul gingaș ce din zborul său Varsă încântare sufletului meu. Tu-mi îndulcești viața, tu-mi șoptești din stele, Tu luminezi calea rugăciunii mele, Și în veci pe tine cu drag te găsesc În orice îmi place, în orice iubesc, Ș ... mea, De ascultă dorul ce șoptește-n ea, Ș-apoi cântă lumii țara mea slăvită, Cântă România și pe-a ta iubită!... Cine- ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Domnul Vucea
... mă trimise la Școala domnească. Pe drum, bonca-bonca, mă împiedicam de toate pietrele. Inima îmi zvâcnea cum îmi zvâcnea când alții se încercau să-mi ia zmeul de coadă. Și tocmai departe, dincolo de S-tu Ștefan, frate-meu se opri și-mi zise: - Aici e școala. Școala!... Mi se opri răsuflarea. Făcui ochii mari. Nu-mi venea să crez. Aceea să fie Școala domnească? Niște case lungi, pitici și dărăpănate. Dar n-avea porți înalte de fer, căci n-avea de ... săreau într-un picior la șodron, se jucau cu sâmburi de roșcovă și cu nasturi. Poi așa școlari mai văzusem și eu!... De nu m-ar trânti... Și iacă, frate-meu mă luă de mână și-mi zise încet: - Să mergem în clasa a treia. Directorul mi-a dat bilet să te înscriu. Când intrai în clasă văzui o vergea lungă, galbenă și lucioasă, rezemată de masa profesorului, a ... meu îmi da să adun tot lucruri de un fel, și așa zicea el că este adunarea. Ei, trebuie să fie înmulțire. Dar frate-meu ar fi fost mai bun, mi- ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Din memoriile Trubadurului
... mărunte și conabii, cu ochiul-șarpelui ca o pâlnie civită, cu măselarii năutii, cu jaleșul aspru și stânjeniu, și cu drăgaica stufoasă, fără foaie, parc-ar fi un pămătuf muiat în gălbenuș de ou. Nesfârșita simfonie a vietăților pe cine n-ar descânta a bine, cu glasurile ei, aci glumețe, aci triste, când repezi, când prelungi, și piuitoare, și grave, și migălite, și otova? Acum ... broască moale și motoloagă. Păsările zboară încotro apucă. Doar surdele lăcuste mai bâzâie. În adevăr, visele mele și-aici sunt chinuite. Nicăieri nu pot să-mi adorm dezgustul. Pretutindeni e aceeași luptă vicleană, neîndurată, sângeroasă, în care numai forța oarbă a fălcilor izbutește. În pletele acestui fân mătăsos, se ... în luptă turmele de vietăți pătimașe și proaste. Să caut liniștea sub pluta bătrână. La umbra acestei namile, asurzit de orăcăitul broaștelor din mlaștină, să-mi aud numai gândul, să uit această poftă nestăpânită de bine și de armonie universală. Nebunii pe care cel sătul le găsește fără a le ... iarbă verde, la umbră deasă. Vântul care fâșâie, basm vechi și lung, prin frunzișul tremurător al plutei, te pune pe gânduri și te dezmiardă, parcă ...
Mihai Eminescu - Asta vreu, dragul meu
... Eminescu - Asta vreu, dragul meu Asta vreu, dragul meu de Mihai Eminescu  Iubești scumpa mea frumoasă Ghirlăndioara de-albe flori, Ce-ncunună grațioasă Buclele-mi ce-n vânturi zbor?  Nu, nu! Nu, nu!  Ce vrei dară, dragă, tu? Poate roza cea tăcută Care dulce se sărută Cu fluturii ... dragă, tu? Iubești poate alba zare Ce-o săgeată mândrul soare Peste câmpul înflorind?  Ah! Când aurul dulce sună În punguța mea nebună Nu-mi mai trebe alba lună! Asta vreu, Dragul meu!  Iubești patria-ți măreață Ce de glorii duce dor, Când în palida ei față Se deseamnă ... vrei dară, dragă, tu? Poate visul mare, mare De mărire, răzbunare, Ce-l visează-a ei popor? Când în loc de glorii, laur, Mi-ar da aur, aur, aur, Atunci fi-mi-ar
Constantin Negruzzi - Muza de la Burdujăni
... S-o pus la tauletă. DRĂGĂNESCU. Bine, du-te de-ți caută de treabă. (Stănică iese.) Avem vreme de vorbit. TEODORINI. Viu de la tine, mi-au spus că ești aice, ș-am venit înadins ca să-mi dai cele de pe urmă științi. DRĂGĂNESCU. Tronc! tocma când o să ne apucăm de treabă! Ești așa de struluibatec, încât sunt sigur c-ai ... De la care să-ncep? CALIOPI: Fie ori de la care. STĂNICĂ Iaca a neamțului. (Cetește.) " Cuconiță, Mulți prietini a mele mi-au spus că in di ganțe Moldau nu e nimic mai curioz decât d-ta; și fiindcă eu vreu la mine un femee ... puterea mea va fi întrebuințată numai ca să aduci gelozie la lumea întreagă. Destul, Stănică fătul meu, nu mai urma, că mă prăpădești. — Dă-mi biletele. STĂNICĂ Da să nu cetesc pe acel a grecului de la Galați? CALIOPI: Fi! stilul său cade greu; persoana sa trebuie să ... mâncat într-însul. CALIOPI: Cetește-l dar, oricum și aceasta este o consideraciune, adusă frumuseților mele, ș-apoi cum zice poetul: "Cine are gust să-mi