Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru TOT TIMPUL
Rezultatele 291 - 300 din aproximativ 653 pentru TOT TIMPUL.
Ion Luca Caragiale - Ruga spiritistului
... c-un adevăr Macabrul meu resuflet; Să mă despart din timpul meu Și, spirit, să fiu altul, Și să mă văz râzând mereu, Râzând din tot înaltul. Cel lut, acum nensuflețit, Rămas fără de limbă, să-l văz un chip de om pocit Ce viermii-l rod și-l schimbă. Atâtea ...
... aveam să călătoresc! O nadiceancă pe dricuri care scutura de minune, cu roțile galbene, coșul verde și capra neagră, atârnată în curăle; iar caii erau tot cei suri ai tată-meu; cai de nădejde, care se făcuse albi, dar care nu lăsau pe om la nevoie. Îmi luai ziua bună de ... de repede, zisei lui Constantin să mai îndemne caii. Ei! Avem și eu dragostele mele, căci doar îmi răsărise musteața și eram acum om în tot locul. Într-una din zile, îmi aduc aminte că priveam la seceriș; iar Măriuca, care înota în valurile grâului pănă la brâu, se apropie de ... nu-mi mai păsa chiar de-ar fi înțeles. Ba era cât pe ce să mă jăluiesc lui în gura mare și să-i spun tot ce aveam pe inimă, însă rușinea mă opri, rușinea de a mărturisi biruința dascălului Gheorghie asupra mea. Va să zică Măriuca cea oacheșă ... vacanțe; însă el, de frică să nu piarză gologanul, începu să scârțâie cu arcușul pe strune, fără să mai aștepte învoirea mea, și în același timp prinse să cânte și din gură cu niște strâmbături așa de ciudate, încât nu mă putui opri de a zâmbi cu ...
Vasile Alecsandri - Cântece din Basarabia
... amară! Mare-i lumea, eu nu-ncap, Și mă mir: ce rău le fac? Nici averea nu le iau, Nici iubirea nu le vreau, Ci tot plâng, jelesc mereu La mormânt, la soțul meu, Pe mormântu-i iarba crește, În mormânt el putrezește, Inima mi se topește! XIII Frunză verde peliniță ... stau, să m-odihnesc Să plâng și să mă jelesc Și de bune și de rele, De aleanul vieții mele! XV Frunză verde clocotici, La tot plopul câte cinci, Iar la plopul cel mai mare Șade un voinic calare Și tot zice cu oftare: „La fântâna cu cerdac Este-un trandafir de leac. Cum aș face să nu-l scap, Să mi-l pun seara ... pentru cine-l face! Puiculița ce-am iubit Zice că m-am moscălit Și-mi vorbește dușmănește, De pe mal când mă privește, Și-mi tot zice: Fugi departe Că de mine tu n-ai parte! Când erai român curat, Sufletul meu ți l-am dat, Dar de când te-ai ...
Grigore Alexandrescu - Răzbunarea șoarecilor sau moartea lui Sion
... Alexandrescu - Răzbunarea şoarecilor sau moartea lui Sion Răzbunarea șoarecilor sau moartea lui Sion de Grigore Alexandrescu Pe Dealul Mitropoliei, În Arhiva României, Unde statul grămădește Tot ce nu-i mai trebuiește, Unde s-află aruncate Secături nenumărate, Hârtii, condici osândite, Judecăți nenorocite, Are cuiburi din vechime Numeroasă șoricime, Seminție roditoare Și ... Mortului face onoare, căci mult s-a împotrivit: Și s-au găsit împrejuru-i, de mâna lui sugrumați, Un mare număr de șoareci tot din cei mai însemnați. Ba încă spun (dar aceasta eu nu v-o asigurez, Căci fapta e de mirare, și nu îmi vine s-o ...
Vasile Alecsandri - Novac și corbul
... Un novac, Baba Novac, Un viteaz de-al lui Mihai [1] Ce sărea pe șapte cai De striga Craiova vai! El un fecioraș avea Și tot astfel îi zicea: ,,Fecioraș, Gruiuțul meu! Ascultă de ce-ți zic eu, Să nu cazi la vreun loc rău, La loc rău și mult departe ... Că nu-i turcilor pe plac." Grue-n Țarigrad intra, Vamă dreaptă el nu da, De haine nu se schimba, Ci pe uliți se primbla Tot în haine novăcești Cum e drag ca să-l privești! Turcii toți cât îl zăreau, Între dânșii se grăiau: ,,Ista-i Gruia lui Novac, Lui ... cocoare, Călătoare zburătoare Și de el nepăsătoare. Iată, mări, cum plângea Că departe, sus zărea Un corb negru, corbișor Ce zbura încetișor Și din aripi tot bătea Și cu jale croncănea. Iar Grue se amăra Și din gură-amar zicea: ,,Căci n-am durdă, pui de corb, Zilele să ți le ... dacă-ajungea, El din zare se ștergea. III În munții Catrinului, În pădurea Pinului Odihnea Baba-Novac La umbra unui copac, Și prin vis el tot vedea Pe feciorul său Gruia. Iată-un corb că se ivea Și pe-o creangă se punea Chiar deasupra capului, Capului Novacului: Corbulețul ușurel Avea ...
Dimitrie Anghel - Tata (Anghel)
... copilăria ta ? Pentru ce atîta pămînt, cînd atîta cît se întindea în jurul casei tale ți-ar fi fost de ajuns să fii fericit! Tu tot mai multe ai vrut; pămîntul din tine cerea pămînt și a vrut să se întindă. Prin voința ta lanuri verzi și holde blonde ... se ascundea mintea ta, a început să pîlpîie, și cînd ai văzut lacomii ochi ce te pîndeau, ascuțitele gheare ce stau de atîta timp gata să te sfîșie, nemaiavînd ce arunca pentru a o hrăni, ai lăsat-o să se stingă și te-ai dat învins. Și ... cheltuit în căutarea strălucitorului aur... Dar pe fiecare îl cheamă un miraj, și cum nu te înțeleg eu pe tine, care mi-ai dat ființă, tot
Gheorghe Asachi - Epilog (Asachi)
... mult mai trainic am durat. Pre el timpului fortune în turbata lor mânie N-or putea ca să-l oboare pe cursul îndelungat. Nu, de tot nu mor, că partea nobil-a ființei mele La Cel care a creat-o va întinde al ei zbor; Acolo ea ...
Ion Luca Caragiale - Din foloasele tiparului
... Romanul nu poate găsi emul în clasificația sa științifică decât poate în Cultivatorul, care susținea zilele trecute că mălura grâului este o... insectă, și că tot insectă e și răutăciosul criptogam perinospora infectans, de care se bolnăvesc cartofii. Se înțelege că tot atât de puțin sunt criptogamele insecte, cât sunt buruieni pucioasa și cuprul babei Pleșca. * Dar să lăsăm seninele câmpuri ale științei, pline de buruienile babei ... Român Un soare nou străluce pe plaiul țărei mele Și-n raze hriliante — înconjurat de stele Zâmbește cu iubire, cu grații și amor La tot ce-i român astăzi, la toți câți țara ador! Un stol de păsărele din regiuni înalte Inton în armonie un imn de bravitate? Urând cu ... această descriere sunt de remarcat următoarele rânduri: „Râul Prahova udă orășelul (care nu trebuie să uitați că e pe munte — nota red.) în tot lungul lui făcând un zgomot asurzitor, dar plăcut..." Autorul trebuie să aibă o minunată înzestrare auriculară. Mai la vale apoi se face istoricul întemeierii orășelului ... pozițiunea, stilul construcțiunii cum și al comodității..." Că e necesară, se-nțelege, dar să aibă și stil... după părerea noastră este un lux de prisos. ...
Vasile Alecsandri - Alecu Russo (Alecsandri)
... în țară, Russo locui vreo doi ani la o moșie părintească din munți, și acolo, trăind în frăție cu natura, el se îndrăgi mult de tot ce purta sigiliul naționalității: obiceiuri, costumuri, dansuri și mai cu seamă legende și poezii poporale. Chiar de pe atuncea, adică la 1839, el începu să ... își frecară mâinile cu mulțumire și mă întemnițară cu convingerea cel puțin naivă că și-au salvat patria! Domnule conte! veți găsi, negreșit, că am tot dreptul să protestez în contra unui asemenea act arbitrar al autorităților subalterne din Dej, care, după ce au pus mâna pe mine, și-au apropiat ...
Constantin Stamati-Ciurea - Floricica codrului
... o așa spontaneitate, că chiar istoria s-a oprit uimită cu condeiul în mână. Căci nu se împlini nici jumătate de veac, când tot aceeași boierime feudală sibarită își lepădă anteriele tătărești și, îmbrăcându-se de modă, astăzi încă petrece la benchetele, nu ale strănepoților, ci ale drepților ei ... însemnați ai Ucrainei se numeau Volodar și aparțineau de-a lungul și de-a curmezișul boierului Klimenko. Ei se înșirau pe tot orizontul într-o dungă verde și conțineau în sine locuri de aspecte încântătoare, precum asemene și desimi atât de fioroase și întunecoase, încât razele soarelui ...
Mihai Eminescu - Legenda cântărețului
... Împăratul Saharei, leul, privește astfel, o dată în viața lui, când iubește. O strânse-n brațe și se duse-n lume. Adio, stea ― amor, tot! Noaptea era clară, tăcută, mare. Numai valurile sfinte ale Gangelui murmurau lin ca înțelepciunea vremilor. Simbol uriaș al timpului. Paria se uită lung în el ...